Dorinta sufletului: a include tot ceea ce exista (partea a II-a)

Astazi continuam seria articolelor despre dorintele sufletului nostru.

“Poate ca este relativ usor pentru noi sa imbratisam ideea de incluziune la nivel general, insa multi dintre noi avem dificultati atunci cand ne gandim la ideea de incluziune in viata noastra personala. Acest lucru ar insemna sa onoram si sa imbratisam in sufletul nostru pe toti cei care au fost exclusi pana acum din viata noastra.

Un exemplu: am lucrat cu o femeie care avea probleme cu copiii sai adolescenti. Erau dispretuitori si aproape mereu furiosi la adresa ei. Pe masura ce si-a spus povestea, mi-a impartasit ca sotul ei a avut o aventura cu o colega de serviciu si a parasit-o pentru a trai cu cealalta femeie. In mod surprinzator, in loc ca mania copiilor sa fie indreptata catre tata, din loialitate fata de mama, asa cum se intampla de obicei, copiii au directionat aceasta manie catre mama lor.

Sa explicam mai clar: e de inteles ca femeia nu era cea mai buna prietena cu fostul sot, insa ea a dorit sa-l excluda pe fostul ei sot din rolul de tata al copiilor ei, cerand astfel, in mod subconstient, copiilor ca si ei sa il excluda. Sursa mainei copiilor provine din sentimentul ca le este negat dreptul la tatal lor.

Pozitia fostului sot ca tata al copiilor este un dat, un fapt care nu mai poate fi modificat in niciun fel; cand incercam sa excludem ceea ce exista si nu poate fi tagaduit, acest lucru are intotdeauna consecinte, exact asa cum s-a intamplat si in cazul acestei femei.

Foarte multi probabil considera ca a-l include pe fostul sot ca tata inseamna a-i ierta comportamentul. Cu toate acestea, nu actiunile oamenilor definesc locul care li se cuvine. Indiferent de actiunile lui, tatal ramane tata. Cand ii excludem pe tatii care au un astfel de comportament, de fapt ii pedepsim pe copii pentru ceva asupra carora ei nu au niciun control si care nici macar nu ii priveste direct. Adesea, cuplurile in care unul cauta sa-l pedepseasca pe celalalt prin excludere sfarsesc prin a fi ei insisi pedepsiti de copiii lor, asa cum s-a intamplat in acest caz.

Adesea, in familii, se intalneste des situatia in care cineva a fost exclus sau i s-a atribuit rolul de “oaie neagra” a familiei. Am observat de-a lungul timpului ca atunci cand excludem pe cineva, excludem o parte din noi insine.
Exemplu: o femeie a marturisit ca are o relatie dificila cu sora ei care isi castiga existenta ca o dansatoare exotica intr-un club de striptease. Pe masura ce a lucrat asupra acestui subiect, a descoperit ca avea dificultati cu propria sexualitate, suprimandu-si multe din sentimentele si impulsurile pe care le-a avut de-a lungul timpului. Interesant este insa modul in care copiii acestei femei isi iubeau foarte mult matusa si erau foarte entuziasmati de cate ori ea venea in vizita. Copiii, in inocenta si abilitatea lor naturala de a include totul cu dragoste, simteau acest impuls fata de matusa lor pentru a contrabalansa tendinta mamei de a-si exclude sora.

Cand includem pe cineva, ne simtim completi si intregi. Excluziunea intotdeauna lasa un gol in noi insine.
Pe parcursul vietii suntem provocati sa includem multi indivizi si multe comportamente pe care in alte circumstante le-am exclude: poate un frate care ia droguri, un alcoolic, un hot, o prostituata, un tata sau o mama care are relatii extraconjugale, un fost partener sau sot si multe alte exemple. Si poate ca simtim ca ii acceptam pe ceilalti si comportamentele lor atunci cand ii ajutam sa invinga dependenta de alcool sau sa-si schimbe stilul de viata pe care si l-au ales. Totusi, cand privim cu sinceritate si ne dam seama ca dorinta noastra de a ajuta nu este in intregime la cererea celuilalt, dezvaluim un alt strat al excluziunii.

Incluziunea se refera in totalitate la non-judecata. Multi dintre noi esuam insa in aceasta arie, in special cand spunem lucruri precum “Nu judec, dar pur si simplu nu-mi place”, caz in care doar toleram, nu includem. Singurul lucru pe care avem nevoie sa-l placem sau nu se refera direct la propria noastra experienta-daca a fi un alcoolic nu intra in preferintele tale de viata, atunci nu e pentru tine. Insa, treaba altora este pur si simplu treaba altora. Fiecare este capabil sa-si faca propriile alegeri.

Cu cat ne ingrijoram mai putin in legatura cu alegerile altora si stam departe de treburile lor, cu atat mai plina de bucurie si mai autentica poate deveni viata noastra. Si cand facem asta, aducem contributia noastra catre intreaga planeta: contributia unei vieti pline de bucurie. De indata ce excludem ceva, un comportament, o persoana, rasa, credinta, eveniment sau cultura, intram in modulul de rezistenta si viata noastra nu mai curge asa cum ne dorim, pentru ca energiile noastre creatoare sunt focalizate pe rezistenta si nu pe armonie.”

http://www.damaideparte.ro/index.php/dorinta-sufletului-a-include-tot-ceea-ce-exista-partea-a-ii-a/5669/