Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
Se afișează postările cu eticheta pasiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pasiune. Afișați toate postările

29 aprilie 2013

8 provocari pentru o mai buna autocunoastere


 
Procesul de autocunoastere regasit in continua dezvoltare personala a fiecaruia poate veni adesea ca un strigat al exteriorului pe care, interiorizandu-l, il transformam usor in samanata care incepe sa incolteasca.

Desi de cele mai multe ori viata ne ia prin surprindere, alteori ne putem “pune la incercare” printr-o serie de provocari in fata carora este interesant sa ne autoanalizam comportamentul, cat si reactiile corpului.

Va oferim cateva idei in cele ce urmeaza:

1. Incearca ceva nou in fiecare zi.

Asta da provocare. Monotonia isi spune cuvantul in viata noastra mai mult decat am vrea noi sa il auzim. Varietatea este intr-adevara condimentul de care viata noastra are nevoie in fiecare zi. Putem vedea ceva de un milion de ori, insa o singura data il putem face pentru prima oara. Tocmai de aceea, primele experiente lasa adesea urme destul de evidente atat in sufletul nostru, cat si in procesul de autocunoastere. Fa un efort si incearca ceva nou timp de 30 de zile. Poate fi o intreaga activitate sau doar o mica experienta, cum ar fi vorbitul cu cineva strain. Pe masura ce ne deschidem catre tot mai multe experiente de aceste gen, viata ne va aduce o serie de oportunitati de care sa ne bucuram.

2. Invata pe cineva ceva.

Cu totii avem anumite trasaturi naturale care pentru ceilalti au un impact puternic. Ceea ce pentru noi este atat de usor, pentru ceilalti poate fi o adevarata provocare. Avem tendinta de a desconsidera aceste daruri, observand cu greutate ceea ce avem de oferit. Fericirea interioara vine in momentul in care folosim aceste daruri in viata de zi cu zi, nu in conditii speciale. Asadar, ar trebui sa ne intrebam: pentru ce ne multumesc oamenii? Acesta este darul pe care il facem inconstient. Tot ceea ce ne ramane de facut este sa le aratam si celorlalti domeniul pe care noi il stapanim fie ca acesta consta in a picta, fie ca se refera pur si simplu la a-l asculta pe celalat.

3. Sa ne dedicam o ora pe zi unei pasiuni.

Cand ne referim la autocunoastere, avem in vedere si acel potential care se regaseste in interiorul nostru si caruia trebuie pur si simplu sa-i gasim contextul in care sa se manifeste. Cu siguranta multi dintre noi visam la ceva, de la cantatul la un instrument muzical la scris sau petrecut timp cu cei dragi. Desi ne tot plangem ca avem o viata destul de aglomerata, consider ca putem gasi un minim de minute sau ore in fiecare zi in care sa ne dedicam in totalitate pasiunilor noastre.

4. Sa incercam sa gasim lectia atunci cand apare o problema.

Poate ca uneori este nevoie sa ne reamintim ca orice lucru care ni se intampla este o lectie de viata de la persoanele pe care le cunoastem pana la micile intamplari zilnice. Cel mai important este sa reusim sa invatam o lectie exact in momentul in care lucrurile nu prea curg asa cum ne-am dori noi cu adevarat. Daca viata nu pare sa mearga exact in directia in care pe care ne-o dorim, inseamna ca exista altceva pentru care trebuie sa ne pregatim, iar lectiile pe care le le invatam sunt primul pas catre acest lucru. Provocarea pe care v-o propunem este ca timp de 30 de zile sa scriem despre lectiile pe care le primim si despre invataturile pe care le tragem.

5. Renuntarea la ceva nefolositor o data pe luna.

Suntem atat de obisnuiti cu lucrurile din viata noastra incat nu ne mai deranjeaza prezenta lor. Insa, undeva intr-un alt cadru exista cineva care se poate bucura cu siguranta de hainele care stau inghesuite in sifonierul nostru, de cartile pe care nu le mai citim sau de jucariile pe care de multa vreme s-a asezat praful. Dar asa cum actionam astfel fata de lumea materiala, la fel de bine putem actiona si in ceea ce priveste bagajul emotional pe care l-am tot strans. Poate ca de multa vreme simtim nevoia sa-i spunem cuiva cat de mult il iubim sau poate ca ne dorim sincer sa ne cerem iertare unei persoane in fata careia am gresit. Cred ca stiti destul de bine care este provocarea de aceasta data…

6. Incercarea de a nu minti o saptamana intreaga.

De cate ori nu ne-am surprins spunand o minciuna deloc vinovata doar pentru a nu rani pe cineva? De cate ori nu i-am spus prietenei noastre ca parul ii sta atat de bine dupa ce s-a tuns cand gandeam de fapt altceva? Sau de cate ori nu am avut curajul sa-i spunem partenerului nostru ca nu ne plac cadourile pe care el ni le face? Provocarea este simpla…in teorie: sa nu mintim o saptamana. Ce credeti, reusiti?

7. Citirea unui capitol dintr-o carte in fiecare zi.

Revenim la problema timpului care pare sa ne puna o serie de dificultati in procesul de autocunoastere. O carte poate fi cea mai buna metoda de a petrece timp cu noi insine. Petrecem mult timp nefacand ceva concret, iar apoi ne plangem ca timpul este prea inselator, insa, daca am fi mai organizati, am reusi sa ne indeplinim cu mai multa usurinta planurile.

8. Iesirea din zona de confort.

Se intampla ca uneori, atunci cand vorbim despre acest subiect, sa devenim reticenti din start deoarece stim ca nu este deloc usor sa facem asta. Dar o la fel de bine stim ca nu este nici greu. Poate ca nu ar trebui sa intram direct in scenariile extreme care ne-ar indeparta din zona de confort, ci ar trebui sa pornim de la exemple mici, dar care ne ofera incredere pentru a merge mai departe. De exemplu, putem merge pe jos in loc sa luam tramvaiul, putem comunica daca de obicei suntem singuri. Un mic pas reusit poate fi mai hotarat decat un pas mare esuat.


 

29 august 2012

De ce si cum iubim?


 
Pentru majoritatea cercetatorilor, emotiile desemneaza stari afective temporare induse de diverse cauze identificabile in spatiu si timp. Exista doua mari categorii de emotii: cele de baza sau universale (frica, bucuria surpriza, furia – numarul lor nu trece de zece) si cele mixte, care rezulta din combinarea celor dintai.

In sens extins, emotiile sunt evenimente sau stari din viata afectiva care presupun un ansamblu de trairi psihice specifice insotite de manifestari fiziologice si comportamentale.

Emotiile se inscriu in clasa mai cuprinzatoare a afectelor, termen care acopera intreaga gama a trairilor sufletesti. Afectele de durata, legate mai degraba de relatii decat de evenimente, sunt denumite sentimente.

Marile sentimente - Dragostea

In categoria marilor sentimente se inscriu prietenia si dragostea. Ambele se bazeaza pe o interdependenta relationala, dar difera prin modul in care se instaleaza si evolueaza.

In ceea ce priveste originea si modelul relatiei dintre sexe, avem de-a face cu o “disputa” intre psihanalistul Freud si etologul Eibl-Eibesfeldt. Primul considera ca legatura afectiva dintre mama si copil are la baza pulsiunea sexuala, in timp ce pentru al doilea relatia parentala este cea care determina si modeleaza comportamentele erotice de mai tarziu.

Este deja indubitabil ca sarutul s-a nascut din comportamentul de hranire gura la gura. La bosmiani si papuasi copiii erau hraniti cu mancare premasticata. Mamele din regiunile Padurea Neagra si Schleswig-Holstein continua si astazi aceasta practica “primitiva”.

Teza derivarii sarutului uman din comportamentul parental este sustinuta si de obiceiul transferarii unui obiect din gura in timpul sarutului dintre indragostiti (odinioara bucati de rasina la tinerii tirolezi din Hinterzillerthal, azi bomboane sau guma).

Daca originea sentimentului de dragoste este in comportamentul parental care inspira o stare de liniste, pace si armonia, procesul de indragostire este de cele mai multe ori fulgerator, simptomul caracteristic reprezentandu-l o tensionare brusca, ce da nastere unei stari de alerta erotica. Aceasta prima faza este cea mai pasionala.

Ipostaza indragostirii presupune 5 trasaturi comune dupa cum urmeaza:

• prezenta obsesiva a imaginii partenerului in gandurile persoanei indragostite

• idealizarea partenerului

• atractia fizica

• dificultatea de a suporta conflictele, despartirile sau absentele

• dorinta vie ca sentimentele sa fie reciproce

Mai departe, sentimentul dragostei poate evolua in directii diferite.

Se intampla, destul de frecvent, ca el sa se stinga rapid (acest fenomen este plastic descris prin formula “focului de paie”).

Relatia amoroasa dureaza o bucata de vreme, dar, treptat, interesul initial se poate diminua si cei doi descopera ca au prea putine puncte comune. Daca in euforia inceputului orice diferenta era privita drept indiciul unei fericite complementaritati, exact aceleasi deosebiri ajung sa fie considerate incompatibilitati.

Exista si varianta transformarii pasiunii in prietenie.

Evolutia sentimentului depinde de conceptia despre dragoste a persoanelor implicate. Astfel, putem vorbi despre 6 tipuri principale de iubiri desemnate prin tot atatia termeni sugestivi preluati din limbile latina si greaca:

LUDUS
Este felul de a iubi al celor care trateaza dragostea drept un joc. Ei se indragostesc frecvent, dar probabil ca nu izbutesc sa se ataseze mai profund, preferand sa “zboare din floare in floare”.

STORGE
Acest termen este grecesc si intelesul sau se apropie de cuvantul romanesc “tandrete”. Dragostea de acest tip se aseamana cel mai mult cu prietenia. Ea se naste incet si evolueaza usor, partenerii devenind tot mai legati unul de celalalt o data cu trecerea vremii. Daca ambii parteneri iubesc in stil storge, legatura lor va deveni indestructibila

MANIA
Mania este o dragoste obsesiva in care crizele de gelozie alterneaza cu accesele pasionale. Se crede ca mania ii caracterizeaza pe oamenii care nu au suficienta incredere in propria persoana.

PRAGMA
Pragma este si ea iubire si presupune un atasament sincer fata de partener, insa (constient sau nu), perechea se alege dintre persoanele a caror companie poate oferi diverse avantaje.

EROS
Interesul celui care iubeste in acest mod se indreapta prioritar catre calitatile fizice ale celui iubit. Frumusetea este valorizata in dauna insusirilor sufletesti sau intelectuale, deoarece dragostea e conceputa ca o sursa de satisfactii senzuale. Eros-ul se construieste pe un substrat narcisist.

AGAPE
Agape este dragostea total altruista, straina de orice interes si dispusa la orice sacrificiu. Aceasta dragoste nu urmareste nici macar rasplata reciprocitatii.

In definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o ascund indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii? Pasiunile fug de lumina – lumina le omoara. Indata ce taina se da pe fata, dragostea vestejeste, isi pierde fragezimea, vraja, devine ceva obisnuit, de toate zilele. – Mihail Drumes


 

 

Legea insuficientei in iubire: Greu de cucerit, greu de pastrat, USOR DE CONTINUAT


 
Legea insuficientei aduce prospetime si vitalitate intr-o relatie, antreneaza si pune sentimentele in miscare. O persoana sigura pe ea, lasand impresia ca nu are nevoie de nimeni pentru a fi fericita, este atragatoare si susceptibila de a fi cucerita/ recucerita.

“Nimeni nu isi doreste lucrurile pe care le poate obtine usor, insa ceea ce este interzis este tentant” – Ovidius

L-ai cucerit, te-a cucerit, ritualurile de seductie s-au incheiat, jocul de-a cine pe cine alearga ca sa prinda nu-si mai are rostul. Vanatul a ajuns pe masa vanatorului, vanatorul priveste mandru catre vanatul sau, vanatul zambeste tantos vanatorului sau. Crezi ca totul a fost consumat. Toate cartile au fost aruncate pe masa. Ti-a aflat slabiciunea. A descoperit de mult timp calcaiul lui Ahile. Stie ca il iubesti. Nu mai are rost sa te prefaci ca nu iti doresti sa dai fuga in bratele lui cand de-abia astepti sa te sufoce. Nu mai are rost sa te prefaci ca esti indiferenta si nepasatoare caci iubirea ti se citeste pe fata de la o posta.

Sinceritatea si dezvaluirea totala fac parte acum din noua ta viata. Sigur, o sa intrebi.. daca iubim sincer, de ce sa ne mai invartim dupa deget si sa nu dezbracam unii pe altii de viclesuguri si tertipuri? Este destul de greu sa fii vulnerabil. Nu ar fi mai usor daca oamenii ar fi mai sinceri si ar spune deschis ceea ce simt si isi doresc unii de la ceilalti? De ce sa nu-i spui iubirii de zeci de mii de ori ca e frumoasa daca este frumoasa? Pentru ca noi, oamenii, indiferent de cat de puternice si intense ar fi sentimentele noastre, avem tendinta de a ne satura repede de tot ce inseamna prea mult. Pentru ca jocul seductiei si al cuceririi nu se termina odata cu asumarea angajamentului.

Vanatul trebuie recucerit din cand in cand. Pasiunea, pentru a fi mentinuta vie si neobosita de-a lungul unei relatii, nu trebuie sa inseamne lasarea garzii in jos sau renuntarea totala la starea de alerta. Te-ai plictisi, s-ar plictisi, v-ati plictisi daca relatia voastra s-ar afla intr-un acelasi status quo dintotdeauna. Daca vei fi intotdeauna accesibila pentru persoana de langa tine, fara sa spui niciodata ‘nu’, ‘nu stiu’, ‘nu pot’, entuziasmul partenerului de-a te avea langa el se va diminua cu timpul. Va fi de la sine inteles ca te va avea intotdeauna langa el, ca vei fi mereu disponibila pentru el. Te vei intreba din nou: si ce ar fi gresit? Poate ca este ceva gresit. Este posibil ca la un moment dat viata in doi sa devina previzibila si predictibila. Ar putea interveni monotonia. Pasivitatea. Blazarea. Cu timpul si indiferenta. Poate ca de aceea nu este tocmai o idee machievelica si eronata introducerea minima a elementului “nesiguranta” in relatia ta. Poate ca un strop de “pericol” in orizontul relatiei tale ar aprinde din nou scanteile. Poate ca nu ar fi tocmai gresit daca te-ai intoarce la jocul inaccesibilitatii pe care il puneai in scena la inceput. Opteaza insa pentru o versiune mai su btila a inaccesibilitatii.

Legea insuficientei in psihologie: Jocul de-a indisponibilitatea in relatiile de iubire

Exista insa o lege nescrisa si veche de cand lumea, aplicabila de secole relatiilor interumane. Ce-i prea mult oboseste. Plictiseste. Te face sa tanjesti dupa un ceva mai diferit, mai acatari, mai nu stiu cum. Cum ar spune romanul, la un moment dat, ti se uraste si de prea mult bine. Tot ce este in surplus sau in abundenta risca sa cada in paragina neaprecierii sau a nerecunostintei. Ce-i in minus si nu se afla in permanenta la dispozitie devine apreciat, dorit, considerat pretios.

Uite asa, incredibil, dar adevarat, se poate intampla ca oferind prea multa iubire, sa o pui in situatia neplacuta de a nu fi apreciata. Exista o lege ascunsa a cuplului conform careia nu este bine sa fii intotdeauna disponibila pentru persoana iubita. Din cand in cand este bine ca pamantul sa nu se mai invarta in jurul persoanei iubite, din cand in cand este bine sa ai si alte lucruri extrem de importante de facut si de una singura, cu prietenii, nu doar alaturi de persoana iubita. Din cand in cand, poti naste si cateva motive ca sa tragi chiulul din iubire. Chiar daca nu le ai, chiar daca nu le vezi, chiar daca nu exista, poti gasi cateva motive care sa iti permita sa absentezi din jocul total si complet al iubirii.

Oamenii au tendinta de a acorda o valoare speciala acelor lucruri care au o disponibilitate limitata. Jocul inaccesibilitatii presupune renuntarea la rutina. Nimeni nu isi doreste cu adevarat o persoana care este vesnic accesibila si disponibila. Femeile, spre exemplu, vor prefera relatiile in care vad provocari in locul unor relatii cu barbati care sunt intotdeauna disponibili pentru ele. De regula, barbatii intra in jocul indisponibilitatii pentru a parea mai siguri pe ei, mai interesanti. Femeile joaca jocul inaccesibilitatii pentru a cuceri, invaluindu-si prezenta in mister. In perioada de debut a relatiilor, multe femei joaca acest rol pentru a evita aparenta “disperarii”.

Jocul de-a persoana care se lasa greu cucerita poate deveni periculos daca intreci masura cu el. Daca intri prea mult in joc de la primele intalniri si te cufunzi totalmente in pielea personajului, risti sa fii considerata imatura sau indiferenta. In loc sa obtii efectul scontat, poti provoca la randul tau o atitudine similara. Comportamentul tau poate fi perceput drept dezinteres sau siretlnic ieftin, iar cucerirea ta o pierdere de timp. Daca depasesti limita si intreci pragul, ai putea fi caracterizata drept “rece” sau total inaccesibila. Seducatorul tau ar putea pleca in cautarea unei alte cuceriri sau a unor semnale pozitive de aprobare a tacticii sale de cucerire. La un moment dat trebuie sa stii sa te opresti din a fi greu de cucerit. Si cand te-ai oprit prea mult sa apesi butonul din nou. De asemenea, multi spun ca acest joc de-a “sunt disponibil/ nu mai sunt disponibil” este potrivit mai ales pe scena cuceririlor si ca odata ce relatia avanseaza, acest joc ar trebui sa inceteze. Oare?

Pentru a nu le lasa sa-si dea duhul pe patul plictiselii, pasiunea si iubirea in cuplu trebuie mentinute in stare alerta. Fii flexibila si chiar daca te-ai declarat oficial cucerita, nu lasa aceasta impresie intotdeauna. Lasa-l sa ajunga usor la tine si fii accesibila de cele mai multe ori. Insa din cand in cand fii inaccesibila. Fa bulbuci intr-un pahar cu apa, insa nu crea valuri uriase. Creeaza o oarecare distanta fata de partener fara sa te distantezi realmente de el. Nu uita ca scopul final este apropierea, sa-l faci sa isi doreasca sa se apropie mai mult de tine. Poti sa-i faci pe plac, insa nu in maniera in care isi doreste. Initiaza actul sexual nu atunci cand devine previzibil, ci atunci cand se asteapta mai putin. Nimeni nu spune ca este gresit sa-i lasi impresia ca vei face asa cum isi doreste el. Nu sterge semnele de intrebare din mintea lui. Fa-l sa inteleaga ca nu va primi toate raspunsurile deodata. Ii vei starni curiozitatea si interesul. Va cauta sa-si potoleasca curiozitatea.

Jocul inaccesibilitatii aduce prospetime si vitalitate intr-o relatie, antreneaza si pune sentimentele si inima in miscare. O persoana sigura pe ea, lasand impresia ca nu are nevoie de nimeni pentru a fi fericita, este atragatoare. Atunci cand priveste obiectiv o persoana si nu te implici emotional prea mult, nu ai asteptari nerealiste de la persoana respectiva. Nu te minti singura in privinta sentimentelor sale. Nu te agati de ea si nici nu te comporti cu ea ca si cum ar fi sfarsitul universului daca renunta la tine. Perspectivele nu se sterg in orizontul tau. Nu accepti acele lucruri pe care nu le-ai accepta sub nicio forma. Nu incerci sa justifici slabiciunile si defectele si sa ierti cu usurinta greselile daca de fapt sunt de tinut minte. Aceasta atitudine atrage, provoaca, te face sa pari mai atractiva. Acum partenerul de viata vrea sa te cucereasca si sa te castige din nou.