Paul Ferrini-Cum pot găsi iubirea cel neiubit şi cel de neiubit?

Acesta este strigătul fiecărui suflet ce trăieşte în exil în lume.

Ego-ul trebuie învăţat că are iubire. Aceasta este o propunere ameninţătoare, căci, de îndată ce ego-ul recunoaşte că are iubire, e! Încetează de a mai fi ego.

Ego-ul trebuie să moară ca ego pentru a renaşte ca iubire.

Acum ştii de ce majoritatea oamenilor se împotrivesc iluminării.

Ideea de a se trezi este înfricoşătoare pentru oricine care încă doarme. Gândeşti adesea: „Când mă trezesc, s-ar putea să nu mai exist!”

Iată de ce frica de moarte şi frica de a te trezi sunt aceeaşi frică. Sinele nelimitat, universal, nu se naşte decât atunci când moare sinele limitat, temporal.

Aşadar, moartea va veni, într-un fel sau în altul.

Fie vei muri, fie te vei trezi - ceea ce reprezintă un mod diferit de a muri. O dată ce te-ai trezit, a muri nu mai e mare lucru. Nu mai ai de pierdut o mult preţuită identitate. Că rămâi în forma fizică sau nu, nu mai este important. În ambele cazuri, trebuie sa fii prezent.

A muri este una dintre modalităţile cele mai bune de a învăţa să fii prezent. Dacă vrei să te trezeşti rapid, încearcă să mori.

Când mori, eşti conştient de lucruri, într-un fel cum n-ai mai fost niciodată înainte. Observi fiecare respiraţie, fiecare nuanţă, fiecare floare, fiecare cuvânt sau gest al iubirii.

A muri este ca un curs rapid în a te trezi.

Asta însă nu înseamnă că oricine moare se trezeşte. Înseamnă, doar, că a făcut cursul. Cei care absolvă cursul sunt mulţumiţi să fie oriunde sunt trimişi. Dacă asta înseamnă undeva într-un trup, aşa să fie. Dacă înseamnă a asista pe cineva care este într-un trup, bine şi aşa.

Nu mai contează, de fapt, unde mergi, întrucât nu ai nimic de dovedit. Eşti acolo, pur şi simplu, ca să fii de ajutor.

A te degaja de o identitate lipsită de sens este un aspect inevitabil al căii ce duce înapoi acasă.

Cu cât ai mai puţin de protejat, cu atât mai mult poţi fi de ajutor.

Şi cu cât dai mai mult ajutor, cu atât mai binecuvântată îţi devine experienţa.

Deşi n-aş merge atât de departe încât să spun că „a muri e amuzant”, aş spune că a muri „nu e amuzant” numai pentru că te mai agăţi încă de un firicel de autodefinire.

Întreaga ta experienţa de pe pământ este un proces de a învăţa să ai încredere în tine însuţi, în semenul tău şi în Dumnezeu.

În clipa finală a trezirii, când încrederea înfloreşte pe deplin, aceste trei aspecte ale Sinelui se contopesc într-unui singur. Acest moment nu poate fi descris în cuvinte, dar te asigur că îl vei trăi.

Şi, până când nu l vei trăi, nimic nu va avea un înţeles deplin pentru tine.