Mariana Eftimie Kabbout -Dansam in ploaie

Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee

Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire

Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte

Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…

În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare

Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...

Mariana Eftimie Kabbout-Frumoasa mea

Adormi în braţele-mi prea pline de pofta trupului tău fin,
şi lasă-ţi părul lung să cadă pe aşternutul de satin...
Să te trezeşti gustând săruturi ca-n dimineţile de-atunci
când te iubeam ca nimeni altul, frumoasa mea cu buze dulci ...

Nici nu mai ştiu de câtă vreme din gândul meu n-ai mai ieşit
deşi erai de mult plecată către neantul pustiit
Te căutam pe nu ştiu unde, în zborul meu nehotărât
nepriceput, fără cuvinte, doream să te iubesc ... şi-atât .

Te-am luat pe braţele-mi flămânde şi te-am purtat prin galaxii
acolo unde-a mea iubire te aştepta demult să vii
Respiră aerul pe care îl simţi atunci când îţi şoptesc
cuvinte care dau năvală ... frumoasa mea, cât te iubesc !

Ce este-n sufletu-mi sălbatic nici n-am ştiut până mai ieri
şi cum încă mai ai puterea să mi te dai fără să ceri,
Măcar un strop din inocenţa pe care-n suflet o aveai,
iar eu, în nebunia-mi cruntă te-am ferecat pe veci, în rai...

Aş vrea să cred că-ţi este bine, iubirea mea-i stângace,ştiu
dar lasă-ţi inima să bată în pieptul meu, la ceas târziu ...
Îţi voi gusta şoaptă cu şoaptă, frumoasa mea cu buze dulci
nu am nevoie de cuvinte să-ţi spun cum te-am simţit atunci...

Când mi-ai umplut singurătatea cu trupul tău înmiresmat,
şi-ai scris pe pieptul meu de piatră atingerea-ţi de neuitat...
Ştiam că te iubesc din vremea când încă nici nu existai,
Născută eşti ca să-mi fii înger ,născut am fost ca să-ţi fiu rai ..

Mariana Eftimie Kabbout-Picaturi de roua

E pãrul meu un val plin de candoare,
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare,
Pe buze-mi ard trei picãturi de rouã
Sãrutul tãu le-a atinge doar pe douã …

Când printre gene îmi mai joacã luna,
Mai zburd desculţã şi te-ating întruna...
Din val cu val vor rãsãri în noapte,
Atingeri pline de prea multe şoapte.

Renasc din alge pline de iubire,
Sãruturi dulci uitate-n amorţire.
Pe buze-mi stau trei picãturi de rouã,
Iar gura ta le-atinge doar pe douã...

Doi paşi de dans, curatã nebunie
Rãsunã-n noapte … dulce feerie !
Prin pãrul meu eşti vânt doar pentr-o zi,
Iar pentr-o viaţã suflet îmi vei fi...

Pe buze-mi ard trei picãturi de rouã,
Sãrutul tãu le soarbe doar pe douã …
Iar cea ramasã - noapte va zâmbi,
Pe-aripi de timp mereu te va iubi...

Pe buze-mi ard trei picaturi de rouã,
Sãruţi doar una ... şi apoi, doar douã …