.... sau refuza la a simti in jumatati
de masura!
Uneori nu mai am cuvinte. Sau doar le stalcesc pe cele normale,
incurc fraze si expresii, doar pentru a reliefa ceva ce e dincolo de amalgamul asta
al contururilor rotunde, ascutite ori ovale, ce se alcatuiesc in cuvinte…
pentru mine nu e destul, se cere mai mult… iar cuvintele… cuvintele niciodata
nu au forta necesara la a putea contine ceea ce traiesc eu. La tine cum e?
Scriu cuvinte si ma scriu de atatia ani, cu trairi, in fraze ce
ma entuziasmeaza si ma bucura… dar si asa... tot nu reusesc sa imi exprim
trairile si sentimentele in cuvinte. Niciodata nu e destul. Niciodata cuvintele
nu imbraca forma ce se ascunde prin interioarele fiintei mele umane ca urmare a
trairilor, senzatiilor, emotiilor.
E ucigator si in acelasi timp total de placut - senzatii
secrete, netraite de nimeni, fiindca doar tu le esti posesor, ca un secret
tinut bine, ca un vin ce isi intensifica aroma si puterea cu cat trec anii.
Trairile tinute in tine, simtite de tine, avute de tine, sunt
perle de roua ce ne fac sufletul mai valoros, ne intensifica lumina interioara,
ne fac sa stim ca asta e viata noastra si e unica.
Trairile… Sunt doar ale noastre. Poate ca de asta e atat de bine
cand iubim si nu cand suntem iubiti. E o traire aparte, unica, pe care nimeni
nu ti-o poate copia, lua ori nu te poate deposeda misel de ea. Ea, acea traire
apartine numai si numai tie si sufletului tau, din care esti inchegat.
Cum te face acest lucru sa te simti? Ce intrebari cad si fac sa
se zguduie acum (in) interiorul fiintei tale?
Incotro? Cat? Ce ai mai vrea sa traiesti? Cand totul, dar totul,
e atat de unic, pentru ca doar tu il simti, cu felul tau atata de aparte de a
fi.
Iubeste cu pasiune si fa doar bine!
Traieste!
Simte! Comunica!
Asculta!
Simte! Comunica!
Asculta!
"Hei, si pe mine cui ma lasi?"- ma intreaba
rationalul. Si un zambet imi ridica colturile gurii in sus, le trage spre
soare, spre pasari calatoare, acolo unde imi esti… departe pe meleaguri calde
unde imi zboara de la un timp gandurile colorate si sturlubatice. "Pe tine
te las in seama inimii" ii soptesc cu buzele incalzite de soare, lunii,
rationalului, oamenilor ce nu ma inteleg.
Iubeste si fa ce vrei!
Accepta ce simti si vei putea in pace a trai!
* de ALEXANDRA
SERBAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu