CELE 7 REGULI DE VIATA ALE LUI PARACELSUS

REGULA  NR.1:

Imbunatateste-ti starea de sanatate... Pentru a face acest lucru, trebuie sa respiram cat mai des cu putinta, profund si ritmic umplandu-ne plamanii cu aer proaspat. Bea in fiecare zi, cu inghitituri mici, doi litri de apa. Mananca multe fructe si mesteca mancarea cat poti de mult. Evita alcoolul, tutunul si medicamentele in afara cazului in care nu urmezi vreun tratament pentru vreo afectiune. Baia zilnica este un obicei pe care il datorezi propriei tale demnitati.

REGULA  NR. 2:
Alunga din spiritul tau orice idee de pesimism, de resentiment, de ura, de plictiseala, de tristete, de razbunare sau de saracie, in ciuda tuturor motivelor pentru care ele ar putea exista... Fugi de orice ocazie de-a avea de-a face cu oameni care sunt viciosi, josnici, dezaprobatori, lenesi si barfitori; evita de asemenea oamenii care sunt vanitosi sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturala inferioara de intelegere sau pe cei ale caror subiecte de conversatie sunt senzualiste.

REGULA  NR. 3:
Fa cat mai mult bine cu putinta... Ajuta orice persoana care s-ar putea afla in nevoie, insa niciodata sa nu ai o slabiciune pentru cineva mai mult decat trebuie. Trebuie sa ai grija de energia proprie si sa eviti formele inutile de sentimentalism.

REGULA  NR. 4:
Uita orice ofensa, sau mai bine, straduieste-te sa te gandesti la binele si bunastarea celui mai mare dusman al tau... Sufletul tau este un templu care nu trebuie sa fie niciodata corupt de ura. Suntem cu totii fiinte minunate care sunt calauzite de o voce interioara. Ai in vedere insa faptul ca aceasta voce nu iti va vorbi deodata. Este nevoie sa te pregatesti pentru ea in timp, distrugand straturile suprapuse ale vechilor comportamente, ganduri si greseli care iti apasa sufletul. Sufletul este divin si perfect in sine, insa lipsit de putere din cauza metodelor imperfecte pe care i le-ai furnizat pentru manifestarea sa.

REGULA  NR. 5:
Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja, cel putin pentru jumatate de ora... Stai cat mai confortabil cu putinta, cu ochii pe jumatate inchisi si fara sa te gandesti la nimic. Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul si te pune in contact cu energiile bune. In aceasta forma de meditatie si tacere, ne pot veni idei stralucite, capabile sa ne schimbe intreaga existenta. In cele din urma, toate problemele tale vor fi rezolvate victorios de vocea interioara care te va ghida in acele momente, impreuna cu constiinta ta. Acesta este diamantul de care vorbea Socrate.

REGULA  NR. 6:
Mentine o tacere absoluta asupra tuturor chestiunilor personale... Ca si cum ai fi facut un juramant solemn, abtine-te de a expune celorlalti, chiar si celor mai intimi prieteni sau rude, ceea ce gandesti, auzi, stii, inveti, suspectezi sau descoperi. Cel putin pentru o perioada de timp, ar trebui sa fii o casa cu ziduri sau o gradina inchisa. Aceasta este o regula de mare importanta.

REGULA  NR. 7:
Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce ziua de maine...
Sa ai un suflet puternic, curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine. Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina nici chiar si in cele mai indepartate visuri .Daca iti ridici moralul,atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga.Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu insuti. Teama si neincrederea in viitor sunt mamele tuturor esecurilor si aduc cu ele dezastru.

Daca studiezi cu atentie oamenii care au noroc, vei vedea ca aplica in mod intuitiv o mare parte din aceste reguli. Este adevarat ca multi oameni care se bucura de prosperitate nu sunt neaparat buni in sensul strict al cuvantului, insa poseda multe din virtutile mentionate in aceste 7 reguli.

Îmi promit mie însumi

“Să fiu puternic, astfel încât nimic să nu îmi tulbure pacea minţii.
Să vorbesc despre sănătate, fericire şi prosperitate fiecărei persoane pe care o întâlnesc.
Să îmi fac prietenii să simtă că există ceva valoros în fiecare dintre ei.
Să văd întotdeauna partea pozitivă a lucrurilor şi să îmi transform optimismul în realitate.
Să mă gândesc la ce este mai bine şi să aştept numai ce este mai bun.
Să mă bucur pentru succesul altora, la fel cum mă bucur pentru succesul meu.
Să uit greşelile trecutului şi să mă concentrez pe realizările importante ale viitorului.
Să fiu vesel şi să împărtăşesc un zâmbet fiecărei fiinţe pe care o întâlnesc.
Să îmi acord aşa de mult timp pentru propria evoluţie, încât să nu mai am timp să îi critic pe alţii.
Să fiu prea mare pentru griji, prea nobil pentru ură, prea puternic pentru frică şi prea fericit să permit prezenţa necazului.
Să gândesc numai bine despre mine şi să declar acest lucru lumii întregi, nu în cuvinte mari, ci în fapte măreţe.
Să trăiesc în credinţa că întreaga lume este de partea mea, atât timp cât rămân fidel celor mai bune lucruri care sunt în mine.”

Christian D. Larson

Fericirea e în noi

“Visăm să fim iubiţi. Visăm să fim doriţi. Visăm să fim apreciaţi. Visăm să fim plăcuţi. Ne raportăm mereu şi mereu la alţii, la felul cum ne văd ei, cum am vrea noi să fim văzuţi de ei. Ne comparăm cu alţii, de aici ideea de normalitate de exemplu.

Ar trebui să visăm că reuşim să ne iubim noi înşine, să ne placem noi pe noi înşine. Şi să fim nici normali nici anormali, ci doar exact aşa cum dorim noi să fim. Un om împăcat cu el însuşi poate fi desăvârşit. Un om fără angoase, nemulţumiri, frici interioare, fără frustrări, poate fi un om fericit şi poate arăta fericirea şi altora.

Fericirea e mereu lângă noi, la îndemână, ea nu ne-a părăsit niciodată, stă doar şi aşteaptă liniştită să ne eliberăm şi să ne deschidem ei. Să-i deschidem uşa, de fapt uşa sufletului nostru.

Visăm să avem bani, să-i câştigăm la loterie poate, să ne putem cumpăra case şi maşini, haine scumpe şi concedii de vis, sperând că asta ne va aduce acasă fericirea.

Sperăm că vom fi mai iubiţi dacă suntem mai avuţi, ne imaginăm că lumea ne va privi cu admiraţie şi interes pentru că suntem ”cineva”, şi nu realizăm că fericirea nu are nevoie de bani, nu are nevoie de aprecierea cuiva. Ea e atât de simplă şi nepretenţioasă încât se sperie chiar de câtă pregătire facem noi oamenii ca să o primim… fast şi bogăţie. Ea nu vrea nimic din toate astea.

Fericirea e ca apa cristalină a unui izvor de munte. Nu are nevoie decât de o albie curată cu pietre albe, fine şi mătăsoase prin care să curgă nestingherită. Să umple văzduhul cu susurul ei vesel, să sclipească în soare, să preia în cercuri lacrimile ploii. Şi să reflecte în ea chipurile blânde şi mulţumite de gustul ei minunat.”

Octavian Paler

Nu am pierdut

“Nu am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

Nu am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

Nu am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.

Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele.”

Mooji

Cele patru lumânări

“Într-o încăpere, patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută şi de liniştită încât le puteai asculta vorbind:

Cea dintâi a spus: Eu sunt Pacea şi pe mine nimeni nu mă mai poate ţine aprinsă. Cred că mă voi stinge în curând! Şi într-adevăr, flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi apoi s-a stins în întregime.
Cea de-a doua a zis: Eu sunt Credinţa! Dincolo de toate, se pare că nu mai sunt indispensabilă, aşa că nu mai are niciun sens să rămân aprinsă. Şi nici nu a terminat bine cele spuse, că s-a stins sub o adiere blândă.
Cu mare tristeţe, cea de-a treia lumânare a spus la rândul ei: Eu sunt Dragostea! Nici eu nu mai am puterea de a mai sta aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu îmi mai văd importanţa. Ei uită să iubească până şi pe cei care le sunt aproape. Şi acestea spunându-le, s-a stins cu un oftat de durere.
Dar deodată un copilaş intrând în cameră şi văzând cele trei lumânări stinse le-a întrebat: ,,Dar voi de ce nu ardeţi? Voi trebuie să ardeţi mereu şi să luminaţi sufletele oamenilor!”, şi a început să plângă plin de deznădejde.
Dar tocmai atunci cea de-a patra lumânare a început să-l încurajeze, zicându-i: ,,Nu-ţi fie frică, copilaş! Câtă vreme eu încă mai ard, le putem aprinde şi pe celelalte. Eu sunt Speranța!”
Şi atunci, cu ochii plini de încredere copilul a luat lumânarea Speranței şi le-a aprins şi pe celelalte trei.
Aşadar şi în sufletele noastre să ardă neîncetat flacăra Speranței, căci astfel le vom putea menţine aprinse şi pe celelalte trei: Credinţa, Dragostea şi Pacea.”

Mircea Eliade-"Cand iubim.."

“Întotdeauna când iubim, concepem dragostea ca fiind singura sursă de fericire și fiind eternă iar persoana iubită fiind iubitul etern. Sunt frecvente expresiile “te iubesc până la moarte”, “te voi iubi mereu”… Dar trecerea timpului aduce cu sine o formă de cunoaștere care ne demonstrează că cele afirmate și crezute odată cu tărie se spulberă încet-încet în vreme. Apare o altă “dragoste eternă”, un alt “iubit veșnic”. Iubirea rămâne aceeași, iubirile se schimbă. Moarte și înviere. Și din nou moarte. Nu cunosc pe nimeni care să fi spus “te iubesc în momentul de față, dar asta nu reprezintă o garanție că mâine voi simți la fel. Hai să stoarcem prezentul, dragostea mea va aparține în curând altcuiva”.
Deși, uneori cred că doar de la sinceritatea aceasta extremă, crudă, poate începe adevărata iubire, dezinteresată, lipsită de compromisuri și cătușe.”

Mircea Eliade

Să nu uiți

Să nu uiți să zâmbești

Când ești bine, zâmbești din toată inima. Dar sunt și momente în care te simți copleșit de probleme și atunci nu reușești să schițezi un zâmbet. În astfel de clipe, păstrează-ți optimismul și zâmbetul în suflet. Nu lăsa tristețea să te învăluie! Amintește-ți că nimic nu este atât de greu cum pare să fie și nu uita că există o soluție pentru orice.

Să nu uiți să te bucuri

Să te bucuri de fiecare moment minunat, de fiecare zi, de viață! Să fii recunoscător că trăiești, că ești sănătos și să prețuiești fiecare clipă! Să nu îți pierzi bucuria pentru viață! Fiindcă atunci când nu te mai bucuri pentru nimic totul devine cenușiu, gol și pustiu și riști să te pierzi pe tine însuți. Riști să te lași copleșit de greutăți iar viața ta să devină doar o tristă existență efemeră. Fii puternic și luptă pentru o viață frumoasă în care să crezi, să iubești și să te bucuri din toată inima!

Să nu uiți să visezi

Să nu renunți la visurile tale și să nu lași nimic și pe nimeni să te descurajeze! Să crezi în tine și în faptul că vei reuși să îți construiești viața visurilor tale. Chiar dacă va trece un timp și va fi dificil, păstrează-ți încrederea și muncește pentru visurile tale. Vor fi momente în care poate vei obosi și drumul spre îndeplinire îți va părea lung și anevoios însă vei trece cu bine peste acele clipe dacă vei fi hotârât și îți vei păstra determinarea și perseverența.

Să nu uiți să speri

Speranța nu poată să moară niciodată. Oricât ți-ar fi de greu, ai nevoie să speri. Să speri în tine, în mai bine, în tot ce te ajută să îți faci viața frumoasă. Oricât ai fi de trist, ai nevoie să speri la ziua în care bucuria îți va fi deplină. Oricât de mare ți-ar fi durerea, ai nevoie să speri că o vei depăși și îți vei găsi liniștea. Oricât de mult te-ar răni oamenii, ai nevoie să îți păstrezi speranța în bunătate.

Să nu uiți să crezi

Să nu îți pierzi credința, orice ar fi! Să crezi în Domnul, în bine, în adevăr și în frumos. Să crezi în tine, în oameni și în viață.

Să nu uiți să trăiești

Trăiește din plin fiecare clipă a vieții tale cu iubire și multă bucurie! Iubește viața și fă din fiecare zi un prilej de sărbătoare pentru simplul fapt că ești viu! Trăiește cu mult drag și din tot sufletul!

Timp în cuvinte

https://timpincuvintedesuflet.wordpress.com