Fata cu trandafirul - Cea mai surprinzatoare Intalnire cu Dragostea. Nu o sa-ti vina sa crezi ce final are!

Sunteti pregatiti pentru o intalnire cu dragostea asa cum nu ati mai trait pana acum? Ravasitoare, plina de emotii si suspans, punandu-va in fata unor alegeri ale inimii? Cititi o superba poveste de dragoste care a cucerit intreg internetul. Ea surprinde adevarata esenta a dragostei si ne arata ca ceea ce se afla dincolo de aparente este profund, autentic si dureaza o eternitate.

Intalnire cu dragoste

John Blanchard s-a indepartat de banca, si-a indreptat uniforma militara si a inceput sa priveasca multimea de oameni care trecea prin statia Grand Central. O cauta cu privirea pe fata a carei inima ii era atat de familiara, insa al carei chip nu il stia… fata cu trandafirul.

Povestea incepe in urma cu 13 luni, intr-o biblioteca din Florida. Luand o carte de pe raft, lui John i-a atras atentia ceva. L-au intrigat nu cuvintele cartii, ci notitele si comentariile care erau scrise cu pixul pe marginea cartii. Scrisul de mana delicat reflecta un suflet profund si o minte perspicace.

Pe primele pagini ale cartii, a descoperit numele posesorului anterior al cartii, Miss Hollis Maynell. Cu greu, dupa ceva timp, a reusit sa ii afle adresa tinerei femei. Miss Hollis Maynell locuia acum in orasul New York.

I-a scris o scrisoare in care se prezenta si in care o invita sa ii scrie la randul sau si sa poarte o corespondenta. In ziua urmatoare, s-a imbarcat pe vapor pentru a pleca la razboi.

Dupa un an si o luna, prin intermediul corespondentei postale, cei doi au ajuns sa se cunoasca unul pe altul. Fiecare scrisoare era o samanta ce cadea pe pamantul unei inimi fertile. O frumoasa poveste de dragoste incepea sa inmugureasca. El i-a cerut o fotografie cu ea, insa fata a refuzat. A simtit ca daca el ar tine cu adevarat la ea, nu ar trebui sa conteze felul in care arata.

In ziua in care el s-a intors din Europa, au stabilit ca prima lor intalnire sa aiba loc la ora 7 p.m, in statia Grand Central din New York. “O sa ma recunosti”, i-a scris ea, “caci voi purta un trandafir rosu in dreptul reverului”. Prin urmare, la ora 7.00, el o astepta in statie. O cauta cu privirea pe fata a carei inima o iubea, dar al carei chip nu il vazuse niciodata

La un moment dat, spre mirarea lui, o femeie tanara s-a indreptat catre el. Era inalta si slabuta, iar parul ei blond curgea in bucle pe spate, ocolindu-i urechile delicate; ochii ei erau albastri ca florile, iar buzele si barbia ei aveau o fermitate gratioasa. In costumul ei verde pal, parea ca insasi primavara revenise la viata.

A inceput sa mearga inspre ea, neobservand ca nu poarta trandafirul. Pe masura ce inainta, un zambet mic, provocator, i-a curbat buzele tinerei. “Imi stati in drum, domnule…”, a murmurat ea.

Fara a se putea controla, locotenentul a facut un pas inainte pentru a putea fi mai aproape de fata. Apoi a vazut-o pe Hollis Maynell. Statea chiar in spatele fetei. O femeie trecuta de 40, cu parul carunt indesat sub o palarie tocita. Era mai mult decat durdulie, iar picioarele ei cu glezne groase erau indesate in pantofi cu toc jos.

Fata in costum verde s-a indepartat repede. A simtit ca si cum era impartit in doua: atat de intensa era dorinta sa de a o urma si cu toate acestea atat de profund tanjea dupa femeia al carei spirit i-a tinut companie si l-a sustinut pe al lui.

Iar ea statea acolo. Fata ei palida si durdulie era blanda si cuminte, ochii ei gri aveau o licarire calda si binevoitoare. Nu a ezitat. Degetele i s-au inclestat pe coperta cartii mici si ponosite care ar fi trebuit sa ii dovedeasca ei cine este.

“Poate ca nu o sa fie dragoste, insa o sa fie ceva pretios… Poate ceva chiar mai bun decat dragostea, o prietenie pentru care am fost si voi fi intotdeauna recunoscator.”, si-a spus el…

Si-a indreptat umerii, a salutat-o si i-a intins cartea, chiar daca atunci cand vorbea simtea ca se ineaca cu amaraciunea dezamagirii sale.

“Sunt locotenent John Blanchard si tu trebuie sa fii Miss Maynell. Sunt bucuros ca am putut sa ne intalnim; te pot invita sa luam cina impreuna?”, i-a adresat el primele cuvinte.

Fata femeii s-a largit intr-un zambet tolerant. “Nu stiu despre ce este vorba, fiule”, a raspuns femeia, insa domnisoara care tocmai a trecut, fata in costum verde, m-a rugat sa port acest trandafir infipt in haina mea. Si a spus ca daca o sa ma inviti la cina, ar trebui sa ma duc si sa-ti spun ca ea te asteapta in restaurantul de pe partea cealalta a strazii. A spus ca e un fel de test.”

Nu este greu sa intelegem si sa admiram intelepciunea Domnisoarei Maynell. Am putut vedea adevarata natura a inimii. “Spune-mi pe cine iubesti si o sa-ti spun cine esti…” Alegerea corecta vine intotdeauna din adancul sufletului.

O poveste scrisa de S.I. Kishor, popularizata de Max Lucado

Nota! Chiar daca aceasta poveste a circulat inca incepand cu anii 1996 ca fiind “adevarata”, ea este de fapt o fictiune. Conform publicatiei www.snopes.com, autorul ei real este S.I. Kishor, iar povestea a fost publicata pentru prima oara in 1943 in revista Collier sub titlul “Intalnire cu dragostea”. Mai tarziu, in 1992, povestea a revenit in centrul atentiei fiind inclusa in cartea lui Max Lucado “And the angeles were silent”, fara a-i fi atribuit autorul. Cu toate acestea, in colectiile lui Max Lucado din 1996 “A 3rd Serving of Chicken Soup for the Soul” si “Stories for the Heart”, numele autorului real este mentionat.

www.garbo.ro