Nici măcar dragostea
nu mai are răbdare cu oamenii…
Am ajuns în acel punct în care nu se
știe ce trebuie apreciat: gândirea “open mind” sau gândirea conservatoare.
Extremele sunt puțin agreate de tineri, calea de mijloc reprezentând-o pe cea
majoritara, fiind cea acceptata drept “one size fits all”.
Este un moment dificil pentru
generațiile în dezvoltare, când fiecare urmează să culeagă apreciere în mediul
social aferent. Desigur, greșelile se asumă și se învață. Experiența își va
marca teritoriul, însă impasul în care se regăsesc spiritele tinere în clipa
actuală este accentuat de dihotomia acestei gândiri bulversante, considerată
alterată.
Gândirea deschisă îmbie la o evoluție a
relațiilor destul de neobișnuită pentru ceea ce înseamnă trecutul părinților
noștri. Ea presupune o îndepărtare față de principiile impuse de familie și
găsirea de soluții mulțumitoare pentru inimile rebele. Sunt subliniate
plăcerile, conversațiile fugitive, voia sorții și sunt uitate ideile marilor
poeme de dragoste.
Gândirea tradiționalistă aspiră la
supremația respectului de sine ca parte integrantă a cadrului social, la
întâietatea acestuia față de propriile dorințe. Și-a început declinul odată cu
tehnologiile care, aducându-ne “comunicarea la îndemână”, au ucis mijloacele de
a comunica mai puțin “simplu”, dar cu mai multe așteptări…
Gesturile care odinioară dezvăluiau
dragostea de au devenit, treptat, motiv de a (te) lăuda sentimentul, de a-l
expune sub lumina ochilor străini. S-a uitat cu desăvârșire faptul că totul
este destinat sufletului și doar lui, celui potrivit.
Vremea scrisorilor și a florilor
presate, a clasoarelor și a colecțiilor de fluturi de munte mai exista doar în
gândul ce le readuce. Trist, ca oricare lucru ce este pierdut, însă acceptarea
și integrarea în noul sistem de valori pare a fi unica soluție a momentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu