Daniel Dumitru Darie-Drumul sarbatorii viitoare

Vin iubito către tine într-o zi de sărbătoare
Ca, bătând un prag al vieţii, să dăm timpului valoare,
Din cuvinte şi contraste să-nţelegi că eşti femeia
Ce-mi dă drept la uşi deschise, ea în sine fiind cheia.

Te cunosc prin amanunte şi te ştiu pe din afară,
Parcă văd, pictat în gânduri, chipul de odinioară
Recreat dintr-o speranţă de-a da lumii sens şi formă,
Şi-a-mi reda un drum al vieţii şi o linişte enormă.

În tumultul regăsirii ne-am dorit şi zi şi noapte
Biruiţi de nerăbdarea de-a ne recunoaşte-n fapte
Şi a şti că orice o clipă doar se vrea întâmplătoare
Când de fapt ea-i necesarul de-a fi doar continuare.

Noi grăbim descarcerarea arătând că n-avem frică
Nici de vorbe, nici de fapte, chiar când viaţa se complică,
Azi nimic nu ne omoară, nici focul, nici mătrăguna,
Şi ni-i dată-aceeaşi viaţă de pe-acum pe totdeauna