De ce ne doare cand cineva drag ne trateaza cu raceala si nu
poate sau nu vrea sa ne dea atentie? De ce ne doare atunci cand simtim o
separare afectiva de o persoana draga? Cand aceasta nu poate sau nu vrea sa ne
mai dea atentie, cand nu ne suna sau nu raspunde, cand se intoarce cu spatele
sau nu comunica, cand conversatiile se transforma in tacere sau tensiune?
Mi-ar placea sa fim
mult mai constienti de acest adevar: vorbim tot timpul despre aspectele
pragmatice ale vietii - despre nevoia de hrana, de imbracaminte, posibilitati
de succes, etc. Dar nu se vorbeste decat in cercuri restranse despre
ceea ce ar putea fi considerata baza pentru indeplinirea acestor nevoi:
abundenta emotionala si increderea in cei apropiati.
Un om rezista doar cu
hrana si apa, dar este dezumanizat fara legaturi afective, si unii oameni ajung
chiar sa renunte la viata fiindca le lipseste acest lucru...Vreau sa atrag
atentia asupra acestui adevar: separarea se simte precum moartea. Separarea
activeaza o frica inconstienta care provoaca dureri emotionale inimaginabile.
Devorati de foamea emotionala
Sa primim iubire inca
de la nastere este esential pentru sanatatea noastra psihologica si pentru
sanatatea emotionala. Iar lipsa afectiunii din timpul copilariei are
repercusiuni profunde asupra echilibrului nostru psihologic. Cand devenim
adulti ajungem sa manifestam aceasta nevoie in orice aspect al
vietii noastre. In relatii, inconstient incercam cu disperare sa satisfacem
lipsurile emotionale prin intermediul unor rapoarte afective bazate pe
dependenta.
In numele iubirii
Cine creste fara
iubire se simte in mod inexorabil devorat de foamea emotionala; simte
necesitatea de a sta in permanenta in preajma cuiva, atat de aproape incat are
tendinta de a-i invada spatiul privat si limitele personale, fie cele fizice,
fie cele emotionale.
Iar pentru cine are
carente emotionale profunde, a inchide o legatura afectiva inseamna realmente
sa se afunde in abisul solitudinii. Este acel loc de care inima se teme cel mai
tare. Este un loc al groazei. Din acest motiv orice fel de departare, ruptura
sau absenta este incredibil de dureroasa. Este vorba despre anxietatea
separarii.
Frica de abandon. Separarea.
Certurile,
distantarile, tacerea, plecarile pot activa o durere sufocanta si astfel
persoane adulte pot sa intre in stari emotionale devastatoare, din cauza
nesigurantei pe care o resimt in relatiile cu cei cu care au o legatura intima.
Cunoasteti aceasta durere. Unii o tineti ascunsa, altii o manifestati in
diverse feluri, altii fugiti de ea in multe feluri.
Daca am sti ca aceasta
durere inseamna de fapt activarea la nivel subconstient a fricii de abandon,
acea frica pe care o aveam demult ca parintii ne vor parasi si ca vom ramane
singuri… Daca am avea aceasta claritate, atunci am sti sa ne gestionam
reactiile mai bine, atunci ne-am aminti ca suntem acum adulti si ca oricare ar
fi circumstantele, vom supravietui. Mai mult de atat, ne-am intelege pe noi
insine si pe ceilalti mai bine si cu siguranta am crea relatii mai implinite si
mai sanatoase. Pentru ca vom sti sa gestionam aceasta frica, vom sti sa o
vindecam si sa o imbratisam cu multa constiinta de sine.
Cand eram mici am
inregistrat lumea nu rational, ci emotional, prin intermediul perceptiilor
emotionale, prin simtiri. Probabil ca la 0-3 ani si mai departe au fost multe
momente cand ne-am simtit abandonati, activandu-se in noi acel instinct de
supravietuire.
Abandonat nu trebuie
citit doar la sensul propriu, ca cineva te-a lasat si nu s-a mai intors, poate
sa insemne si momentele in care ai plans si nu ti s-a dat voie, cand te-ai
bucurat si nu ai fost ascultat, cand te-ai simtit amenintat si nu te-ai simtit
inteles si protejat, cand ai vrut sa faci ceva si nu ai fost incurajat, cand nu
ti s-a spus ca esti dragut, destept, inteligent, cand nu ti s-a spus ca poti,
orice moment cand nu ai fost inteles sau momentele cand a trebuit sa fii tu mai
puternic decat parintii tai… etc… etc.
Pentru un copil,
iubirea inseamna supravietuirea, asa cum a insemnat pentru fiecare dintre noi,
iar lipsa atentiei era echivalentul pericolului. Pentru un copilas
supravietuirea este o chestiune pusa realmente sub semnul intrebarii atunci
cand nu primeste conexiune afectiva.
Oamenii creeaza
relatii de atasament din copilarie si probabil de cand sunt inca in burtica
mamei, dupa cum arata ultimele cercetari in domeniu, avand nevoie de aceste
relatii de atasament pentru a supravietui.
Tipul de relatii pe care l-am avut cu cei apropiati in copilarie creeaza
modelul pentru relatii viitoare
Tipul de relatii
primare pe care le-am avut creeaza un fel de matrice pentru tipurile de relatii
pe care le avem ca adulti.
Asadar, instinctele nu
ne mint. Frica aia care te cuprinde cand nu mai primesti telefonul mult
asteptat si dilatarea clipelor au o justificare bine definita. Ai intrat pe
sistemul raspuns 'fight or flight' (lupta sau fugi). Sistemul inconstient de
alarma ti-a fost activat caci conexiunea emotionala este in primul rand un
instinct de supravietuire, iar panica ca ai sa pierzi acea legatura afectiva
este de fapt frica pe care ai resimtit-o si acum multi, multi ani. Este o rana
deschisa.
Sunt oameni care vor activa din nou si din nou acel instinct de
supravietuire si acea frica. Sa nu primesti un telefon mult asteptat de la o
persoana draga poate sa te arunce intr-o anxietate si o lipsa de coerenta pe
care nu ti-o poti explica.
Dar in tine s-a arhivat de multa vreme credinta si frica “de
moarte”. Frica ca iti va fi sistata hrana afectiva, ca nu ai sa mai fii
ingrijit, protejat si dorit. Este aceeasi frica pe care o traiai acum multi,
multi ani, o frica care te indeparteaza de ratiune si te indurereaza profund.
Ai observat vreodata ce tip de relatii si legaturi afcetive au
oamenii din jurul tau? Te-ai intrebat de ce prietena ta cea mai buna e poate
mult mai relaxata decat tine daca cu o seara inainte s-a certat cu sotul sau
iubitul in timp ce pe tine orice incident te devasteaza?
Daca relatiile tale intime iti creeaza multa durere, daca orice
forma de indepartare pe care o simti din partea cuiva drag este o adevarata
drama pentru sufletul tau, daca nu poti gestiona cu maturitate relatiile pe
care le ai si iti este teama realmente ca persoana sau persoanele pe care le
iubesti vor pleca la un moment dat din viata ta, iar aceasta teama te
paralizeaza, fara sa iti lase vreo urma de speranta si optimism pentru ceva mai
bun, atunci cu siguranta ai deschise niste rani emotionale profunde si e
momentul cand trebuie sa constientizezi ca, impreuna cu un specialist, le poti
vindeca.
de Iulia Sima
www.garbo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu