Ne îndrăgostim fără să ne dăm seama, ajungem să iubim nebuneşte, nu pentru
că vrem ci pentru că aşa trebuie să fie uneori. Pierdem momente şi oameni
dragi nu pentru că asta e dorinţa noastră, ci pentru că viaţa este
imprevizibilă.
Stau şi mă gândesc dacă noi alegem pe cine iubim, sau dacă este întipărit
în ADN-ul nostru să fim atraşi de anumite persoane.
Dacă suntem programaţi genetic să căutăm anumite lucruri în persoana de
care ne îndrăgostim şi liberul arbitru pe care credem că îl avem nu este decât
o minciună.
Nu aţi păţit niciodată aşa? Să fiţi îndrăgostite nebuneşte de
o persoană pe care, raţional, nu o puteaţi înţelege, nu eraţi de acord cu
atitudinea ei, îi conştientizezi defectele şi faptul că nu este persoana lângă
ar trebui să fii, dar cu toate astea…nu te poţi abţine.
De asta, trebuie să avem grijă pe cine iubim. S-ar putea
să iubim toată viaţa umbre şi preconcepţii, plăsmuiri ale minţilor noastre,
fără să vedem cu adevărat omul din faţa noastră, să fim orbite de imaginea pe
care noi o avem despre el, dar care este distorsionată de realitate.
Cred că putem alege pe cine să iubim, căci până la urmă inima este
înlănţuită cu mintea. Dacă mintea e raţională şi are argumente suficient de
plauzibile pentru a subjuga inima, avem o şansă.
Dar cred că nici aşa nu facem alegerea corectă.
Cred că putem alege pe cine să iubim atunci când inima şi mintea sunt în
balanţă şi sunt în echilibru. Atunci poţi fii sigură că ai făcut alegerea
corectă. Până la momentul acela, vei mai avea de luptat cu alegerile
greşite.
Alegem pe cine iubim, deci trebuie să avem grijă ce alegem.
Rămâneţi frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu