Era odată o fetiţă care trăia într-o
ţară ciudată, numită dintotdeauna: Afidelia. Iar locuitorii acelei ţări se
numeau Fidelieni.
În acea ţară, foarte specială, oamenii nu puteau să iubească decât o persoană o dată. Era total neindicat să iubeşti mai multe persoane în acelaşi timp.
Foarte devreme, copiii învăţau că trebuia să aleagă pe cine să iubească şi pe cine să nu iubească. Era ca şi cum, eventualitatea de a iubi, două, trei sau patru persoane în acelaşi timp, ar fi declanşat un adevărat haos. O singură persoană: bărbat, femeie sau copil trebuia să le ocupe tot spaţiul afectiv. Deviza acelei ţări era:
„O singură iubire de persoană.”
Astfel, în acea ţară, iubirile nu durau prea mult. Viaţa unei iubiri era foarte scurtă.
Dar, cum este posibil aşa ceva, o să mă întrebaţi.
Păi, este evident. Cum nu era posibil să iubeşti decât o singură persoană, imediat de cineva cunoştea pe cineva nou şi se năştea un sentiment între cei doi, se simţea obligat (obligată) de a renunţa şi chiar de a părăsi iubirea dinainte pentru a îndrăzni să trăiască doar noua iubire.
Iar, cum viaţa este alcătuită doar din întâlniri şi fiecare întâlnire conţine în ea sâmburele unei posibile iubiri, vă daţi seama de dificultatea unora.
Bineînţeles, unii dintre ei rezistau şi… se ataşau.
A te ataşa de cineva înseamnă a te decide să te legi de acea persoană şi mai ales de a o vrea mereu aproape de tine. Uneori înseamnă să încerci să o captezi, pentru a nu o mai lăsa să plece. Ataşamentul era o practică destul de răspândită în acea ţară.
Într-o zi, fetiţa despre care vorbeam la început, s-a revoltat. Avea cam zece ani când le spuse părinţilor ei:
– Am nevoie să vă vorbesc. Ceea ce trăiesc eu este foarte grav, am un conflict interior puternic. Eu am nevoie să vă iubesc pe amândoi în acelaşi timp şi pe Jeremy, cel mai bun prieten al meu şi pe Sara, prietena mea şi pe Iulia, verişoara mea.
Pentru mine, este imposibil să iubesc doar o persoană. Simt că am o inimă foarte mare şi în ea pot exista multe iubiri diferite. Există loc pentru mai multe iubiri în acelaşi timp.
Era foarte fericită că a spus toate aceste lucruri.
– Dar este imposibil, ştii foarte bine!
În ţara noastră nu poţi iubi decât o persoană o dată. De aceea ne numim Fidelieni.
– Dar eu, nu pot să trăiesc aşa, mă sufoc, strigă fetiţa.
Tatăl ei încercă să nu se enerveze şi să-i exprime foarte calm raţionamentul lui.
– Nu este bine să-ţi împarţi sentimentele în bucăţele. Dacă o iubeşti pe mama ta, nu poţi să mă iubeşti şi pe mine, tatăl tău, în acelaşi timp. Iar când mă iubeşti pe mine, nu poţi să o iubeşti şi pe ea în acelaşi timp.
Mama ei îl aprobă pe tată şi îi susţinu argumentaţia printr-o concluzie fermă:
– Unde am ajunge dacă am accepta să poţi iubi mai multe persoane, în acelaşi timp, aşa cum spui tu? Ar însemna sfârşitul valorilor noastre, dispariţia familiei şi a siguranţei noastre. Ar însemna că nu există nici o speranţă să ai parte de o iubire întreagă.
Fetiţa simţea că nu va fi nici înţeleasă, nici susţinută de părinţii ei.
Şi, asemenea multor copii care se simt neînţeleşi, se închise într-o tăcere deplină.
Totuşi, îi mărturisi unei pisici, care era confidenta ei intimă, deoarece ea nu îi dicta ceea ce trebuia să gândească, simtă sau să spună.
– Eu ştiu că sunt capabilă să iubesc mai multe persoane în acelaşi timp, având o iubire diferită pentru fiecare, îi şopti ea pisicii.
Aceasta o privi în linişte, atent, cu mustăţile nemişcate.
Fetiţa adăugă:
– Ceea ce îţi spun acum, este un lucru pe care îl simt profund, iar când voi fi mare, îţi jur, îi voi învăţa pe copiii mei că avem această libertate de a iubi mai multe persoane în acelaşi timp. Pe fiecare dintre ele, pentru ceea ce este, aşa cum este.
Iubirile mele nu vor fi nici împrăştiate, nici tăiate în bucăţele, fiecare dintre ele va rămâne întreagă şi unică.
Nu ştiu dacă fetiţa când a devenit mare şi-a mai păstrat promisiunea. Ştiu însă că există o altă ţară, numită Libertatea sentimentelor, unde fiecare ştie că poate fi iubit de mai multe persoane şi poate iubi mai multe persoane. O ţară în care este posibil să iubeşti mai multe persoane în acelaşi timp, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva….
