E bine sa ne dorim
pace, lumina si iubire. Este excelent sa folosim asta si ca salut, adresandu-ne
catre cei dragi, carora le dorim sa le explodeze inima sub impulsul
sentimentelor respective. Problema cred ca intervine atunci cand ne dorim ca
viata sa fie alcatuita numai din aceste sentimente si atunci cand respingem
tooate sentimentele din gama tristetii si a durerii, pe motiv ca sunt de
“vibratie joasa”.
Aceste tipare
spirituale false, care ne spun ca tot ce este de vibratie joasa trebuie exclus,
sunt cele care ne determina, intr-un final, sa pierdem jumatate din ceea ce
inseamna aceasta viata.
Daca ne dorim ca tot
timpul sa traim intr-o bucurie continua, vom trai intr-o continua negare. Daca
exista un lucru pe care l-am invatat in aceasta viata, acela e ca viata
reprezinta o partitura in care se succed gamele majore si minore, bucuria si
fericirea, cu durerea si dezamagirea.
Daca ne e frica sa
interpretam gamele minore ale vietii, pe langa faptul ca nu vom mai putea
aprecia pe deplin jucausenia si explozia de bucurie a gamelor majore, vom
ramane blocati in ceea ce reprezinta durerea in viata noastra. Ne va da
tarcoale, o vom simti permanent in sufletul nostru, vom sti ca este acolo,
pentru ca nu ne va lasa in pace. Chiar daca vom reusi sa ne amagim, la nivelul
mintii, corpul nostru va cunoaste si va exprima durerea, in felul lui. Ne va
durea capul, ne va strange pieptul, vom avea tensiuni in corp. Astfel, vom
trai o viata scindata, necunoscand niciodata durerea adevarata, incapabili sa
traim bucuria adevarata. Pentru ca atunci cand taram, in momentele de
preaplin si de fericire ale vietii, o inima care nu si-a permis niciodata sa-si
exprime durerea si pe care am anesteziat-o, in permanenta, de frica a ceea ce
s-ar intampla daca ar simti ce consideram noi ca e negativ, viata isi pierde
culoarea, muzicalitatea si farmecul.
Cred ca cea mai rapida
cale de eliberare este sa ne traim sentimentele.
Nu lupta cu ele, nu aplicarea mecanismelor de supravietuire care ne alunga, pe
moment, norii din sufletul nostru. Desigur ca, pana vom fi capatat puterea de a
privi cu sinceritate inspre ceea ce simtim cu adevarat in fiecare moment,
mecanismele de supravietuire ne pot mentine iluzia sigurantei.
Cand trecem insa prin
durerea cea mai crunta, nu avem nicio alta sansa reala decat sa o traim pana la
capat, ajungand la fundul prapastiei in care ne arunca acel sentiment, cu
credinta ca acolo, in deznadejdea cea mai teribila si in noaptea cea mai
intunecata a sufletului nostru, acolo, pe fundul prapastiei noastre interioare,
ne va fi dat sa gasim cea mai frumoasa trambulina posibila. Si cand va fi
momentul, o vom putea folosi si ne vom putea propulsa, din nou, catre
frumusetea, pacea, lumina si iubirea vietii.
Asa ne vom fi eliberat
de stapanirea umbrelor si de fantoma sentimentelor pe care le numim de
“vibratie joasa” pentru ca nu stim ce sa facem cu ele.
Ele sunt o comoara de pret a sufletului nostru, atunci cand ne dam voie sa le
traim. Prin ele, putem avea acces la o partitura fidela prin care sa auzim
adevarata muzica a vietii. Cea care cuprinde tot, cea in care niciun sunet nu e
mai bun decat altul, ci toate sunt necesare pentru alcatuirea intregului.
http://www.damaideparte.ro/index.php/traieste-ti-sentimentele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu