Elisabeta Girlescu-Elogiu iubirii

 

Mişcător şi înălţător acest elogiu adus iubirii! Şi piatra s-ar sfărâma în bucăţele şi-ar da drumul lacrimii să se prelingă la auzul acestei ode înălţate de tine. Şi muntele, cu crestele zvelte, înălţate în zare, s-ar putea pleca cu respect şi evlavie în faţa ta, şi florile te-ar înconjura cu bucurie şi te-ar fermeca cu parfumul lor, şi vântul cel aprig ar sta o clipă în loc şi s-ar înduioşa de cuvintele tale şi s-ar îndrepta spre zări necunoscute... şi toate acestea împreună vor înalta pentru tine un foişor, ca loc de odihnă a sufletelor nevindecate şi care să-şi găsească alinarea cât mai grabnic, că iubirea nu înseamnă durere, ci poate înviere, că iubirea nu înseamnă regret, ci puterea de a te redescoperi... Şi aici vor găsi hrană şi păsărelele izgonite pe nedrept sau prea devreme din cuiburile lor, aici vor găsi izvoare nesecate de a-şi potoli setea, şi florile vor fi mai frumoase, iar soarele va fi mai mândru ca oricând să-şi oglindească în voie razele calde dintr-un început de primăvară prietenoasă şi renăscută.
Aceasta este credinţa ta în iubire, o păstrezi şi o fluturi fără resentimente, o adevărată minune a renaşterii tale întru speranţă şi viaţă. Şi pe fiecare ai scris cu majuscule, IUBIRE. Pe fiecare floare ai scris viaţă, pentru fiecare pas al tău există credinţă, pentru fiecare zi ce vine există lumină, pentru fiecare chip ce-ţi zâmbeşte există respect, pentru fiecare vorbă primită există îndemn, pentru fiecare faptă există mulţumire, pentru fiecare noapte există un vis şi un înger, pentru un sfat există ascultare, pentru eşec există renaştere şi înfruntare şi pentru toate există vindecare.
Şi dacă aceste cuvinte s-ar transforma în ceva,lumea ar fi plină de frumuseţi. Şi dacă aripa dragostei te-a atins şi ţi-a răscolit viaţa, şi inima, şi fiecare cuvânt, şi fiecare amintire care se leagă de oamenii pe lângă care ai trecut şi lângă care ai poposit, poţi să fii împlinită...
şi fără teamă de cei care te urmăresc cu invidie...