O ţară în care fiecare simte că poate iubi într-un fel unic.
În acea ţară, foarte specială, oamenii nu puteau să iubească decât o persoană o dată. Era total neindicat să iubeşti mai multe persoane în acelaşi timp.
Foarte devreme, copiii învăţau că trebuia să aleagă pe cine să iubească şi pe cine să nu iubească. Era ca şi cum, eventualitatea de a iubi, două, trei sau patru persoane în acelaşi timp, ar fi declanşat un adevărat haos. O singură persoană: bărbat, femeie sau copil trebuia să le ocupe tot spaţiul afectiv. Deviza acelei ţări era:
„O singură iubire de persoană.”
Astfel, în acea ţară, iubirile nu durau prea mult. Viaţa unei iubiri era foarte scurtă.
Dar, cum este posibil aşa ceva, o să mă întrebaţi.
Păi, este evident. Cum nu era posibil să iubeşti decât o singură persoană, imediat de cineva cunoştea pe cineva nou şi se năştea un sentiment între cei doi, se simţea obligat (obligată) de a renunţa şi chiar de a părăsi iubirea dinainte pentru a îndrăzni să trăiască doar noua iubire.
Iar, cum viaţa este alcătuită doar din întâlniri şi fiecare întâlnire conţine în ea sâmburele unei posibile iubiri, vă daţi seama de dificultatea unora.
Bineînţeles, unii dintre ei rezistau şi… se ataşau.
A te ataşa de cineva înseamnă a te decide să te legi de acea persoană şi mai ales de a o vrea mereu aproape de tine. Uneori înseamnă să încerci să o captezi, pentru a nu o mai lăsa să plece. Ataşamentul era o practică destul de răspândită în acea ţară.
Într-o zi, fetiţa despre care vorbeam la început, s-a revoltat. Avea cam zece ani când le spuse părinţilor ei:
– Am nevoie să vă vorbesc. Ceea ce trăiesc eu este foarte grav, am un conflict interior puternic. Eu am nevoie să vă iubesc pe amândoi în acelaşi timp şi pe Jeremy, cel mai bun prieten al meu şi pe Sara, prietena mea şi pe Iulia, verişoara mea.
Pentru mine, este imposibil să iubesc doar o persoană. Simt că am o inimă foarte mare şi în ea pot exista multe iubiri diferite. Există loc pentru mai multe iubiri în acelaşi timp.
Era foarte fericită că a spus toate aceste lucruri.
– Dar este imposibil, ştii foarte bine!
În ţara noastră nu poţi iubi decât o persoană o dată. De aceea ne numim Fidelieni.
– Dar eu, nu pot să trăiesc aşa, mă sufoc, strigă fetiţa.
Tatăl ei încercă să nu se enerveze şi să-i exprime foarte calm raţionamentul lui.
– Nu este bine să-ţi împarţi sentimentele în bucăţele. Dacă o iubeşti pe mama ta, nu poţi să mă iubeşti şi pe mine, tatăl tău, în acelaşi timp. Iar când mă iubeşti pe mine, nu poţi să o iubeşti şi pe ea în acelaşi timp.
Mama ei îl aprobă pe tată şi îi susţinu argumentaţia printr-o concluzie fermă:
– Unde am ajunge dacă am accepta să poţi iubi mai multe persoane, în acelaşi timp, aşa cum spui tu? Ar însemna sfârşitul valorilor noastre, dispariţia familiei şi a siguranţei noastre. Ar însemna că nu există nici o speranţă să ai parte de o iubire întreagă.
Fetiţa simţea că nu va fi nici înţeleasă, nici susţinută de părinţii ei.
Şi, asemenea multor copii care se simt neînţeleşi, se închise într-o tăcere deplină.
Totuşi, îi mărturisi unei pisici, care era confidenta ei intimă, deoarece ea nu îi dicta ceea ce trebuia să gândească, simtă sau să spună.
– Eu ştiu că sunt capabilă să iubesc mai multe persoane în acelaşi timp, având o iubire diferită pentru fiecare, îi şopti ea pisicii.
Aceasta o privi în linişte, atent, cu mustăţile nemişcate.
Fetiţa adăugă:
– Ceea ce îţi spun acum, este un lucru pe care îl simt profund, iar când voi fi mare, îţi jur, îi voi învăţa pe copiii mei că avem această libertate de a iubi mai multe persoane în acelaşi timp. Pe fiecare dintre ele, pentru ceea ce este, aşa cum este.
Iubirile mele nu vor fi nici împrăştiate, nici tăiate în bucăţele, fiecare dintre ele va rămâne întreagă şi unică.
Nu ştiu dacă fetiţa când a devenit mare şi-a mai păstrat promisiunea. Ştiu însă că există o altă ţară, numită Libertatea sentimentelor, unde fiecare ştie că poate fi iubit de mai multe persoane şi poate iubi mai multe persoane. O ţară în care este posibil să iubeşti mai multe persoane în acelaşi timp, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva….
O ţară în care fiecare simte că poate iubi într-un fel unic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu