Destinul e ceea ce-ti faci. Dar de la un
gand pleaca totul, suntem ceea ce ne ingaduim sa gandim.
Intotdeauna mi s-a parut o greseala traitul
vietii fatalist, suficient si fara solutie: “asa sunt si nu ma schimba nimeni”.
Nu cred in inaugurarea ideii: “ce-ti e scris in frunte iti e pus”. Omul are
capacitatea asta de a se scuti de eforturi. Dar pentru asta e nevoie de
indreptatire, nu poti sa fii anapoda pur si simplu. Trebuie sa functionezi sub
cateva explicatii. Acestea doua sunt principala forma de a ne prabusi ambitios
in cea mai proasta versiune a noastra.
Ideea de destin e ce ne incurca cel mai tare.
Oameni condamnati practic la vieti fara rost. In asta nu cred. Cred ca devenim
ceea ce gandim. Cred in discursul lui Meryl Streep, cand o juca pe Margareth
Thatcher in Iron Lady. “Ai grija ce gandesti, ca gandurile o sa-ti devina
cuvinte. Ai grija ce spui, ca cele pe care le spui vor deveni fapte. Ai grija
ce faci, ca faptele vor deveni obiceiuri. Ai grija ce obiceiuri ai, ca ele iti
vor deveni caracter. Si ai grija de caracterul tau, el iti va deveni destin”.
Destinul e ceea ce-ti faci. Dar de la un gand pleaca totul, suntem ceea ce ne
ingaduim sa gandim.
Oamenii care nu vor sa se schimbe. Care traiesc bine
in compania lor. Cei despre care aflam ca se simt bine in pielea lor. Eu cred
ca abia asta este evolutia specie, dorinta de a corecta la tine tot ce ai
ingaduit sa se construiasca gresit. Cred ca devenim ceea ce am pus in noi de la
inceput. Atunci cand, traim sub aceasta ingaduita a varstei. “E tanar, trebuie
sa experimenteze”. Atunci capatam felul de a fi. Cu acest fel de a fi ne luptam
apoi toata viata. Ne luptam, sau plecam de la premiza ca asa suntem, ca asta ne
e scris in frunte, dar mai ales: “asa sunt si nu ma schimba nimeni”.
Imi place de mor sintagma aceasta: “definitia iadului, in ultima zi pe
Pamant, cel care esti se intalneste cu cel care ar fi trebuit sa devii”. Cred ca
fericirea sta atunci in a avea cat mai putine rectificari de adus. Deci a trece
prin prima parte a vietii, mai putin experimentat. Stiu, poate parea anost. Dar
cred ca trebuie sa simplificam un pic. Vorba marelui artist: simplicity, the
ultimate sophistication. Ca nu e usoara simplificare asta. Deci n-as crede ca e
anost. Si, ca sa-i dam dreptate lui Margarteth Thatcher, cred ca fericirea este
si a gandi lucruri pozitive. Cred ca pana la urma trebuie sa ne ingaduim doar sa
traim ganduri pozitive. Restul se simplifica apoi.
Radu Buzaianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu