Din invatatura adevarului de Pr. Arsenie Boca

Despre invatatura adevarului de Pr. Arsenie Boca

La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut.

O, Adevar,  care  Dumnezeu  esti,  fa  sa  fiu  una  cu Tine  intr-o  dragoste  vesnica.  In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.

Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.

Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata.

Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.

Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.

Sunt  doua  invataturi,  dar  nu-i  decat  un  singur  adevar.  Sunt  doua  invataturi:  una  a  lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.

Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.

Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."

Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert. Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

"Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.

Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."

Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert. Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea."

Esti calator.

O, stii omule, ca din prima si ultima zi a vietii tale alergi mereu. Îti transporti sufletul spre limanul Împaratiei lui Dumnezeu, în caruta trupului tau.

Te-ai gândit cum sa-ti pregatesti aceasta caruta: Nici un om chibzuit nu încarca lemne, fân sau altceva în carul sau, pâna nu-l pregateste mai întâi: -îl lungeste, pune lanturi, prajini si apoi încarca povara pe care doreste sa o transporte.

Daca pentru încarcatura unei poveri obisnuite ne pregatim caruta cu atâta grija, cu atât mai vârtos trebuie sa ne pregatim caruta trupului cu lanturile înfrânarii, pentru ca sa putem transporta cu pace sufletul nostru.

Daca noi oamenii nu îndraznim sa încarcam o caruta nepregatita, cu atât mai vârtos Domnul nostru nu va revarsa Harul Sau într-un trup neîngrijit si un suflet pustiit.

Nu o spun eu, ci Sfântul Apostol Pavel, care zice: "orice faceti cu cuvântul sau cu lucrul, toate sa le faceti ca pentru Domnul." În numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu Tatal, iar vorbirea voastra sa fie cu sare dreasa si nu cu graba sa asculte zabavnic sa vorbeasca. Zabavnic la mânie daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu-si tine limba în frâu, ci îsi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.

De aceea când vorbesti, omule, gândeste-te ca vorba ta ramâne scrisa în sufletul celui ce o asculta - sa te zidesti pe tine si pe el cu fiecare cuvânt - si el si tu sunteti ai lui Hristos care pentru noi crestinii este temelia vietii noastre. Iar pe aceasta temelie care se zideste aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrul fiecaruia se va face cunoscut. Îl va da pe fata ziua Domnului - prin foc. Si daca lucrul pe care l-a cladit va ramâne, va lua plata. Nu uita ca esti o caramida duhovniceasca din marea cladire a Bisericii lui Hristos.

Ramâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de celelalte caramizi cu mortarul iubirii.

Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc rotunjindu-ti cuvintele dintr-o framântatura curata a gândurilor si arde-le în cuptorul mintii luminate si apoi le trimite pe marele santier al vietii omenesti.

Cladirea construita astfel, niciodata nu se va prabusi.

Fericiti cei ce mor în Domnul caci faptele lor vin cu ei - traiesc în vesnicie.

Omule, trebuie sa-ti schimbi viata - reteaza cu foarfeca voile tale - crengile rele: sudalmele, neascultarile si va ramâne un pom care nu va putrezi în veac - este cuvântul lui Dumnezeu.

În fiecare zi citeste, de poti macar un verset, un capitol sau un psalm, de care sa-ti legi gândurile mutându-te de la cele stricacioase la cele vesnice; dând astfel de lucru gândului, nu-l vei mai lasa sa zamisleasca pacatul care sa nasca fapte rusinoase.

Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti; puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti câstiga biruinta a tot pacatul, le cunosti si tu omule si sti cât de folositoare sunt.

Da! rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care îti strângi laolalta roada ostenelilor, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti - când trebuie sa cosesti pacatul, când sa aduni virtutile si când sa nimicesti buruiana gândurilor salbatice.

Foloseste-te de ele când trebuie, caci nimeni nu cunoaste unde sa aduni si unde sa tai, numai tu omule stii.

Caci scris este: vreme este sa plângi si vreme este sa graiesti si vreme este sa taci si toate la vremea lor - si toate cu aleasa întelepciune.

"Eu as vrea (zice Sf. Ap. Pavel) ca toti oamenii sa fie cum sunt eu." Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui.

Mai degraba, cât faci, fa cu duh de smerenie, pentru ca Dumnezeu, celor trufasi le sta împotriva, iar la cei smeriti le da dar.

Te afli în post; nu uita ca postul te ajuta si este sala de asteptare în care crestinul îmbolnavit de pacate trebuie sa cugete pâna-i vine rândul, cum sa-si dezvaluiasca boala mai sincer, înaintea duhovnicului sau la spovedanie pentru ca de vreme ce ai venit la doctor sa nu te întorci nevindecat, ci sa ai parte în mod folositor de cerestile doctorii ale Sfintei Taine.

Rugaciunea este respiratia sufletului, iar postul este apa care stinge vapaia patimilor.

Orice unealta e cu doua taisuri. Daca nu o folosesti cum trebuie, în loc sa taie, te taie, în loc sa cladeasca, te darâma. Deci fii cu nadejdea în Domnul când folosesti uneltele Lui. Adu-ti aminte de acel sobar tainic care a pus la cale tradarea si prinderea lui Iisus.

Era într-o zi de miercuri si a treia zi, vinerea, a fost strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre.

El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui, noi toti ne-am vindecat.

Chinuit a fost si supus si nu si-a deschis gura Sa, ca o oaie spre junghiere s-a dus si ca un miel fara de glas înaintea celui ce-L tunde, asa nu si-a deschis gura Sa.

Deci a fost rastignit pentru pacatele noastre. Si fiindca în aceste doua zile a patimit Iisus în chip deosebit pentru noi toti, dorind sa ne scoata din mocirla (pacatului) patimilor, a pieirii vesnice, vrând sa ne mântuiasca.

Vom ramâne totusi nepasatori la marea Lui jertfa? Sa nu ne jertfim si noi macar atât, prin înfrânare?

Daca nu poti mai mult fii atent la tine însuti. Pentru propria ta salvare cinsteste toata viata ta aceste doua zile din saptamâna, si ti se va schimba viata ta sufleteasca si trupeasca.

De ce sa-ti darâmi propria ta viata înainte de vreme - ajuta-te si nu uita ca mântuirea e funia împletita cu harul lui Dumnezeu (adica mila si ajutorul Lui si voia ta libera; întinde mâinile tale spre Hristos.

Credinta fortifica vointa. El vrea sa te ajute.

Lasa-te înfasurat sufleteste cu o asemenea funie si vei fi ridicat spre împaratia lui Dumnezeu, care împaratie nu este de mâncare si bautura, ci pace si dreptate si bucurie întru Duhul Sfânt.

Nu uita deci ca Cel ce s-a jertfit pentru a noastra mântuire, ne-a îndemnat sa ne jertfim si noi. Mântuirea sufletului are un revers hotarât.

Ce dar binecuvântat de Dumnezeu este apa pentru viata oamenilor. O bem si ne stâmparam setea cu ea - dar mai ales ne racoreste trupul înfierbântat de truda si ne spalam hainele murdare si ce minunat te simti când esti curat.

Un crestin stie ca are si suflet - oare sufletul nu se murdareste traind în viata? Dar ce este pacatul daca nu groaznica murdarie sufleteasca ce întuneca pâna si ochiul mintii.

Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi însine si adevarul nu este întru noi.

Daca ne marturisim pacatele noastre, spovedania este tocmai baia curatitoare a sufletului omenesc.

Omule spala-ti sufletul ca sa-l poti hrani cu pâinea vietii celei vesnice. Nu doresti sa-l îmbraci cu camasa lui Hristos?

Sa ne aducem aminte - câti în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am si îmbracat. Ajuta-ti sufletul sa guste si el din pâinea îngerilor.

Sa stii si aceasta, ca o bucata de pâine mâncata cu suparare, ti se face gol în gura.

O! daca ai iubi mai mult pe Dumnezeu, va spori si bucuria launtrica si vei simti atunci adevarata dulceata a Sfintei Cuminecaturi.

Iar cine manânca din pâinea aceasta, viu va fi în veci.

Un suflet zbuciumat de vârtejul patimilor si al urii, nu poate primi samânta harului si nici pe Hristos în Sfânta Taina.

De aceea mult se lumineaza puterea mintii printr-o inima linistita. Iar un suflet drept, e semnul bucuriilor nesfârsite.

Încearca deci sa stingi furtuna din mica împaratie a sufletului, si viata ta întreaga se va desfasura ca o adiere peste dureri. Nu stii ca orice fapta, fie buna fie rea, îndulceste sau amaraste mai întâi pe autorul ei?

Si lumina pe care o aprinzi spre a risipi întunericul dimprejur, îti lumineaza propria ta fata si apoi mai departe? Nu stinge o astfel de lumina.

Nu uita ca o apa rascolita de furtuna nu se poate îmblânzi lovindu-o cu bâta, dar nici un vrajmas a se potoli urându-l si blestemându-l.

Abia rugându-te pentru el, cu pace si pentru a lui mântuire vei smulge pe vrajmasul tau din stapânirea vicleanului, si apoi ramas el singur, oricât ar fi de înrait, e numai om si omul nu-i atât de vatamos ca atunci când bagi în el un legheon de diavoli, pe seama carora l-ai dat prin blestemul tau, prin sudalma ta, prin ura ta si cu care viclenii împreuna te si ataca pe urma.

Roaga-te pentru vrajmas si se va rusina diavolul, lasându-l singur pe istovitul om. Nu-l mai urâ, ci fie-ti mila de el ca e om, e fratele tau, e fiu al aceluiasi Parinte Ceresc. Doreste-i vrajmasului tau ce-ti ceri în rugaciune si pentru tine. E greu la început caci esti om patimas ca toti oamenii. Dar staruinta despica piatra; de la o vreme simti nevoia de a te ruga pentru el, din mila. Nu-l mai poti urâ pe vrajmasul tau, nu mai esti în stare sa urasti nici un om.

Vezi, abia atunci ai biruit pe diavolul cel a toata lumea vrajmas, stricatorul pacii si rau facatorul al tuturor oamenilor.

Ai vrea sa-ti vezi soarele launtric urcând dintr-un frumos rasarit pe cerul propriei tale vieti? Încearca atunci sa simti seara de seara stând de vorba cu tine, întareste-te cu matanii, cu un psalm, cu o rugaciune, cu smerenie, usurându-ti sufletul si sporind astfel în dragoste pentru tot omul.

Fiecare zi sa-ti fie în fata ta - vei câstiga curajul si vei simti mâna harului Dumnezeiesc ca lucreaza împreuna cu tine.

Viata oamenilor este o brazda de plug trasa peste ogorul anilor ajunsi spre capatul de hotar.

De aceea trage brazda propriei tale vieti cât mai dreapta; înlatura greselile, abaterile; iar de le- ai savârsit, îndreapta-le pâna nu înnopteaza si pâna nu îngheata, facând tot binele de care esti capabil, pâna  când  plugul  sufletului  mai  poate  trage  brazda  pe  curmatura  vietii  tale.  Sub  îndrumarea gândurilor curate si a milei Marelui Dumnezeu, adu-ti mereu aminte cât de placuti sunt cei ce voiesc pacea.

Pâna la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru ca Dumnezeu este pretutindeni si de aceea este mai aproape de tine decât sufletul si trupul tau, numai sa stii sa afli aceasta apropiere prin credinta si rugaciune.

Domnul este aproape de toti cei ce-L cheama cu toata inima. Facerea de bine sau milostenia.Cât de mult se îmbogateste lumea prin nevoi si scârbe.

Este de trebuinta ca fiii lui Dumnezeu sa se îmbogateasca tot asa de mult cu simtamintele si faptele milosteniei.

Omul care poate sa faca bine si nu-l face, este o fiinta josnica.

A nu face parte saracului din cele ce ramân peste nevoile noastre, înseamna a rapi binele altuia.

Dumnezeu binevoieste ca pe pamânt sa fie multi nenorociti, pentru ca ei sa se mântuiasca prin rabdarea lor, iar tu prin milostenia ta.

Bogatii procura saracilor mijloace pentru hrana, iar saracii mijlocesc pentru mântuirea lor(bogatilor).

Fara nenorocire poti intra în Împaratia Cerurilor, dar fara milostenie, nu!

Este  absolut  imposibil  sa  ajungi  fara  milostenie  macar  pâna  la  portile  cerurilor. Fara milostenie, însasi rugaciunea este fara rod.

Cu ce nadejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuti nu asculti rugaciunile oamenilor ce sunt asemenea tie?

Cum vei cere împreuna cu credinciosii din Biserica - "Da Doamne" - când tu însuti nu dai saracilor, desi poti sa dai?

Cu ce gura vei spune: "auzi-ma Doamne", când tu însuti nu-l auzi pe sarac, sau mai adevarat pe Hristos, care striga spre tine prin sarac?

Asa cum ne purtam noi cu aproapele, tot astfel se va purta si Dumnezeu cu noi. L-ai dispretuit pe sarac? Si Dumnezeu te va dispretui pe tine.

N-ai deschis celui ce batea? Nu ti se vor deschide nici tie portile împaratiei lui Dumnezeu. Nu ai auzit suspinul celui necajit? Nu ti se va auzi nici strigatul rugaciunii tale.

Margaritare Duhovnicesti

Orice lacrima ce-ti va fi daruita de recunostinta saracului, va straluci pentru tine dincolo de mormânt.

Orice lacrima pe care saracul o va varsa silit de raceala si asuprirea inimii tale fata de el, va cadea pe sufletul tau ca o picatura de foc înaintea scaunului lui Dumnezeu.

Cauta mila lui Dumnezeu prin milostenie catre saraci!

Spunem catre saraci: "Îti va da Dumnezeu!". Dar tu procedezi fara judecata, daca te porti astfel cu fratele tau care se afla în nenorocire. Dumnezeu ti-l trimite pe sarac la tine, iar tu îl trimiti înapoi la Dumnezeu? Dumnezeu îi va da, negresit; dar vorba e sa-i dai tu negresit. El va da saracilor, dar o sa-ti dea El tie Mila Sa?, caci tu ai infinit mai mare nevoie decât saracul de milostenia ta.

Dumnezeu nu paraseste pe nimeni, dar tu trimiti de la tine pe sarac - te-ai abatut de la cinstea pe care ti-a dat-o Dumnezeu si ai departat darul Lui de la tine.

Iubeste-i pe saraci, pentru ca prin ei o sa afli si tu mila lui Dumnezeu pentru tine. Îndestuleaza-i pe saraci.

Ei îti vor face milostiv pe Judecatorul.(Sfântul Nil Sinaitul)

Împarte bunatatile pamântesti altora, daca vrei sa gusti bunatatile ceresti.

Când ni se da prilejul sa aratam mila fata de altii, însemneaza ca s-a revarsat mila lui Dumnezeu peste noi.

Oare nu este cea mai mare mila din partea lui Dumnezeu ca noua tuturor ne este îngaduit sa rascumparam pacatele noastre prin milostenie?

Apa  are  însusirea  sa  spele  noroiul  de  pe  trup,  iar  milostenia  sa  nimiceasca  murdariile sufletesti. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

"<<Veniti de mosteniti Împaratia lui Dumnezeu>>, va spune Domnul celor milostivi" - nu pentru ca n-ati gresit, ci pentru ca prin milosteniile voastre v-ati curatit pacatele.

Leacul milosteniei nu e de mica importanta, îl poti pune la toate ranile.

Balsamul pe care-l varsam pe inima plina de rani a aproapelui, o întareste si pe a noastra. Cu pretul ieftin al binefacerii oamenilor, noi ne putem dobândi nepretuita."