Degetele tale sunt
precum iarba cruda, moi si reci si se impletesc minunat cu gandurile mele.
Buzele ti le-am gasit la tarm de mare, cu acelasi gust usor-amar, delicios si
interzis, de valuri inspumate si sarate. In vanturi si la rascrucea lor, acolo
unde se prind de mana si se intrec in jocuri de iubire, iti gasesc visurile,
asteptarile si sperantele tale. La un loc cu ale mele.
Spre centrul pamantului iti gasesc
ochii. Sunt negri ca iadul, duri ca suferinta si blanzi ca natura dupa iarna
lunga. Si in apele care sunt inca limpezi citesc determinarea de a nu parasi
niciodata ceea ce iubesc. In paduri iti intalnesc mainile. Sunt puternice. S-au
hranit cu seva si taria copacilor si au invatat sa-si treaca degetele prin
lanurile de grau cu aceeasi blandete cu care stiu sa apese strunele sufletului.
In soare gasesc dogoarea cu care o sa-mi sorbi imbratisarea de pe buze, din
carne si din sangele care clocotind sub pulsatia de caldura.
Bratele sunt liane de care nu as vrea sa
ma desprind vreodata. In pesteri, gasesc locul moale si potrivit in care pielea
mea face cunostinta cu pielea ta. In firele de iarba aspre care au rasarit
printre ghetarii mari si albi iti intalnesc parul scurt. Nu ma pot abtine sa
nu-ti trec mana prin par si sa-ti sarut incep pleoapele. Sunt moi si unduitoare
si se intind umbros ca niste dealuri. De data asta nu vociferezi, dar
respiratia ta ma arde. E ca o lava care curge fierbinte peste mine.
Degetele tale sunt precum iarba cruda,
moi si reci si se impletesc minunat cu gandurile mele. Le vad in deserturile
pline de imensitate, intinzandu-se la nesfarsit inaintea noastra. Buzele ti
le-am gasit la tarm de mare, cu acelasi gust usor-amar, delicios si interzis,
de valuri inspumate. In vanturi si la rascrucea lor, acolo unde se prind de
mana si se intrec in jocuri de iubire, iti gasesc visurile, asteptarile si
sperantele tale. Si sufletul imi creste groaznic, prins intre orizont si
eternitate. In palmele tale gasesc vaile netede prin care mi-au sangerat
genunchii, din care s-au prelins picaturi reci de sange. Si in pielea ta gasesc
desertul. In porii ei simt granule de nisip, iar in mangaierea ei gasesc ploaia
care nu pedepseste niciodata, ci doar binecuvanteaza. In culorile curcubeului,
lumina din ochii tai, gasesc speranta ca nu ma vei uita niciodata.
Iar fruntea ta cu riduri aduce multe cu
cerul instelat. Ma opresc pentru o secunda pe un pod vechi ca sa sa pot sa-l
ascult. Aud sclipirile de stele si le inteleg povestea. Si in furtuni iti
gasesc lacrimile. Si in curcubeu dau nas in nas cu cel mai frumos zambet din
lume. Ma bucur totusi ca ai construit in nori aceleasi vise in care ne intalnim
noaptea... In nemarginirea orizontului iti descopar sufletul. E un pic ciudat,
este chiar mai frumos decat mi-am imaginat… Si in mijlocul pustiului nu gasesc
nimic in afara de tine. In imbratisarea ta regasesc tot dorul, toata
asteptarea, tot suspinul, dorintele adunate si scazute. Tot ce am asteptat o
viata.
In calatoria vietii mele se face ca
zbor. Zbor si stiu si unde incotro ma duc. Am curajul de a pleca in cautari, de
data asta cu speranta. Am aripi in loc de picioare. Zbor si corpul se desface
in mii de bucati, e o senzatie dulce de plutire sa te desfaci in vid si vidul
sa-ti permita cutezanta. Si in el nu exista cadere libera, nu exista nisip
purtat de vant, nu exista grii, nu exista teama ca nu te voi gasi. Aripile se
deschid furios, cu nebunia dureroasa a unui suflet care a fost prea mult timp
captiv pe pamant. Si cred cu tarie ca te voi gasi. Pe tine.
