Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

20 septembrie 2012

Permisiunea de a fi fericit


Intr-un fel ascuns si inconstient, exista in viata fiecaruia momente in care asteptam sa capatam dreptul la felia de fericire care ni se cuvine. E ca si cum, in fiecare zi, ne surprindem intinzand mana spre fericirea noastra, impinsi de dorul inimii noastre care tanjeste dupa ea in fiecare clipa, insa exact in momentul in care suntem cat pe ce sa o atingem, ne aducem aminte ca putem fi prinsi, pedepsiti, alungati sau exclusi daca indraznim prea mult. Si continuam sa ne traim viata in acelasi perimetru restrans pe care il cunoastem, care uneori nu ne lasa sa respiram, pentru ca am uitat cat de mult aer exista in jur. Si evitam sa ne adresam intrebarea cheie: de a cui permisiune am nevoie pentru a fi fericit? Unde pot sa caut aprobare pentru existenta fericirii mele? Cine trebuie sa ma valideze ca sa simt ca merit sa-mi traiesc viata? Mama, tata, bunicii, urmasii, partenerul de viata, fratii, colegii, prietenii?
A avea curajul sa fii mai fericit decat cei din familia ta este un mare test in aceasta viata. Cum poti sa-ti permiti sa-ti traiesti viata, cand stii ca cei pe care ii iubesti nu sunt la fel de dornici de a-si trai viata cu bucurie si privesc totul prin lentile cu care vad doar suferinta in tot ce inseamna viata? Loialitatile ascunse fata de cei dragi sunt adesea ca niste sfori care ne manevreaza, din umbra, pe scena vietii noastre. Fara sa stim, luam decizii si ne trezim in situatii de viata care ne aduc aminte de apartenenta la suferinta care isi cere drepturile cu orice pret. Asa ca incercarea de a fi mai fericit decat mama, decat tata, decat fratii, decat cei din jur vine la pachet cu o vinovatie pe care ne este foarte greu sa o continem. Pentru ca dincolo de ea se afla toata jalea de secole, care ne curge prin vene si prin care striga toti cei care au fost si sunt, prin sange, ai nostri. Am purtat si purtam, cu voie sau fara voie, constient sau nu, toata aceasta suferinta mult prea mare pentru umerii nostri. Pana intr-o zi, cand incepem sa realizam. De obicei, ceva in noi incepe sa strige. Daca avem destul curaj sa auzim acest strigat, vom sti: este dreptul nostru la fericire. Este felia de viata neprihanita dupa care tinde sufletul nostru. Este promisiunea unei vieti intregi, pe deplin apartinandu-ti tie. Este totul pentru tine.
Daca suntem sinceri cu noi insine, vom realiza ca nu ne-a cerut nimeni sa suferim in numele sau pentru cei din jur, ci am facut-o pentru ca asa am crezut ca ajutam sau pentru ca era singurul mod de a avea un sens al apartenentei la ceva. Am facut-o din iubire, in ultima instanta. Dintr-o iubire disperata, care nu a servit nimanui. Asa incepem sa ne dam voie sa punem limite si sa nu mai simtim toata vinovatia Universului cum ne strapunge inima cand ne dorim sa traim doar viata noastra, nu si pe a celor din jur. Asa incepem, incet incet, sa sadim in sufletul nostru samanta unei vieti noi, promisiunea noastra de fericire.
Asa capatam dreptul de a spera ca planta va fi intr-o zi un copac, care, cu toate ca are radacinile batrane si un trunchi cocarjat si impovarat, are roade bune si gustoase pentru ca a invatat, intre timp, cum sa-si indeplineasca rostul. Si daca si atunci mai ai nevoie de permisiunea parintilor, deschide-ti inima catre ei, fie ca mai sunt sau nu cu tine, si roaga-i, pe Pamant sau in gand: “Am nevoie de binecuvantarea ta, ca sa fiu mai fericit decat ai fost tu. Daca eu sunt mai fericit, suferinta ta nu a fost in zadar.”
Asa ca, cine-ti poate da permisiunea de a fi fericit, in afara de tine insuti? Este un drept care se asuma. De multe ori, nici nu constientizam ca avem dreptul la putina fericire. Imprastiati in mii de directii, intre familia din care provenim si familia pe care ne-am construit-o, intre incercarea de a face tot posibilul pentru a apartine si pentru a fi recunoscuti si dorinta de a ne crea propria viata, asa cum ne dorim, uitam de felia de fericire care ne este rezervata. Cand lupta din noi inceteaza, si se face atat de liniste in suflet incat incepem sa-i ascultam vocea, vrand-nevrand, incepem sa intrezarim posibilitatea pentru altceva. Posibilitatea acceptarii lucrurilor asa cum sunt, posibilitatea de a fi prezenti complet in corpul nostru, aici si acum, posibilitatea de a simti tot ceea ce trebuie sa simtim in aceasta viata, stiind ca nu vom muri niciodata de prea multe sentimente, oricat de intense ar fi ele, posibilitatea de a ne scufunda, pas cu pas, in intensitatea fiecarui moment in parte, asa cum ni-l aduce viata. Iar eu cred ca asta este fericirea in cea mai pura forma. Fericirea la care putem avea acces cu totii, oricand, oriunde.

16 septembrie 2012

Ana Blandiana – Descantec de ploaie


 
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfarsit,

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.

Stiu ca-i urat sa spui: Sunt cea mai frumoasa femeie,
E urat si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cand ploua,
Numai atunci cind ploua,

Sa rostesc magica formula: Sunt cea mai frumoasa femeie.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vant

Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.

E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt indragostiti,
Si eu te astept.

Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…


 

Osho-Trăiește, Dansează, Mănâncă!


 

Oare de ce fac din tantar armasar?

Pentru că Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul!

Oamenii creaza întotdeauna probleme mari din nimic. Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru că, fără probleme, te simți gol pe dinăuntru. Fără probleme nu ai ce să faci, nu ai cu ce să te lupți, nu ai unde să te duci.

Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru că dacă nu se duc se simt goi și, dintr-o dată, simt că viața nu are sens. Creaza probleme ca să poată să simtă că viața e o mare lucrare și pentru că ei trebuie să muncească din greu, să se zbată.

Eul poate să existe numai atunci când se zbate, ia aminte – numai atunci când se luptă. Și cu cât e mai mare problema, cu cât e mai mare provocarea, cu atât mai mult crește Eul.

Nu îți crea necazuri inutile. Ești un mare creator de probleme – e suficient să înțelegi asta și, dintr-o dată, problemele dispar. Ești construit perfect; te-ai născut perfect; perfecțiunea este natura ta cea mai intimă. Trebuie doar să o trăiești. Hotărăște-te și trăiește-o. Dacă nu te-ai săturat încă de joc, poți să continui, dar nu întreba de ce. Știi. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista în pustietate, îi trebuie ceva cu care să se lupte. Eul există numai în conflict – Eul nu e o entitate, este o tensiune.

Dacă înțelegi acest lucru, însăși înțelegerea face ca armăsarii să redevină țânțari, iar apoi dispar și țânțarii. Dintr-o dată se face pustiu. Asta înseamnă iluminare – înțelegerea profundă a faptului că nu există probleme. Și atunci, fără nici o problemă de rezolvat, ce faci? Începi imediat să TRĂIEȘTI.

Începe să trăiești din acest moment și vei vedea că pe măsură ce trăiești mai mult, problemele se împuținează. Pentru că acum pustiul din tine înflorește și trăiește. Când nu trăiești, aceeași energie devine stearpă. Aceeași energie care ar fi devenit o floare, este blocată. Si, nelăsată să înflorească, devine un spin în inimă. Este aceeași energie.

Dacă oamenii ar dansa puțin mai mult, ar cânta puțin mai mult, ar fi puțin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult și, încetul cu încetul, problemele lor ar dispărea. De aceea insist atât de mult asupra dansului.

Dansează până la orgasm; lasă întreaga ta energie să devină dans și atunci, dintr-o dată, vei vedea că nu mai ai cap – energia blocată în cap se miscă în toate direcțiile, creând modele, imagini, mișcări frumoase. Iar când dansezi, vine o clipă când corpul tău nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgător. Când dansezi, vine o clipă când granița ființei tale nu mai este atât de clară; te topești și te contopești cu Cosmosul.

Trăiește, dansează, mănâncă, dormi, fă lucrurile cât mai total cu putință. Și ține minte: ori de câte ori te surprinzi creând o problemă, ieși din ea imediat.

OSHO

 

Despre Dragoste si Dumnezeu de la o femeie exceptionala - Maica Tereza


 
Parerea mea este ca lumea de azi este intoarsa pe dos si sufera atat de mult din cauza ca este tot mai putina dragoste in casele oamenilor, in viata de familie. Nu mai avem timp pentru copii, nu ne facem timp pentru ceilalti, nu ne ramane timp sa ne bucuram unul de altul...

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti. Iarta-i, oricum...
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse. Fii bun, oricum...
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati. Cauta succesul, oricum...
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela. Fii cinstit si sincer, oricum...
Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi. Construieste, oricum...
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi. Fii fericit, oricum...
Binele pe care il faci astazi, oamenii il vor uita maine. Fa bine, oricum...
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns. Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum...
La urma urmei, este intre tine si Dumnezeu. N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

Maica Tereza despre dragoste

Cu cat avem mai putin, cu atat dam mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica pe care o are dragostea.

Tu poti face lucruri pe care eu nu le pot face. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poti face. Impreuna putem face lucruri minunate.

Femeia este inima familiei.

Numai femeia poate crea o familie, dar tot ea este cea care o poate si distruge.

Pacea incepe cu un suras.

Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni.

Am descoperit paradoxul ca, daca iubesti pana cand doare, dincolo de asta nu mai exista durere, ci mai multa dragoste.

Nu conteaza sa faci multe lucruri, important este sa le faci cu multa dragoste.

Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu dragoste mare.

Bucuria este rugaciune. Bucuria este tarie. Bucuria este o plasa de dragoste cu care prinzi suflete.

Amintiti-va ca actiunile facute din dragoste sunt actiuni ale pacii.

Daca judeci oamenii, nu vei avea timp sa ii iubesti.

Nu conteaza ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci.

Totul depinde de cum ne iubim unii pe altii.

Nu exista boala mai mare in lume decat cea a lipsei de dragoste.

Foamea pentru dragoste este mult mai greu de potolit decat foamea pentru paine.

O inima bucuroasa se naste de obicei dintr-o inima care arde din dragoste.

Cel mai important lucru nu este cat de mult facem, ci cat de multa dragoste punem in actiunile noastre de zi cu zi. Aceasta este masura iubirii noastre pentru Dumnezeu.

Oamenii care se iubesc unii pe altii profund si adevarat sunt cei mai fericiti oameni din lume. Ei pot avea foarte putine lucruri, pot sa nu aiba nimic, dar sunt oameni fericiti.

Iubirea este un fruct, in toate anotimpurile, la indemana oricui. Oricine o poate culege, fara nicio limitare. Oricine poate ajunge la aceasta dragoste prin meditatie, rugaciune si sacrificiu.

Sa zambesti unui om care este suparat; sa vizitezi, chiar si pentru putin timp, pe cineva care este singur; sa oferi adapost sub umbrela ta cuiva aflat in ploaie; sa citesti ceva unui orb; aceste actiuni si multe altele pot parea marunte, dar numai astfel noi putem sa dam iubirii noastre pentru Dumnezeu o forma concreta.

Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara sa obosim in a iubi.

Imprastie dragoste oriunde te duci. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit.

Daca nu avem pace, e pentru ca am uitat ca apartinem unul altuia.

Maica Tereza despre Dumnezeu

Avem nevoie sa il gasim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi gasit in zgomot si agitatie.

Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atat de multa incredere in mine.

Toti copiii sunt nepretuiti. Toti sunt creatia lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti. El vrea doar sa incerci din tot sufletul.

Tacerea se afla la baza comuniunii profunde cu Dumnezeu si cu orice alta fiinta.

In tacere suntem inundati de energia lui Dumnezeu care ne ajuta sa facem toate lucrurile in bucurie.

Dumnezeu a facut lumea suficient de bogata pentru a hrani si a imbraca toti oamenii.

Putem sa muncim pe branci. Putem sa muncim pana murim. Daca nu muncim cu dragoste, toata munca noastra este fara nicio valoare in ochii lui Dumnezeu.

Oamenii sunt flamanzi dupa Dumnezeu. Poti sa vezi aceasta? Deseori, noi privim, dar nu vedem. Doar trecem prin aceasta lume. Trebuie sa deschidem ochii si sa vedem.


Viata este oportunitate, foloseste-o.

Viata este frumusete, admir-o.

Viata este un vis, realizeaza-l.

 Viata este o provocare, infrunt-o.

Viata este un joc, joaca-l.

 Viata este o promisiune, realizeaz-o.

Viata este tristete, depaseste-o.

 Viata este un cantec, canta-l.

Viata este o lupta, accept-o.

Viata este o tragedie, infrunt-o.

Viata este o aventura, indrazneste.

Viata este noroc, fa-ti-l.

 Viata este viata, lupta-te pentru ea.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12071/despre-dumnezeu-si-dragoste-de-la-maica-tereza.html

 

 

LECTIILE IUBIRII


 

Lectia I

Umpleti cupa inimii voastre cu iubire si revarsati din ea peste intreaga Creatie Divina, apoi priviti ce se intampla! Daca vedeti ceea ce va place, inseamna ca ati reusit.

* * *


Lectia a II-a

Priviti prin ochiul inimii voastre catre toate fiintele! Daca acestea se opresc cel putin pentru o clipa privindu-va cu blandete, inseamna ca cupa inimii voastre este mereu plina si are ce revarsa...

* * *


Lectia a III-a

Aduceti peste altarul inimii voastre pacea mult dorita si cand va veti simti plini de ea, revarsati-o peste cei ce n-o cunosc! Daca locul revarsarii primeste pacea, lectia este invatata cu adevarat.

* * *


Lectia a IV-a

Daca simtiti pacea unui loc, priviti prin ochiul inimilor voastre si vedeti cine o intareste! Descoperirea sa nu va tulbure. Puneti si voi zidirea voastra locului Binecuvantarii; asa pacea se va intari!

* * *


Lectia a V-a

Daca gandul vostru intalneste gandurile celor de langa voi fara sa lase tulburare, pastrati tacerea, dar lasati gandul sa vorbeasca... Comuniunea s-a realizat.

* * *


Lectia a VI-a

Deschideti cai catre cei ce va cauta, primiti ce vi se da, dar folositi-va cuvantul spre implinirea unor fapte! Daca rezultatul este cel dorit, veti multumi pe cei ce v-au gasit.

* * *

Lectia a VII-a

Cinstiti pe cei mici si pe cei mari cu aceeasi masura a iubirii, in orice loc v-ati afla! Cautati esenta trairii lor si veti gasi aceeasi radacina ca a voastra!

* * *

Lectia a VIII-a

Daca simtiti ca izvorul inimii voastre umple cu iubire templul celor ce sterpi sunt prin trairea lor, faceti-o pana ce si acestia vor revarsa iubirea ca si voi!

* * *

Lectia a IX-a

Daca roua diminetii voastre nu aduce rasaritul peste chipurile acelora ce va ies in cale, nu va tulburati. Veni-va ziua rasaritului si-n pasul lor, de roua diminetii voastre va revarsa la fel si pentru ei...

* * *


Lectia a X-a

Daca Lumina cuvantului vostru s-a lasat deja peste locul asteptarii, nu va mai intoarceti la timpul dinaintea hotararii, pentru a reveni! Lasati ce s-a luminat sa ramana timpului sau!

* * *


Lectia a XI-a

Cand pasul vostru simte greutatea urcusului, aduceti peste calea voastra puterea vointei si renuntarea nu va va mai gasi!

* * *


Lectia a XII-a

Daca va aflati in fata unui om plin de pasiuni grosiere si cupa inimii voastre este plina de iubire, chiar de veti simti valul dorintei lui ca va atinge, nu trebuie decat sa revarsati iubirea catre gandul sau si se va linisti.

* * *


Lectia a XIII-a

Gasiti versul cantarii ce nu raneste fapta bunavointei si pacea deschide-va drumul cautarii celor ce vor Lumina!

* * *


Lectia a XIV-a

Intoarce-ti-va prin pasul retrairii la visul fiecarui gand ce trece-n timp si impacati-va cu el; sters sa fie din cartea vietii. Asa doar veti ramane vii!

* * *
Sursa:http://www.maitreya.ro/Romana/Scoala/lectiile_iubirii.html

Dependenta in iubire si cautarea plenitudinii



De ce am deveni dependenti de celalalt?
Motivul pentru care relatiile de iubire romantica reprezinta o experienta atat de intensa si universal cautata este acela ca ele par sa ofere eliberarea dintr-o stare de frica, nevoie, lipsa si neimplinire, ce are radacini profunde si face parte din conditia umana in starea sa neeliberata si neiluminata. Aceasta stare are atat o dimensiune fizica, cat si una psihologica.
La nivel fizic, evident, nu sunteti complet si nici nu veti fi vreodata: sunteti fie barbat, fie femeie, adica o jumatate din intreg.

La acest nivel, nevoia de a fi complet — intoarcerea la uniune — se manifesta prin atractia dintre barbati si femei, prin nevoia barbatului de femeie si nevoia femeii de barbat.

Este aproape o nevoie irezistibila de uniune cu polaritatea energetica opusa. Radacina acestei nevoi fizice este de natura spirituala: dorinta de a pune capat dualitatii, de a te intoarce la starea de plenitudine. Uniunea sexuala da senzatia cea mai apropiata de aceasta stare la nivel fizic. Din acest motiv, este considerata experienta care ofera cea mai mare satisfactie in lumea fizica.

Dar uniunea sexuala nu este mai mult decat o clipa trecatoare de plenitudine, o secunda de beatitudine. Atata timp cat este cautata inconstient ca mijloc al mantuirii, persoana cauta sa puna capat dualitatii la nivelul formei, nivel la care mantuirea nu este posibila. Vi se ofera o imagine fugara, foarte tentanta a raiului, dar nu vi se permite sa ramaneti mai mult timp aici si va treziti din nou intr-un corp separat.

La nivel psihologic, sentimentul de lipsa sau de neimplinire este chiar mai mare decat la nivel fizic. Atata timp cat va identificati cu mintea dvs., aveti un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursa externa. Adica obtineti o idee despre cine sunteti din lucruri care, in ultima instanta, nu au nimic de-a face cu cine sunteti in realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele si esecurile, sistemul de credinte s.a.m.d.

Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil, nesigur si cauta mereu lucruri noi cu care sa se identifice si care sa-i dea sentimentul ca exista. Dar nimic nu este vreodata suficient pentru a-i produce o satisfactie de durata. Temerile sale raman; ca si sentimentul de lipsa si de nevoie acuta.

Dar atunci apare aceasta relatie speciala. Ea pare sa fie raspunsul la toate problemele sinelui fals si pare sa raspunda tuturor nevoilor sale. Cel putin la prima vedere. Toate celelalte lucruri pornind de la care in trecut v-ati derivat sentimentul identitatii par acum relativ nesemnificative. Acum aveti un singur punct de interes care le inlocuieste pe toate celelalte, da sens vietii dvs. si prin el va definiti identitatea: persoana de care v-ati „indragostit”.

Nu mai sunteti un fragment dislocat intr-un univers nepasator — sau cel putin asa vi se pare. Lumea dvs. are acum un centru: persoana iubita. Faptul ca centrul se afla in afara dvs. si ca din acest motiv aveti in continuare un sentiment de identitate derivat dintr-un obiect exterior nu pare sa conteze prea mult la inceput.

Ceea ce conteaza este ca sentimentele subiacente, de neimplinire, frica, lipsa si insatisfactie, atat de caracteristice starii de identificare cu mintea, au disparut — sau nu? S-au dizolvat sau continua sa existe in spatele acestei realitati superficiale numite fericire?

Daca in relatia dvs. ati avut parte atat de „iubire”, cat si de opusul ei — atacul, violenta emotionala — atunci e foarte probabil sa confundati atasamentul sinelui fals si dependenta cu iubirea. Nu puteti sa va iubiti partenerul la un moment dat, iar in urmatorul moment sa il atacati. Iubirea nu are opus.

Daca „iubirea” dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternica nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet si mai profund, o nevoie pe care celalalt o satisface temporar. Este inlocuitorul pe care il da sinele fals pentru mantuire si pentru scurt timp aproape ca ne simtim mantuiti.

Dar vine un moment cand partenerul dvs. se comporta astfel incat nu va mai satisface nevoile — sau mai curand nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frica si lipsa, care sunt o parte intrinseca a constiintei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relatia de iubire”, ies acum din nou la suprafata. Ca in cazul oricarei dependente, va simtiti minunat cand drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment cand drogul nu mai functioneaza.

Cand acele sentimente dureroase reapar, le simtiti chiar mai intens si mai acut decat inainte. Pe deasupra, va percepeti partenerul, ca fiind cauza acestor sentimente. Aceasta inseamna ca le proiectati in afara si il atacati pe celalalt cu toata violenta salbatica a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partenerului, si el sau ea va poate raspunde la atac.

In acest punct, sinele fals mai spera inca in mod inconstient ca atacul sau sau incercarile sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsa suficienta pentru a-1 convinge pe partener sa-si schimbe comportamentul, ca sa-l puteti folosi din nou pentru a va acoperi durerea.

Fiecare dependenta apare dintr-un refuz inconstient de a accepta durerea si de a o lasa in urma. Fiecare dependenta incepe cu durerea si se sfarseste in durere. Indiferent de substanta de care sunteti dependent — alcool, mancare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoana —, va folositi de un lucru sau de o persoana pentru a va ascunde durerea.

Acesta este motivul pentru care in relatiile intime, dupa ce euforia initiala a trecut, apare atat de multa nefericire, atat de multa durere. Nu relatiile provoaca durerea si nefericirea. Ele scot la lumina ceea ce se afla deja in dvs. Oricare dependenta ajunge intr-un punct in care nu mai produce rezultatul dorit si atunci simtiti durerea mai puternic ca oricand.

Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii incearca mereu sa scape de momentul prezent si cauta un fel de mantuire in viitor. Primul lucru pe care l-ar putea intalni daca s-ar concentra asupra Clipei de ACUM ar fi durerea proprie si de acest lucru se tem ei. Daca ar sti macar cat de usor este ca in Clipa de ACUM sa obtina puterea care dizolva trecutul si durerea sa, realitatea care dizolva iluzia! Daca ar sti cat de aproape sunt de propria lor realitate, cat de aproape se afla de Dumnezeu!

Nici evitarea relatiilor cu scopul de a incerca sa se evite durerea nu este o solutie. Durerea este oricum prezenta. Exista o mai mare probabilitate ca trei relatii esuate in tot atatia ani sa va forteze sa va treziti decat trei ani traiti pe o insula pustie sau inchis in camera.

Daca ati putea aduce o prezenta intensa in singuratatea dvs., acest lucru v-ar ajuta. ”

Fragment din cartea “Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle, aparuta la Editura Curtea Veche

http://www.damaideparte.ro/index.php/dependenta-in-iubire-si-cautarea-plenitudinii/833/

 

Don Miguel Ruiz-Arta de a iubi


 
“Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?

Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal.

Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.

Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.

Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.

Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun

De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?

Poate ca va ganditi: “Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.

Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.

Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.

Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este.

Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?

Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este. ”
Cartea “Arta de a iubi” a fost publicata de Editura Mix:
www.edituramix.ro