O relatie in care partenerii evolueaza diferit nu trebuie neaparat sa
devina o relatie disfunctionala. Ea poate fi salvata daca ambii dau dovada de
maturitate emotionala in gestionarea discrepantelor evidente.
„Daca e vointa, e si putinta”, spune un vechi proverb britanic, bun indemn
pentru cuplurile care incep sa aiba probleme. Iata cateva aspecte importante de
care trebuie sa tinem seama.
Tine cont de
individualitatea celuilalt
Pentru a relationa in termeni reali,
accepta-ti partenerul asa cum se prezinta el in momentul de fata. Asta
presupune apropiere, pentru ca altfel risti sa nu-l cunosti asa cum a
evoluat, dar si detasare pentru o perspectiva obiectiva, curatata de asteptarile
pe care, poate, le-ai avut la intrarea in relatie.
Ceea ce este diferit in evolutia unui
partener poate foarte bine sa devina pentru fiecare oportunitatea de a-si largi
sinele propriu prin explorarea dimensiunilor noi ale personalitatii celuilalt.
Si nu o sursa sigura de conflict.
E nevoie de mentinerea unui grad
satisfacator de curiozitate cu privire la ce este si ce face partenerul. Sub nicio forma nu trebuie sa lasam sa
se instaleze indiferenta care duce la distantarea emotionala si fizica.
Este
normal sa nu fim intotdeauna de acord
Una dintre pietrele de incercare ale
unei relatii in care cei doi au evoluat diferit este imposibilitatea de a
cadea de acord. Poate fi vorba despre modul cum petrec timpul liber, cum isi
aleg prietenii, cheltuirea banilor, vizitarea parintilor etc.
Persoanele „functionale” pot gestiona situatia de dezacord fara
sa-l invadeze, anuleze sau invinovateasca pe celalalt care gandeste si
vrea lucruri diferite, fiind capabile sa sugereze o solutie potrivita pentru
amandoi.
Dorintele si compromisurile pe care ar
trebui sa le faca fiecare trebuie cantarite bine, intrucat pot fi sursa
de frustrare si animozitati.
De exemplu, daca la sfarsit de saptamana
unul vrea sa mearga la pescuit si altul sa iasa cu prietenii, pot alege ca fiecare
sa-si petreaca timpul liber asa cum doreste, fara a se invinovati ca niciunul
n-a fost dispus sa renunte la dorinta lui in favoarea celuilalt.
Pentru asta e nevoie de o doza sanatoasa
de incredere in sine astfel incat separarea temporara si neimplicarea
partenerului sa nu fie percepute drept devalorizare si lipsa de iubire.
Acorda
importanta cresterii intimitatii emotionale
Intimitatea emotionala este esenta
oricarei relatii sanatoase de iubire si, chiar daca partenerii au evoluat in
directii diferite, acesta nu e un motiv pentru a neglija mentinerea unui climat
emotional pozitiv in care fiecare sa se simta in siguranta, sa-si exprime
sentimentele si sa-si dezvaluie punctele vulnerabile, avand garantia ca nu va
fi judecat.
De aceea, cultivarea unei atitudini sincere si empatice a unuia
fata de celalalt este de o importanta cruciala in lupta impotriva instrainarii
emotionale. In cadrul unei relatii cu adevarat intime,
discrepantele dintre parteneri sunt integrate prin comunicare sincera,
deschisa.
Daca ei sunt capabili sa-si asume
responsabilitatea atat pentru ceea ce simt si gandesc, cat si pentru deciziile
pe care le iau, relatia are mari sanse sa decurga normal, in ciuda diferentelor
considerabile dintre personalitatile lor.
Reaprindeti
cu regularitate flacara pasiunii
Indiferent cat de incendiara a fost
pasiunea cu care a debutat o poveste de iubire, la un moment dat focul ei
incepe sa se domoleasca, in timp ce rutina castiga tot mai mult teren.
Stingerea pasiunii incepe de cele
mai multe ori cu o intrerupere a comunicarii sau cu o falsa comunicare in care
numai forma este pastrata, dar fondul lipseste.
E adevarat ca uneori si discrepantele
evidente dintre parteneri contribuie intr-o masura mai mica sau mai mare la
potolirea focului pasiunii initiale, dar daca veti tine cont de aspectele de
mai sus, in special de cresterea gradului de intimitate emotionala, veti putea
gasi mult mai usor modalitatea de a o reaprinde.
E de ajuns, de cele mai multe ori, o
mica scanteie pentru a restarni pasiunea, nu are importanta atat de mare ce
faceti fiecare, cat mai ales incarcatura emotionala cu care faceti ceva.
Autor: Daniela Deneanu,
psihoterapeut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu