De ce alegerea sotului potrivit nu tine de noroc!
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa mi se spuna ca sunt norocoasa sa am un sot ca al meu. Daca imi scapa ocazional, in cadrul unei discutii, ca sotul meu a luat copii in parc, iar in felul acesta am avut si eu posibilitatea sa ma relaxez cateva ore singura, ca este foarte bun la curatenie si la organizarea lucrurilor in casa sau ca e obisnuit sa se trezeasca noaptea atunci cand copilul nostru are nevoie, de cele mai multe ori primesc acest tip de raspuns.
La
o nunta, chiar inainte de inceperea discursurilor, copilul a inceput sa planga
destul de puternic si sa lase un miros incredibil. Sotul meu l-a luat de pe
scaunul lui special si a plecat mai departe pentru a-i schimba scutecul.
Avand-o pe fiica mea in brate, m-am asezat inapoi pe scaun pentru a asculta
discursurile, simtindu-ma usurata ca am cateva momente fara bebelusul meu langa
mine.
“Esti
foarte norocoasa sa stii”, a spus o femeie mai in varsta , care statea langa
mine.
“Norocoasa?”
am intrebat.
“Ei
bine, da. Voi fetelor sunteti atat de norocoase pentru ca aveti acesti barbati
moderni. Adica, sa schimbe scutece? Pe vremea mea nu s-ar fi intamplata acest
lucru. Da, esti foarte norocoasa.”
Stiti
ce? Nu sunt norocoasa, chiar deloc si iata 5 motive:
1.
A avea grija de copii este treaba noastra, nu doar a mea
Amandoi
am decis sa intemeiem o familie. Am decis sa facem acest lucru impreuna.
Cresterea copiilor nostri nu este treaba mea, pentru ca eu sa fiu
recunoscatoare ca ma ajuta. Noi suntem parintii lor, amandoi. Ambii trebuie sa
schimbam scutece, sa le citim povesti, sa mergem cu ei in parc, sa le aratam
afectiune si sa ne trezim noaptea. El este un tata, nu un partener de viata
incompetent.
2.
Norocul nu este controlat de noi, eu l-am ales pe sotul meu
Nimeni
nu m-a obligat sa ma casatoresc cu sotul meu. Am ales sa fiu cu el din pricina
caracterului sau. Am luat aceasta decizie folosindu-mi mintea. In niciun caz nu
as fi ales sa ma casatoresc cu un om care nu ar fi crezut in egalitatea dintre
femei si barbati, care ar fi crezut ca ingrijirea copiilor ar fi fost in
principal (sau doar) treaba unei femei. Sub niciun chip eu, o persoana care isi
dorea copii, ar fi ales sa se casatoreasca cu un om care nu ar fi avut niciun
interes in a fi un tata responsabil. Acest lucru ar fi fost o prostie, nu un
ghinion.
3.
Sa spui ca sunt norocoasa inseamna sa sugerezi ca toate femeile ar trebui sa
accepte ce primesc si sa nu aiba control asupra vietilor lor
Si
ce, eu am fost una dintre norocoase si ea nu? Am luat unul bun si ea nu? Ei
bine, nu, nu e chiar asa. Daca as fi ajuns sa am un sot care sa astepte sa ma
descurc singura cu ingrijitul copiilor nostri, i-as fi spus ca nu sunt
multumita cu asta. Daca nu ar fi fost dispus sa lucram ca o echipa, l-as fi
parasit. Ea ar fi putut oricand sa se desparta de sotul sau dezinteresat. In
felul acesta ar fi reusit sa aiba o zi libera pe saptamana, cand copii ar fi
mers la el, ceea ce este probabil mai mult ajutor decat primea oricum.Eu nu
sunt norocoasa si nici ea nu este ghinionista. Ea a fost dispusa sa accepte, eu
nu.
4.
Nu este noroc ca s-au schimbat perspectivele in ceea ce priveste rolul unei
mame si al unui tata, de-a lungul anilor
Este
o schimbare sociala si munca grea a celor care au cautat sa faca acest lucru
pentru societate. Au fost femei si barbati care au vorbit despre acest aspect,
care au scris si au facut campanii pentru a aduce aceasta schimbare. Ii vedem
acum pe tati ca mai mult decat sustinatori ai familiei sau cei care impun
disciplina, iar aceasta schimbare nu a aparut asa de nicaieri. Nu se reduce
totul la noroc. Este meritul celor care au cautat sa conteste ideile vechi, sa
traiasca intr-un mod diferit si sa ii provoace si pe ceilalti sa faca la fel.
5.
Nu eu sunt cea norocoasa, ci copiii mei
Copiii
nu au niciun control in a decide cine sa le fie parinti. Nu au niciun control
asupra celor doi adulti care traiesc cu ei in casa, care ii spala sau care le
pregatesc masa. Ei nu pot spune ce este indeajuns de bine si ce nu. Ei nu pot
decide daca sunt nefericiti cu ce au si sa faca ceva in acest sens. Ei pur si
simplu accepta. Ei sunt cei norocosi, nu eu.
Deci
sunt eu norocoasa ca am un sot ca al meu? Ei bine, cred ca intr-un fel da. Sunt
norocoasa ca este sanatos, ca este langa mine. Am avut noroc ca l-am intalnit,
in primul rand, dar sincer, acolo este momentul in care norocul se termina.
Restul tine de alegere. Am ales sa fiu cu el. Am ales sa ma casatoresc cu el si
sa intemeiez o familie, iar amandoi suntem norocosi ca ii avem pe copiii
nostri.
Dar
copiii sunt ai amandurora; ai mei si ai lui. El este tatal lor si eu sunt
fericita, nu norocosa, ca il am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu