Despre dependenta de DRAGOSTE - Oglinda nevoilor personale

Expertul nostru ne propune 7 pasi esentiali pentru "depistarea" dependentei de dragoste, exprimati prin intrebari ale caror raspunsuri ne pot ghida spre descoperirea echilibrului interior.

Dependenta de dragoste

Asa cum exista dependenta de tutun, alcool sau alte substante, afla ca putem fi dependenti si de dragoste.

Ce este dependenta de dragoste?

Nimic altceva decat o atasare de o valoare mai mare fata de partenerul de cuplu, fata de afectiunea si dragostea pe care el/ea ni le ofera.

Cauzele dependentei de dragoste

Dependenta de dragoste este efectul unor neajunsuri personale, ce dateaza din vremea copilariei fiecaruia. Aceste minusuri sunt strans legate de:
• Nevoia de recunoastere;
• Nevoia de apreciere;
• Nevoia de afectiune;
• Nevoia de suport moral, etc.

Odata implinite aceste nevoi de catre partenerul de cuplu, relatia fara acesta nu mai poate fi vizualizata de cel dependent. O caracteristica comuna tuturor dependentelor, fie ele de substante sau de o persoana, este senzatia de a te simti pierdut fara obiectul dependentei, de a simti ca fara el incetezi sa mai existi, ca nu poti trai fara el.

In momentul in care unul din parteneri paraseste relatia, cel dependent se va confrunta cu stari ca:
• Lipsa apetitului pentru mancare;
• Insomnia;
• Depresie;
• Tristete;
• Sentimentul abandonarii;
• Sentimentul inutilitatii;
• Irascibilitate crescuta;
• Ideea ca viata fara celalat nu mai are sens, etc.

Partenerul dependent are nevoie de celalalt pentru a se simti intreg si in siguranta. Avem de-a face cu o relatie de simbioza toxica si uneori, cand anxietatea partenerului dependent creste el poate deveni chiar violent verbal sau fizic.

Iata 7 intrebari care sa te ajute in identificarea starii tale de dependenta din relatia de cuplu:

1. Iubirea este cel mai important lucru din lume pentru dvs.?

2. Simtiti o nevoie coplesitoare de a-l verifica pe cel de care sunteti indragostit/a?

3. Mai mult decat o data, v-ati neglijat familia si prietenii din cauza relatiei in care erati implicat/a?

4. Aveti o toleranta mare pentru suferinta in relatii. Sunteti dispus sa suferiti de neglijare, depresie, singuratate, lipsa de onestitate, chiar de abuz, pentru a evita durerea provocata de anxietate de separare?

5. Ati încercat sa fiti cine vrea partenerul dvs. sa fiti. Veti face orice pentru el sau ea, chiar sa va abandonati pe sine?

6. Mai mult decat o data, ati ajuns implicat cu persoana gresita pentru a evita sa fiti singur/a?

7. Sunteti ingrozit/a de ideea de a fi abandonata. Chiar si cea mai mica respingere se simte ca abandon si va face sa va simtiti oribil?

Daca raspunsurile marcate afirmativ sunt in numar mare, atunci sunteti o posibila dependent/a in relatia cu partenerul dumneavoastra de cuplu.

Odata constientizata problema, cel mai indicat ar fi sa apelati la ajutorul unui specialist pentru a iubi sanatos si benefic pentru linistea dumneavoastra interioara.

Oana Popescu-Argetoia

www.oanapopescuargetoia.ro

Cele 5 rani ale Omului. Cum sa le recunoastem prin comportamentul emotional-alimentar

 

Legatura dintre comportamentul alimentar si cel emotional nu mai este de mult o noutate in psihologie. Si totusi, atunci cand introducem in ecuatie conceptele de vindecare si evolutie spirituale, lucrurile devin cu mult mai interesante si utile.

Lise Bourbeau: Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine

In cartea Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine, autoarea si terapeuta canadiana Lise Bourbeau aduce in discutie conceptul de vindecare emotional-spirituala, prin intermediul corpului fizic si al tiparelor alimentare si relationale pe care ni le-am creat de-a lungul vietii.

Lise Bourbeau identifica 5 rani fundamentale cu care ne nastem si care fac parte din lectia noastra evolutiva de viata. Prin constientizarea acestora, autoarea sustine ca ne putem elibera de multa suferinta fizica si emotionala, pasind pe drumul vindecarii si evolutiei spirituale.

Aceste rani se activeaza in perioada copilariei, moment in care noi ne cream niste masti specifice care devin parte a personalitatii noastre, spre a evita sa retraim aceste suferinte in viitor. Dintre aceste rani, cel putin doua devin dominante de-a lungul vietii noastre si sunt reactivate, pe rand sau simultan, in diverse situatii ce tin de interactiunea cu ceilalti.

Felul in care ne alimentam ne poate oferi, insa, indicii pretioase referitoare la ranile active intr-un anumit moment al vietii. Iar constientizarea lor este primul pas in procesul de vindecare emotionala si spirituala.

Cele 5 rani emotionale si mastile folosite spre a le ascunde

 

Cele 5 rani emotionale fundamentale, prin constientizarea carora putem evolua la nivel holistic, sunt urmatoarele:

Rana de respingere – asociata cu masca Fugarului;

Rana de abandon – asociata cu masca Dependentului;

Rana de umilire – asociata cu masca Masochistului;

Rana de tradare – asociata cu masca Dominatorului;

Rana de nedreptate – asociata cu masca Rigidului.

Denumirile acestora sunt mai mult sau mai putin relevante, importante sunt reactiile noastre la un anumit moment din viata si tiparele alimentare si comportamentale care se ascund in spatele acestora. Precum scrie autoarea, <Fiinta umana isi alimenteaza corpul fizic la fel cum il hraneste pe cel emotional sau pe cel mental> (Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine, p. 21).

Cele 5 rani: rana de respingere

Astfel, atunci cand de obicei preferam sa mancam portii mici de mancare sau sa nu mai mancam deloc, mai ales in situatiile incarcate emotional, ne putem recunoaste in masca Fugarului, care se asociaza cu rana de respingere. Acelasi lucru se intampla si atunci cand dulciurile constituie metoda noastra zilnica de a ne calma si a ne tine in frau temerile.

Aceasta masca ascunde dorinta noastra subconstienta de a fugi din realitate si de a respinge o existenta in care ne simtim profund singuri, neintelesi sau lipsiti de radacini stabile.

Cele 5 rani: rana de abandon

Atunci cand de obicei mancam mult si cu placere, atat pentru a ne indeplini o nevoie fiziologica, dar mai ales pentru a ne simti bine si in siguranta, ne putem da seama ca purtam masca Dependentului, asociata cu rana de abandon.

Sentimentul nostru profund fiind acela ca nu obtinem destula atentie sau iubire, el se va transfera asupra relatiei noastre cu mancarea, in care vom cauta aceeasi siguranta afectiva, simtind insa ca nu primim destul. De aceea, de obicei cand purtam masca Dependentului nu ne ingrasam, pentru ca la nivelul subconstient ii transmitem si corpului nostru mesajul ca nu primeste ceea ce are nevoie.

Aici, dorinta noastra profunda de siguranta afectiva se manifesta in preferinta pentru alimentele preponderent moi, in special pentru paine, vazuta la nivel simbolic ca suport al vietii. De asemenea, vom dori sa mancam cel mai adesea in compania celorlalti, incercand pe cat posibil sa prelungim momentul de placere si atentie neconditionata din partea celor dragi.

Cele 5 rani: rana de umilire

In momentul in care avem un comportament alimentar dus la extreme, ne putem recunoaste in masca Masochistului, care se asociaza cu rana de umilire. Atunci vom oscila intre a consuma cu o pofta nestavilita cantitati mari de mancare si a consuma numai portii mici de mancare, dar repetate, ajungand in final tot la o cantitate mare. De multe ori putem ajunge sa ne alimentam compulsiv, uitand total de noi si concentrandu-ne doar asupra senzatiilor de moment.

Actul de a manca devine pentru noi cel mai adesea o forma de a ne recompensa, dar pentru care ulterior ne simtim vinovate. De aceea, ne poate fi adesea rusine sa consumam alimente asa-zis interzise (cum ar fi dulciurile sau mancarurile grase) in compania altor persoane. Le banuim pe acestea ca ne-ar putea judeca in chip umilitor pentru aceasta, dar de fapt noi suntem cele care ne judecam pe noi insene in acest chip.

Cele 5 rani: rana de tradare

Atunci cand in mod constant consideram actul de a manca drept o ocupatie care ne consuma din timpul necesar pentru alte activitati, este foarte probabil sa purtam masca Dominatorului, asociata cu rana de tradare. Obisnuinta noastra este aceea de a manca foarte repede, sau de a ne controla foamea atunci cand suntem ocupate, spre a ne dedica energia acelor activitati pe care le consideram mai importante pentru noi.

In schimb, atunci cand ne dam voie sa ne bucuram de actul de a manca, o vom face cu toata pasiunea, ajungand adesea sa consumam mai mult decat ar fi normal. In plus, ne place sa ne condimentam din plin mancarea, uneori chiar inainte de a o gusta. Astfel ne implinim, de fapt, dorinta subconstienta de a detine controlul asupra tuturor oamenilor si lucrurilor din viata noastra.

Cele 5 rani: rana de nedreptate

In momentul in care ideea de control predomina in alegerile noastre alimentare, ne putem recunoaste cu usurinta in masca Rigidului, asociata cu rana de nedreptate. Vom prefera cel mai adesea alimentele sarate in detrimentul celor dulci si pe cele crocante in detrimentul celor moi. In plus, vom incerca mereu sa respectam un plan alimentar echilibrat, chiar cu riscul de a ne controla in fiecare moment.

Aceasta nevoie imperioasa de a gasi echilibrul in alimentatie oglindeste dorinta noastra profunda de a obtine perfectiunea in noi si in tot ceea ce facem.

Iar in rarele momente in care ne vom pierde acest strict control pe plan alimentar, vom simti ca aproape am comis o nedreptate si vom avea tendinta de a ne intoarce cu si mai multa indarjire la exersarea <perfectiunii>.

Cele 5 rani si vindecarea spirituala

Cele 5 rani descrise mai sus pot fi atat de dureroase si atat de profund ascunse in noi, incat in primul moment s-ar putea sa respingem complet orice asociere a lor cu tiparele noastre de nutritie. Insa odata ce le constientizam si ne acordam dreptul la suferinta, dar si la revolta, vom intra deja pe drumul vindecarii spirituale indicat de Lise Bourbeau. Urmeaza apoi asumarea responsabilitatii pentru propriile noastre emotii, ganduri si gesturi, stiind ca cei din jur sunt simpli catalizatori pentru reactiile noastre, care au fost conditionate in trecut de suferinta.

 

In cele din urma, nu ne ramane decat sa acceptam faptul ca toata aceasta suferinta, cu mastile create spre a o ascunde, tine strict de trecut si de perceptiile copilului de altadata. Iar acum sta in mainile noastre sa renuntam, pas cu pas, la ea, pe masura ce ne reevaluam perceptiile anterioare si ne dam seama ca nu mai avem nevoie de masti care sa ne protejeze in fata evenimentelor vietii.

 

Andreea Peticaru

http://www.garbo.ro/

 

Lucruri nespuse, rani deschise

Nu spunem lucrurilor pe nume de teama sa nu pierdem relatii, dar pierdem relatii tocmai din cauza lucrurilor nespuse. E un paradox. Am fost invatati sa ne purtam cuviincios, sa nu jignim, sa nu ranim, sa nu avem puncte de vedere divergente. Sa nu cumva sa intram in conflicte cu oamenii. Sa dam de la noi, sa lasam lucrurile sa fie oricum ar fi, de dragul linistii, aparente, a sufletului. Adevarul, pentru mine, este insa ca a evita sa intri in conflict cu alti oameni este o actiune care te poate situa intr-o pozitie de conflict interior extrem de dureros cu tine insuti.

Pentru ca atunci cand lucrurile raman nespuse, oricat de mult am incerca sa ne convingem ca nu conteaza si ca nu e important ca celalalt sa stie punctul nostru de vedere si ca e mai bine sa taci decat sa isti o neintelegere, in sufletul nostru se asterne distanta si tensiunea. Fata de acea persoana, fata de cei apropiati, data de noi insine. Ne inchidem intr-o carapace plina de venin, in care ranile noastre nu au nicio sansa sa se vindece. Nu ca ni se pot vindeca ranile doar prin simplul fapt de a spune cuiva ce ne deranjeaza. Insa, mai mult ca sigur, cand avem puterea sa vorbim despre noi si despre ce simtim, ranile noastre nu se adancesc si mai mult. Si astfel ne oferim ocazia sa ajungem la adevarata sursa a ranii, care este, desigur, situata in alta parte, in alt timp si alt loc

Ne inghitim adevarul de teama abandonului si a respingerii. Daca ni se va retrage dragostea atunci cand gura noastra va indrazni sa graiasca adevarul nostru interior? Daca vom inceta sa fim vazuti si validati? Din dorinta de a fi vazuti, facem toate compromisurile posibile. Spunem da atunci cand vrem sa spunem nu, nu spunem la timp ce simtim legat de o situatie care ne deranjeaza si nu avem puterea sa spunem lucrurilor pe nume nici dupa ani de zile de la evenimentul cu pricina. Si culmea e ca nici macar in acest fel nu suntem vazuti dupa chipul si asemanarea noastra, asa cum suntem cu adevarat. Suntem vazuti conform imaginii pe care o afisam, de baiat bun/fata buna, dar nu conform cu ceea ce suntem, in adancurile noastre cele mai intime.

Ce ne facem insa cand vine ziua in care capatam curajul de a nu mai fi baiatul bun/fata buna cu care i-am obisnuit pe ceilalti, si, incepand sa spunem ce simtim, ii ranim pe ceilalti? Aici este un subiect extrem de sensibil, pentru ca frica de a rani este atat de puternica, incat incepem sa ne ascundem din nou in spatele acelorasi tipare stiute care ne-au adus toata nefericirea posibila. Daca reusim sa invatam sa stam in sufletul nostru cu propriile sentimente ranite, ne va fi mai usor sa acceptam ca ii ranim pe ceilalti, fara voia noastra, atunci cand spunem ce simtim. Daca copilul ranit din noi se simte la adapost in inima noastra, atunci adultul nostru sanatos poate vorbi din locul de autenticitate maxima a sufletului sau, stiind ca si ceilalti au aceeasi capacitate de a se impaca, la randul lor, cu propriile sentimente ranite.

Cum ajungem insa in locul in care ceea ce suntem noi cu adevarat nu mai trebuie redus la tacere doar pentru ca altora nu le convine sa auda adevarul? E un proces care cere, mai presus de toate, angajament fata de tine insuti si fata de adevarul tau interior. Cand capatam acest angajament, ne dam seama ca nu mai putem face abstractie de el, in nicio imprejurare, pentru nimeni si pentru nimic.

Pentru mine, acest angajament este mai presus de orice alte concepte spirituale fabricate sau autentice, mai presus de prietenie, de iertare, de relatii, de conventiile si constrangerile societatii. Pentru ca stiu ca, in ziua ultima, cand voi inchide ochii peste viata care a fost pana atunci a mea, singura intrebare pe care mi-o voi adresa este: cat de autentica am fost fata de mine insami?

http://www.damaideparte.ro/index.php/lucruri-nespuse-rani-deschise/6849/