Asteptand ca celalalt sa surmonteze defectele noastre, sa imbratiseze propriile noastre dorinte si sa dea un sens vietii noastre, avem despre iubire o imagine de neatins. Cultura o intretine, asteptarile cresc… Unde e adevarul?
Este el sau ea? De ce nu intalnesc niciodata persoana potrivita? Cum sa stiu daca il iubesc? El ma iubeste cu adevarat? Vietile si visurile noastre de iubire se construiesc in jurul acestor intrebari care revin mereu in minte si pe care nu incetam, adesea patetic, sa le punem unul altuia. In timp ce romantismul este vandut in roz in fiecare an, de 14 februarie, si sexul este revendicat de negustorii de placere, care ne spun unde si cum sa avem orgasm, sentimentul in sine a devenit un bun de consum pe care este foarte convenabil sa il achizitionam. Intr-o societate care favorizeaza solutiile rapide, satisfactia imediata, rezultatele fara efort, retetele infailibile si asigurarea impotriva oricarui risc, dragostea este fortata sa se plieze pe exigentele noastre de rentabilitate imediata. Ma de¬zamagesti – te doresc mai putin, nu mai avem inima care bate puternic la ideea de a ne revedea: sa ne despartim!
PREFERAM PASIUNEA IN LOCUL CALMULUI
Pentru psihanalistul francez Marie-Laure Colonna, „daca pasiunea se stinge dintr-o data, isi schimba nivelul, daca sentimentele se egalizeaza, oamenii se separa si cauta alti parteneri, doar pentru a se avanta din nou in baia clocotinda a pasiunii. Acest lucru provoaca, la fiinte fragile, ideea ca dragostea inseamna a trai o stare continua de indragostire, chiar de dependenta. Cautarea pasiunii o inlocuieste pe cea a libertatii si a echilibrului. Gustul dependentei este preferat, in detrimentul linistii si adevaratei cunoasteri a celuilalt“.
Aceste mecanisme de dependenta sunt impinse la extrem pe site-urile de intalniri, care continua, fara oprire, sa ne incite „sa gasim mai bine“. Exemplu: ultima campanie publicitara a unui site de dating: „Este inutil sa va intalniti cu primul venit daca al doilea este facut pentru dv.“. Este o invitatie la zapping, la a spera mereu intr-o intalnire ulterioara pentru a gasi ceea ce nu am gasit pana acum. Sa alergam dupa o imagine despre celalalt, „facut exact pentru noi“. Ca si cand fanteziile noastre amoroase, leganate de povesti cu zane si printi fermecati, nu s-ar lovi suficient de socul cotidian.
RENUNTAM GREU LA IMAGINEA IDEALA DESPRE CELALALT
In Belle du Seigneur (Frumoasa Domnului), romanul de baza al idealizarii celuilalt, Albert Cohen descrie astfel primele ganduri de tulburare a Arianei: „Iar acum, el era un barbat pe care il cunostea si care tocmai stranutase in dupa-amiaza asta, dupa ce avusesera relatii sexuale, un stranut pe care il auzise cu groaza in linistea de dupa. Dumnezeule, stranuta, plec!“ „In viata adevarata“, explica terapeutul de cuplu Geneviève Djénati, „trebuie neaparat sa renuntam intr-o zi la imaginea ideala, aproape lipsita de imaginea fizica, corporala, a celuilalt, daca nu vrem sa ne pierdem in aceasta imagine. Alteritatea nu poate avea loc decat cu acest pret: a admite realitatea celeilalte fiinte, atat de asemanatoare cu noi insine si purtatoare a ceea ce ne displace, de asemenea.“
Ne displace? Si atunci cum sa ne imaginam, in timp ce noi speram ca dragostea sa fie neconditionata? Misticii ne asigura ca doar Dumnezeu poate iubi cu adevarat, si se confrunta cu indoiala si singuratatea pentru a se convinge mai bine de acest lucru. Parintii adesea isi privesc copiii cu mai mare drag decat o fac cu partenerii de viata. Dar cum sa reasezam dragostea unui barbat sau a unei femei in aceasta perspectiva de neatins?
Celibatari, cupluri recente sau de lunga durata, aspiram cu totii cu atat mai mult la dragostea adevarata, cu cat pare ultimul refugiu in care ne putem oferi posibilitatea de a fi noi insine in totalitate. A devenit ultimul interstitiu de libertate in care putem da sens vietii. „Dragostea si-a schimbat total forma“, explica psihanalistul Umberto Galimberti. „Nu mai are nimic de-a face cu ceea ce era odata. A devenit unicul spatiu in care individul se poate exprima cu adevarat el insusi, in afara rolurilor pe care este constrans sa si le asume intr-o societate organizata precum a noastra.“
ASTEPTARI PREA MARI
Mai mult ca niciodata, asteptam de la el ca sa ne accepte defectele, sa ne hraneasca apetitul de a trai, sa imbratiseze nevoile noastre si sa ne ghideze spre certitudinea de a fi fericiti. Dar suntem oare pregatiti sa sacrificam totul pentru acest scop? Nu este sigur. „Dragostea – fiind singurul loc in care eul se poate desfasura si sa-si poata exercita libertatea in afara oricarei reguli – a devenit locul de radicalizare a individualismului“, mai spune Umberto Galimberti. „Barbatii si femeile cauta in relatia amoroasa nu atat raportul cu celalalt, cat posibilitatea de a-si implini propriul eu profund, care nu mai gaseste loc sa se exprime in alta parte.“ Dragostea se arata astfel, in acelasi timp, indispensabila realizarii de sine si mai complicata ca niciodata. Pentru ca ceea ce se cauta astazi in implinirea dragostei, nu este celalalt, ci, prin el, eul personal.
Or, a dori, a spera, a intrevedea o posibilitate de realizare pentru sine nu poate decat sa se loveasca de natura insasi a dragostei adevarate, in care doua persoane inceteaza sa mai intruchipeze roluri, in care sunt modificate de relatia pe care ei insisi au facut-o sa se nasca, se deschid una alteia. Aceste doua persoane fac sa apara o a treia entitate, care nu si-ar gasi existenta decat prin asocierea celor doua. Dragostea adevarata cere rabdare, perseverenta, luciditate si abandon: toate acestea sunt calitati care se „muncesc“. Dragostea adevarata este un efort; dragostea adevarata este un pariu. Care ofera insutit ceea ce a primit.
A IUBI INSEAMNA…
Un terapeut conjugal american, Harville Hendrix, autor al lucrarii Cuplul, instructiuni de folosire, a stabilit zece reguli care ne permit sa avansam pe calea dragostei adevarate.
- A intelege ca relatia noastra amoroasa are un scop ascuns: vindecarea ranilor din copilarie pentru ambii parteneri.
- A incerca sa apropiem adevarul de partenerul nostru scapand de iluziile si proiectiile noastre.
- A comunica nevoile pe care le avem si dorintele personale partenerului.
- A veghea la construirea relatiei si la efortul zilnic pentru a o intretine.
- A intelege ca dorintele si nevoile partenerului au la fel de multa importanta ca ale noastre.
- A invata sa ne cunoastem zonele de umbra pentru a nu le proiecta asupra partenerului.
- A avea incredere in celalalt si a ne abandona tacticile autodistructive.
- A cauta in noi insine fortele si aptitudinile care ne lipsesc, si a nu astepta ca celalalt sa ne completeze.
- A iubi neconditionat.
- A accepta dificultatea de a iubi cu adevarat.
- http://www.psychologies.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu