Despre dragoste și
singurătate.
Cum poţi să uiţi ceea ce până mai ieri
însemna iubirea, dragostea însăşi, expresia ei tulburătoare care îţi atinge şi
îţi vrăjeşte sufletul?
Dispariţia iubirii e ca o oglindă
întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai
reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.
Ispita lucidităţii care te îndeamnă să
afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut,
irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îţi spui, ai
făcut vreo greşeală care se poate repara.
Poate la mijloc e o neînţelegere.
Poate că iubeşte pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te
încovoi de durere, pe urmă te redresezi.
Suferinţa e o criză din care trebuie să
ieşi cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul.
Marin Preda
(5 august 1922 – 16 mai 1980)
(5 august 1922 – 16 mai 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu