Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
Se afișează postările cu eticheta Lise Bourbeau. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lise Bourbeau. Afișați toate postările

17 august 2015

Oamenii, oglinzi ale sufletului nostru




“Cu siguranta, ai mai auzit de asemenea cele doua enunturi care spun ca ii judecam pe ceilalti dupa asemanarea noastra si ca devenim ceea ce judecam. In consecinta, este posibil sa devenim constienti de ceea ce suntem, ramanand atenti la judecata pe care o emitem fata de ceilalti. Metoda oglinzii ste mijlocul cel mai rapid si mai eficient pentru a deveni constient de ceea ce esti.
Inainte de a schimba ceva la tine, trebuie sa devii constient de acel lucru, trebuie sa constati mai intai ca acel lucru iti apartine. Imediat ce vei accepta ideea ca tot ceea ce traiesti in exteriorul tau este reflectarea a ceea ce se intampla in interiorul tau si ca ceea ce vezi la celalalt este reflectarea propriei tale imagini, viziunea ta asupra vietii se va schimba in totalitate.
Imagineaza-te acum in fata unei oglinzi adevarate. Te privesti, imaginea reflectata nu poate fi decat a ta. Daca constati un detaliu care nu iti place, atitudinea de a te enerva pe oglinda, de a o sparge sau de a o arunca, nu va schimba nimic din situatia reala. Este de preferat sa accepti ceea ce constati. Reactia tipica a majoritatii oamenilor este aceea de a vrea sa schimbe persoana pe care o vad si aceasta atitudine este aceeasi cu a vrea sa schimbi oglinda. Cand te privesti in oglinda, aceasta reflecta fiecare parte a corpului tau, chiar si pe cele pe care nu vrei sa le vezi sau pe care nu le accepti. Nu accepti o parte din tine atunci cand ai vrea sa o schimbi sau sa o inlocuiesti printr-o parte care ti-ar placea mai mult.
Cu cat respingi mai mult o parte din tine, fie ca este vorba despre ceva fizic sau de o atitudine interioara, cu atat mai mult va pretinde acea parte atentia ta, devenind tot mai importanta. Incearca sa fie recunoscuta, vrea sa aiba un loc. Cand este acceptata, nu mai vrea sa ocupe prea mult loc. Aceasta metoda este excelenta pentru a te ajuta sa devii constient de ceea ce ai acceptat in tine si ceea ce nu ai acceptat. Iti sugerez totusi sa aplici metoda oglinzii pentru a descoperi partile din tine care te determina sa adopti anumite comportamente. Deoarece suntem pe pamant pentru a trai experiente, recunoscand cine suntem, ne vom atinge scopul terestru cand vom fi capabili sa acceptam fiecare dintre diferitele moduri in care ne exprimam.
Pentru a reusi, trebuie mai intai sa te privesti, sa constati cine esti, sa iti observi comportamentele si sa iti acorzi dreptul de a fi asa cum esti. Cand observi pe cineva, al carui comportament te deranjeaza, reactia ta confirma faptul ca, atunci cand actionezi astfel tu insuti, comportamentul tau te deranjeaza, deci nu te accepti pe tine astfel.
Universul are grija sa iti trimita propria ta imagine, folosind oamenii apropiati din jurul tau.
Foloseste tehnica oglinzii cat mai des in viata ta. Nu este un demers usor pentru ego, desi este foarte eficient pentru a-l pune la locul lui. Observa, fara sa judeci, pe cineva din anturajul tau, care critica pe altcineva. Daca critica o persoana care e lipsita de respect, observa-i apoi comportamentul. Iti vei da seama ca si acea persoana e lipsita de respect fata de alte persoane. Daca o vei intreba pe acea persoana: “Tu crezi ca uneori dai dovada de lipsa de respect fata de ceilalti?”, ea iti va raspunde: “Nu! Ma deranjeaza foare tare oamenii care nu ii respecta pe ceilalti si sunt foarte atent. Eu nu sunt niciodata lipsit de respect.” Daca ii spui: ”Putin mai devreme am observat ca in timp ce cineva iti vorbea, l-ai intrerupt de mai multe ori. Crezi ca e o lipsa de respect sau nu?” isi va caracteriza astfel comportamentul: ”Nu, nu e vorba despre lipsa de respect. Voiam doar sa il ajut. L-am intrerupt deoarece ma temeam ca voi uita ce voiam sa ii spun si era ceva important pentru el.”
Cu totii actionam la fel. Vrem atat de mult sa evitam sa avem comportamentele pe care le criticam, incat percepem diferit acel comportament atunci cand e vorba despre noi insine.Conform legilor iubirii, nu ai dreptul sa intorci oglinda spre o alta persoana. Fiecare persoana trebuie sa foloseasca metoda oglinzii asa cum doreste si cand vrea ea, dar numai pentru ea si niciodata pentru ceilalti.
De exemplu, daca mai multe persoane incearca sa te descurajeze, e momentul sa iti dai seama ca acestea sunt doar reflectarea a ceea ce se intampla in tine. Vor sa iti arate, inconstient, ca o parte din tine se indoieste, se sperie si incearca sa te descurajeze. Cand incerci sa ignori o parte din tine, aceasta va creste in continuare fara ca tu sa iti dai seama.
Devenind specialist in tehnica oglinzii, vei putea sa o folosesti in toate domeniile vietii tale. Observa felul tau de a te imbraca, de a merge, de a conduce masina, de a-ti decora casa si pune-ti urmatoarea intrebare :”Ce pot invata despre mine?
De exemplu, daca conduci foarte repede si un politist iti da amenda pentru viteza excesiva, poate vei descoperi ca in acel moment al vietii tale voiai sa inaintezi foarte repede si ca te pandeau cateva pericole. Astfel primesti un avertisment, despre faptul ca ar fi mai bine sa incetinesti ritmul in care iti conduci viata. Folosind aceasta tehnica, in loc sa ii porti pica politistului pentru ca te-a amendat, ii vei multumi in sinea ta, deoarece vei primi un mesaj prin intermediul acelui incident, neplacut, la prima vedere.
Pentru a ne accepta si iubi, nu e nevoie sa fim perfecti. Vom atinge perfectiunea atunci cand vom fi capabili sa ne acordam dreptul de a fi asa cum suntem si de a trai orice experienta fara sa o judecam”.
Fragment din Asculta-ti corpul, in continuare! de Lise Bourbeau


A iubi, a fi iubit



Majoritatea oamenilor fac adeseori confuzie intre a iubi si a fi iubit. Le place sa fie iubiti si nu stiu sa iubeasca! Cu cat o persoana cauta mai mult sa fie doar iubita, cu atat va fi iubita mai putin, deoarece cineva care se iubeste cu adevarat, nu cauta atat de mult iubirea celorlalti.
De exemplu, o mama care ar vrea sa schimbe comportamentele fiului ei, crede ca il iubeste, desi de fapt vrea ca el sa aiba un anumit comportament, pentru ca ea sa fie considerata o mama buna. Asadar, vrea sa fie iubita. Si nu intamplator auzim oamenii spunand ca iubirea ii face sa sufere. Modul lor de a iubi este atat de dureros, atat de exigent si de posesiv, incat le este foarte greu sa iubeasca cu adevarat.
Mentalul a inregistrat diverse versiuni ale cuvantului „iubire”, de unde provine si confuzia referitoare la acest subiect. Sensul lui profund a fost uitat in tot acest amestec. Majoritatea oamenilor confunda iubirea adevarata cu sexualitatea, afectiunea, tandretea sau dependenta. Cred deci, ca a iubi inseamna a placea. De aceea traiesc conform regulei: „daca te plac, te iubesc, daca tu ma placi, o sa ma iubesti.” Prin aceasta credinta, oamenii cauta dinainte un soi de gratificare sau satisfactie personala in relatiile lor intime, in loc sa isi ofere pur si simplu iubirea celorlalti fara sa astepte sau sa pretinda sa fie iubiti in schimb.
A iubi cu adevarat inseamna a-ti acorda dreptul de a fi si a le acorda celorlalti dreptul de a fi si de a trece prin diverse experiente. Atat si nimic mai mult. Acordand tuturor fiintelor vii dreptul de a-si trai experientele, accepti faptul ca tot ceea ce traieste, exista pe pamant cu unicul scop de a creste in intelepciune prin aceste experiente.
Majoritatea dintre noi facem insa contrariul. Incercam sa ii schimbam pe ceilalti sau sa ii dominam, in scopul de a fi iubiti. De ce? Nu vrem sa ne vedem frica de a nu fi iubiti sau frica de a fi respinsi. Vrem ca ceilalti sa ne linisteasca fricile, facandu-i responsabili pentru ele. De aici provin nenumarate emotii, ranchiuna si ura dintre oameni.
Credem, de asemenea, ca daca unele experiente din trecut nu au fost placute, ar fi mai bine sa ne schimbam felul de a fi sau pe al celorlalti, pentru a evita repetarea acestora. Dar, actionand la fel, eforturile noastre sunt sortite esecului: vrem sa impiedicam sa se vada o anumita trasatura de caracter, printr-un control asupra ei, desi comportamentul interior nu s-a schimbat si vrem sa ne schimbam fara sa trecem prin acceptare, lucru care este inutil.
Una dintre marile legi spirituale ale Universului este aceea conform careia, fiinta umana exista pe pamant doar pentru a invata prin experientele ei. A-ti acorda sau a le acorda celorlalti dreptul de a trai aceste experiente, fara sa acuzi, sa judeci sau sa condamni este mijlocul cel mai rapid de a invata.
De fiecare daca cand judecam ceva sau pe cineva, ne indepartam de acceptare sau de iubirea adevarata, deoarece a iubi cu adevarat inseamna a accepta evenimentele si persoanele, asa cum sunt ele. Inseamna a recunoaste ca o anumita situatie este astfel si o anumita persoana are un anume comportament. La nivelul mentalului nostru luam decizia ca anume comportament sau anume actiune sunt rele.
Acorda-ti dreptul de a fi asa cum esti acum, chiar daca nu esti de acord cu anumite aspecte ale tale, care ai vrea sa fie altfel. Vei avea bucuria sa constati schimbarile care vin dupa aceea. Inteleg ca este mai dificil pentru cineva care a trait respingere de cand era foarte mic, sa creada ca de fapt nu a fost respins, ca a fost acceptat asa cum era. Daca acea persoana i-a auzit des pe parintii ei sau pe educatori spunandu-i ca era insuportabil(a), ca ar fi preferat un copil de sex opus sau daca avea senzatia ca este lasat(a) pe ultimul loc si ca fratele sau era preferat, ii va fi greu sa creada ca este o fiinta speciala si ca are dreptul sa fie asa cum este. Daca proprii sai parinti nu au iubit-o, cum ar putea sa se iubeasca ea insasi?
Daca ai trait o astfel de respingere in copilarie, inseamna ca respingerea a existat si intr-o viata anterioara. Ai revenit pe pamant alaturi de niste parinti care aveau aceasta atitudine de respingere, in scopul de a te ajuta sa devii constient de decizia pe care ai luat-o inainte si pe care trebuie sa o rezolvi in viata actuala.
Alegerea ta este simpla: fie vei continua sa crezi ca parintii tai si toti cei pe care ii iubesti te resping si sa traiesti aceeasi viata de infern pe care o traiesti de cine stie cate vieti sau decizi sa iti schimbi credintele, incepand prin a le accepta asa cum sunt.
Nu uita ca trebuie sa iti doresti schimbarea fara sa fortezi lucrurile. Daca fortezi, admiti faptul ca nu accepti o situatie sau o persoana si vrei sa o elimini, adica sa o respingi. Si nu uita ca o persoana respinsa se agata si mai tare in loc sa se indeparteze. Asadar, nu acesta este mijlocul potrivit pentru a face sa dispara ceea ce nu vrei.
Trebuie sa treci prin etapa de acceptare a starii actuale, inainte de a incepe schimbarile. Trebuie sa accepti ca acum te respingi si ca unele parti din tine au o dificultate in a-i accepta pe ceilalti. Cand iti dai seama ca o parte din tine este critica si respinge, observa pur si simplu acea parte pe masura ce ii simti prezenta. Este prima etapa a schimbarii: cea a acceptarii. O data ce ai constientizat o stare de lucru si ti-ai trait din plin experienta, vei putea sa iti vezi suferinta care te impiedica sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti. Chiar daca vei accepta mai greu anumite parti din tine, traieste experienta de a le da dreptul de a exista. Este etapa cea mai importanta inainte de o schimbare durabila.
Nu poti sa stii rezultatul atata timp cat aceasta etapa nu este incheiata, deoarece ea te va conduce spre urmatoarea. Apoi, tansformarea se va face treptat si intr-o zi vei avea surpriza placuta ca te simti tot mai putin respins(a).
In incheierea acestui capitol iti sugerez sa scrii o lista cu trei aspecte sau personalitati ale tale pe care iti este greu sa le accepti. In momentul in care constientizezi fiecare dintre aceste aspecte, daca reactia ta este sa nu te iubesti, incearca sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti, timp de cel putin o saptamana, observand, verificand cum te impaci cu acele moduri de a fi. Traieste din plin aceasta etapa.
Daca iti este greu sa traiesti aceasta experienta, intrerupe-o cu altele mai frumoase, saptamana care urmeaza. Continua procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand vei fi capabil doar sa te observi, fara sa te judeci, fara sa te critici, fara sa te simti vinovat, fara sa fii invadat de furie sau sa te condamni. Pe scurt, accepti ceea ce esti.
Vei sti ca aceasta etapa este completata cand vei putea spune: „Accept ca aceste parti exista in mine deocamdata. Le-am creat crezand ca astfel nu voi mai suferi. Deci, mi-au fost utile. Totusi, astazi, decid sa cred in altceva.” Cand vei simti ca accepti cu adevarat aceste parti din tine, atunci va incepe procesul lor de transformare, care va lasa mai mult loc iubirii.”

Extras din volumul Asculta-ti corpul, in continuare! Lise Bourbeau


14 martie 2013

Cele 5 rani ale Omului. Cum sa le recunoastem prin comportamentul emotional-alimentar


 

Legatura dintre comportamentul alimentar si cel emotional nu mai este de mult o noutate in psihologie. Si totusi, atunci cand introducem in ecuatie conceptele de vindecare si evolutie spirituale, lucrurile devin cu mult mai interesante si utile.

Lise Bourbeau: Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine

In cartea Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine, autoarea si terapeuta canadiana Lise Bourbeau aduce in discutie conceptul de vindecare emotional-spirituala, prin intermediul corpului fizic si al tiparelor alimentare si relationale pe care ni le-am creat de-a lungul vietii.

Lise Bourbeau identifica 5 rani fundamentale cu care ne nastem si care fac parte din lectia noastra evolutiva de viata. Prin constientizarea acestora, autoarea sustine ca ne putem elibera de multa suferinta fizica si emotionala, pasind pe drumul vindecarii si evolutiei spirituale.

Aceste rani se activeaza in perioada copilariei, moment in care noi ne cream niste masti specifice care devin parte a personalitatii noastre, spre a evita sa retraim aceste suferinte in viitor. Dintre aceste rani, cel putin doua devin dominante de-a lungul vietii noastre si sunt reactivate, pe rand sau simultan, in diverse situatii ce tin de interactiunea cu ceilalti.

Felul in care ne alimentam ne poate oferi, insa, indicii pretioase referitoare la ranile active intr-un anumit moment al vietii. Iar constientizarea lor este primul pas in procesul de vindecare emotionala si spirituala.

Cele 5 rani emotionale si mastile folosite spre a le ascunde
 

Cele 5 rani emotionale fundamentale, prin constientizarea carora putem evolua la nivel holistic, sunt urmatoarele:

Rana de respingere – asociata cu masca Fugarului;

Rana de abandon – asociata cu masca Dependentului;

Rana de umilire – asociata cu masca Masochistului;

Rana de tradare – asociata cu masca Dominatorului;

Rana de nedreptate – asociata cu masca Rigidului.

Denumirile acestora sunt mai mult sau mai putin relevante, importante sunt reactiile noastre la un anumit moment din viata si tiparele alimentare si comportamentale care se ascund in spatele acestora. Precum scrie autoarea, <Fiinta umana isi alimenteaza corpul fizic la fel cum il hraneste pe cel emotional sau pe cel mental> (Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine, p. 21).

Cele 5 rani: rana de respingere

Astfel, atunci cand de obicei preferam sa mancam portii mici de mancare sau sa nu mai mancam deloc, mai ales in situatiile incarcate emotional, ne putem recunoaste in masca Fugarului, care se asociaza cu rana de respingere. Acelasi lucru se intampla si atunci cand dulciurile constituie metoda noastra zilnica de a ne calma si a ne tine in frau temerile.

Aceasta masca ascunde dorinta noastra subconstienta de a fugi din realitate si de a respinge o existenta in care ne simtim profund singuri, neintelesi sau lipsiti de radacini stabile.

Cele 5 rani: rana de abandon

Atunci cand de obicei mancam mult si cu placere, atat pentru a ne indeplini o nevoie fiziologica, dar mai ales pentru a ne simti bine si in siguranta, ne putem da seama ca purtam masca Dependentului, asociata cu rana de abandon.

Sentimentul nostru profund fiind acela ca nu obtinem destula atentie sau iubire, el se va transfera asupra relatiei noastre cu mancarea, in care vom cauta aceeasi siguranta afectiva, simtind insa ca nu primim destul. De aceea, de obicei cand purtam masca Dependentului nu ne ingrasam, pentru ca la nivelul subconstient ii transmitem si corpului nostru mesajul ca nu primeste ceea ce are nevoie.

Aici, dorinta noastra profunda de siguranta afectiva se manifesta in preferinta pentru alimentele preponderent moi, in special pentru paine, vazuta la nivel simbolic ca suport al vietii. De asemenea, vom dori sa mancam cel mai adesea in compania celorlalti, incercand pe cat posibil sa prelungim momentul de placere si atentie neconditionata din partea celor dragi.

Cele 5 rani: rana de umilire

In momentul in care avem un comportament alimentar dus la extreme, ne putem recunoaste in masca Masochistului, care se asociaza cu rana de umilire. Atunci vom oscila intre a consuma cu o pofta nestavilita cantitati mari de mancare si a consuma numai portii mici de mancare, dar repetate, ajungand in final tot la o cantitate mare. De multe ori putem ajunge sa ne alimentam compulsiv, uitand total de noi si concentrandu-ne doar asupra senzatiilor de moment.

Actul de a manca devine pentru noi cel mai adesea o forma de a ne recompensa, dar pentru care ulterior ne simtim vinovate. De aceea, ne poate fi adesea rusine sa consumam alimente asa-zis interzise (cum ar fi dulciurile sau mancarurile grase) in compania altor persoane. Le banuim pe acestea ca ne-ar putea judeca in chip umilitor pentru aceasta, dar de fapt noi suntem cele care ne judecam pe noi insene in acest chip.

Cele 5 rani: rana de tradare

Atunci cand in mod constant consideram actul de a manca drept o ocupatie care ne consuma din timpul necesar pentru alte activitati, este foarte probabil sa purtam masca Dominatorului, asociata cu rana de tradare. Obisnuinta noastra este aceea de a manca foarte repede, sau de a ne controla foamea atunci cand suntem ocupate, spre a ne dedica energia acelor activitati pe care le consideram mai importante pentru noi.

In schimb, atunci cand ne dam voie sa ne bucuram de actul de a manca, o vom face cu toata pasiunea, ajungand adesea sa consumam mai mult decat ar fi normal. In plus, ne place sa ne condimentam din plin mancarea, uneori chiar inainte de a o gusta. Astfel ne implinim, de fapt, dorinta subconstienta de a detine controlul asupra tuturor oamenilor si lucrurilor din viata noastra.

Cele 5 rani: rana de nedreptate

In momentul in care ideea de control predomina in alegerile noastre alimentare, ne putem recunoaste cu usurinta in masca Rigidului, asociata cu rana de nedreptate. Vom prefera cel mai adesea alimentele sarate in detrimentul celor dulci si pe cele crocante in detrimentul celor moi. In plus, vom incerca mereu sa respectam un plan alimentar echilibrat, chiar cu riscul de a ne controla in fiecare moment.

Aceasta nevoie imperioasa de a gasi echilibrul in alimentatie oglindeste dorinta noastra profunda de a obtine perfectiunea in noi si in tot ceea ce facem.

Iar in rarele momente in care ne vom pierde acest strict control pe plan alimentar, vom simti ca aproape am comis o nedreptate si vom avea tendinta de a ne intoarce cu si mai multa indarjire la exersarea <perfectiunii>.

Cele 5 rani si vindecarea spirituala

Cele 5 rani descrise mai sus pot fi atat de dureroase si atat de profund ascunse in noi, incat in primul moment s-ar putea sa respingem complet orice asociere a lor cu tiparele noastre de nutritie. Insa odata ce le constientizam si ne acordam dreptul la suferinta, dar si la revolta, vom intra deja pe drumul vindecarii spirituale indicat de Lise Bourbeau. Urmeaza apoi asumarea responsabilitatii pentru propriile noastre emotii, ganduri si gesturi, stiind ca cei din jur sunt simpli catalizatori pentru reactiile noastre, care au fost conditionate in trecut de suferinta.
 

In cele din urma, nu ne ramane decat sa acceptam faptul ca toata aceasta suferinta, cu mastile create spre a o ascunde, tine strict de trecut si de perceptiile copilului de altadata. Iar acum sta in mainile noastre sa renuntam, pas cu pas, la ea, pe masura ce ne reevaluam perceptiile anterioare si ne dam seama ca nu mai avem nevoie de masti care sa ne protejeze in fata evenimentelor vietii.
 

Andreea Peticaru