Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea
vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii.
Fiecare om are
relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de
iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze
altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa,
povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant neprețuit.
Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în
celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.
Iubirea ne face să ieșim din „eul” nostru şi să trăim plenar. Iubirea ne
urcă la Dumnezeu și tot iubirea este criteriul Judecății de Apoi. Nu ne va
întreba Doamne dacă avem multe „cartoane” și certificări, nici ce funcții am
avut, nici prin ce cercuri de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus,
nici în ce casă am locuit, nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât
am iubit și cât am iertat. Iubirea și iertarea curată transformă într-o
liturghie lăuntrică chipul din om. Dragostea are raze puternice care prăjește
prin flacăra interioară orice umbră de răutate din exterior, este lumina care
alungă întunericul. Iubirea te transformă în ceea ce iubești și trece de orice
barieră, de orice graniță. Cine iubește nu are ziduri sau temnițe interioare,
ci trăiește bucuria Împărăției Veșnice în starea de grație divină. Iubirea
naşte îngeri. Iubirea ne face frumoşi. Iubirea ne face sănătoşi.
Adeseori ne pierdem prin târgul vieții căutând
preț la lucruri ce nu au preț.
Purtăm lumea în
inimă și în minte. Cine nu a găsit ceva bun acolo nu va găsi în exterior.
Oamenii sunt ceea ce știm noi să găsim în ei, lumină sau întuneric, slăbiciune
sau virtute, bucurie sau durere. Dacă fericirea altora este fericirea noastră
atunci ştim că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viaţă,
este răbdare şi veşnicie.
Nu pot cuprinde iubirea în aceste smerite rânduri şi nici nu-mi doresc asta, căci
i-aş ştirbi din valoare. Iubirea nu se filosofează, nu se poate cuprinde în
tratate, ci se simte, se gustă, se trăieşte clipă de clipă. Iubirea îţi taie respiraţia,
nu are logică şi este foarte puternică, străbătând munţi, mări, ani, istorie…
Iubirea este un curcubeu deasupra sufletului tău.
În bucuria iubirii nu avem nevoie de măşti.
Este singurul
loc curat şi pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii.
Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o
continuă lecţie a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm
examenele. Până la buza mormântului se dau restanţe la iubire. Dacă oamenii
şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru
nimicurile vieţii. Dacă iubeşti ierţi şi ierţi totul boiereşte, nu doar din
vârful buzelor! Iubirea te iubeşte aşa cum eşti, căci în iubire eu sunt tu şi
tu eşti eu.
Vocaţia
fiinţelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi
în iubire înseamnă a fi şi a locui în Dumnezeu. Iubesc Iubirea! Tu ce iubeşti?
Mă semnez cu un
strop de iubire.
ieromonah Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu