Test: Cele 31 de semne ale abuzului emotional

Cate dintre aceste afirmatii le bifezi ca fiind traite? S-ar putea sa fim surprinse sa descoperim ca toate acestea nu ne sunt deloc straine, ca le-am trait sau le traim in viata noastra fara sa stim ca din pacate, este vorba despre ABUZUL EMOTIONAL.

Simti cum ceva din tine moare incet, incet… simti ca nu te mai recunosti, nu mai stii care sunt visurile tale, pasiunile tale si mai simti cum uneori ai inima micuta – micuta, de teama sa nu gresesti, sa nu fii invinuit si anulat.

Abuzul emotional nu ne este evident atunci cand se intampla. Spre deosebire de abuzul fizic, oamenii care comit abuzul emotional si cei care sunt victimele lor, s-ar putea sa nu stie ca acesta se intampla.

Totusi… abuzul emotional poate fi mult mai distrugator decat cel fizic pentru ca ne influenteaza autoperceptia in mod foarte profund. Ne pierdem pe noi insine atunci cand lasam ca neadevaruri sa ne defineasca. Abuzatorul proiecteaza cuvintele sale, atitudinea sa sau actiunile sale asupra unei alte personae, care devine victima si face acest lucru pentru ca la randul sau, nu a reusit sa isi resolve rani din copilarie, ceea ce il face sa ii raneasca la randul sau pe ceilalti.

Din pacate, cei care recurg la abuzul emotional sunt, probabil, foarte ravasiti in interiorul lor si nu mai gasec un echilibru decat prin felul in care anuleaza o alta persoana; minimalizand-o sinele lor capata importanta. Este important sa ne recunoastem in postura de victime ale unui abuz emotional insa. Abuzul emotional se intampla peste tot: in familie in relatia sot-sotie, parinti-copii, etc, la scoala, la serviciu, in caminul de student – peste tot!

Primul pas este deci, acela de a te recunoaste in situatia de abuz emotional. Apoi, cu aceasta detasare rationala vei reusi sa gasesti cele mai bune solutii pentru a iesi din criza.

TEST: Cate dintre aceste afirmatii le bifezi?

Umilinta, degradarea, dezaprobarea, negarea, critica, judecata:

1. Exista o persona (sau mai multe) care sa faca glume pe seama ta in fata altora?

2. Te sicaneaza, foloseste sarcasmul pentru a te umili si pentru a te degrada in fata celorlalti?

3. Cand te plangi de comportamentul sau iti spune –“a fost doar o gluma” sau “nu stii de glum”a si ca esti tu prea sensibil/a?

4. Iti spune ca ceea ce simti este “gresit”?

5. Exista o persoana (sau mai multe) care in mod constant te ridiculizeaza, te anuleaza, nu considera importante opiniile tale, sugestiile si sentimentele tale?

Dominatia, controlul si rusinea:

6. Simti ca o persoana (sau mai multe) te trateaza ca pe un copil?

7. Aceasta persoana te corecteaza sau te pedepseste pentru comportamentul tau “necorespunzator”?

8. Simti ca trebuie sa ceri “permisiunea” inainte de a merge undeva sau de a lua o decizie, oricat de mica?

9. Aceasta persoana iti controleaza cheltuielile?

10. Te trateaza ca si cand i-ai fi inferioara/ inferior?

11. Aceasta persoana vrea sa te faca sa simti ca doar ea are dreptate mereu?

12. Iti aminteste mereu de mici “nereusite” din viata ta?

13. Iti minimalizeaza reusitele, aspiratiile, planurile de viitor sau chiar pe tine?

14. Iti arunca priviri dezaprobatoare, dispretuitoare, care sa te faca sa te simti prost?

Acuzarile, invinuirile, trivialitatea, cerintele si asteptarile nerezonabile, negarea propriilor defecte:

15. Exista o persoana (sau mai multe) care te acuza de lucruri care sunt in mintea sa cand tu stii ca nu e adevarat?

16. Aceasta persoana nu are capacitatea de a se privi pe sine insasi cu amuzament?

17. Este extrem de sensibila daca altii fac glume pe seama sa sau fac orice fel de comentariu care sa tradeze o lipsa de respect?

18. Are probleme in a-si cere scuze?

19. Gaseste usor scuze pentru compirtamentul sau sau ii invinuieste pe altii pentru greselile sale?

20. Te invinuieste pe tine pentru problemele sau nefericirea sa?

21. Nu iti respecta in mod constant dorintele si incalca limitele pe care le trasezi?

22. Iti incalca intimitatea si te obliga sa faci lucruri care contravin sistemului tau de valori?

Distantarea emotionala, izolarea, abandonul emotional, neglijarea si tratamentul prin tacere:

23. Aceasta persoana foloseste o atitudine moracanoasa, „pune bot”, se retrage, nu iti mai ofera atentie si afectiune, atunci cand ceva nu ii convine?

24. Te abandoneaza si te neglijeaza ca forma de pedeapsa?

25. Joaca rolulul victimei pentru a arunca vina pe umerii tai, in loc sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile si comportamentul sau?

26. Nu ii pasa sau nu observa ceea ce simti.

27. Nu iti arata pic de empatie si nu incearca sa afle mai mult despre ceea ce simti.

Codependenta:

28. Te trateaza cineva nu ca pe o persoana cu propria individualitate ci ca pe o extensie a propriei persoane?

29. Nu iti protejeaza barierele personale si divulga informatii fara aprobarea ta?

30. Nu iti ia in considerare cerintele si face ceea ce crede el sau ea ca „ar fi mai bine pentru tine”?

31. Iti cere un contact permanent si nu isi dezvolta o retea de suport printre prieteni sau familie. Tu trebuie sa i te oferi total.

www.garbo.ro

Umilinta in fata vietii

 

Care este diferenta intre a realiza cat de mici suntem ca oameni si cat de putin avem controlul vietii noastre si a ne trai viata haotic, fara nicio fundatie reala, fara niciun punct de sprijin, pentru ca oricum nu conteaza si nu sta in puterea noastra sa schimbam ceva?

Care este linia de mijloc intre a te simti stapanul vietii tale si a fi arogant in fata unei forte care, la cel mai mic semn, te poate strivi, asa cum o poate face viata in orice moment? Cum poti sa-ti traiesti viata facand ceea ce vrei sa faci si determinandu-ti destinul, stiind in acelasi timp ca, in orice moment, totul se poate termina, si ca de fapt, nu prea poti controla nimic in aceasta viata?

Cred ca subiectul de fata poate fi privit din perspectiva unei calatorii cu avionul. Te duci la aeroport, inspre ceea ce ai de facut si inspre locul in care trebuie sa ajungi, cu speranta ca totul va fi bine si lucrurile vor decurge lin si vei fi in siguranta. Asa cum facem in fiecare zi cand ne trezim. Atunci cand decolezi insa, iti dai seama ca absolut nimic din ce se intampla cu tine in acel avion nu este in mainile tale si speri din tot sufletul ca pilotul, ajutoarele lui si Dumnezeul in care crezi vor mentine avionul in aer, pentru ca tu sa-ti poti continua viata asa cum iti doresti. Este momenul de maxima sinceritate cu tine insuti, momentul in care iti dai seama ca nu ai putea sa-ti continui viata si sa faci ceea ce trebuie sa faci in viata ta daca, din cand in cand, nu ai avea increderea oarba de a o incredinta in mainile a ceva mai mare decat tine. Acest lucru ne face sa putem continua. Desigur, impreuna cu aroganta si inconstienta noastra cum ca nu ni se poate intampla nimic rau, pentru ca fara noi Pamantul s-ar opri si nu ar putea sa-si continue miscarea de revolutie.

Apoi, iti continui calatoria in aer, sperand, in tacere, fara sa arati celorlalti, ca turbulentele prin care tocmai treci nu vor insemna sfarsitul vietii tale si continuand sa faci glume cu colegii de zbor. Exact ca in viata, incercand sa crezi ca va fi bine chiar si atunci cand te temi, in adancul sufletului, la fiecare pas.

Iar in momentul in care incepi sa te apropii de pamant si sa realizezi ca nu se mai poate intampla nimic grav, revii la aceleasi sisteme de autoimputernicire falsa de genul: “bineinteles ca nu mi se poate intampla nimic, doar in filme se intampla lucruri de genul asta.”

Insa acel moment de autenticitate in care continui sa faci ceea ce trebuie sa faci cu viata ta desi stii ca, la un anumit nivel, nu esti in controlul evenimentelor majore din viata ta, iti va ramane intiparit in suflet. Acel loc din interiorul tau iti poate oferi umilinta in fata vietii de care ai nevoie pentru a-ti aduna puterea personala si a pune o fundatie solida pentru viata ta. Da, nu sunt in controlul a nimic cu adevarat major in ceea ce priveste viata mea, dar nu am dreptul sa folosesc asta ca pe o scuza pentru a nu face nimic cu viata mea. Voi face tot ceea ce am de facut cu viata mea, cu deplina constientizare a faptului ca sunt foarte mic pe langa maretia vietii, pentru a nu regreta nimic atunci cand viata mea nesemnificativa, dar atat e importanta totusi, se va fi incheiat.

Iar secretul este ca, atunci cand ne predam viata in mainile a ceva mai mare, acel ceva ne va insoti si ne va da puterea sa facem tot ceea ce avem nevoie sa facem pentru a da sens vietilor noastre. Din acel loc din sufletul nostru, in care stam plecati pana la pamant in fata magnitudinii vietii, putem capata postura necesara pentru a trece prin viata stiind ce vrem, ce ne face bine, ce ne face fericiti si care ne sunt limitele. Atunci intelegem ca suntem neinsemnati si incredibil de importanti in egala masura, ca suflarea noastra nu inseamna nimic si ca, de fapt, are in ea intreaga caldura datatoare de viata din Univers, ca viata noastra nu valoreaza nimic si valoreaza totul. Acela e momentul in care ni se vor revela, in acelasi timp, fragilitatea si maretia conditiei umane. Acela e momentul care ne va schimba viata pentru totdeauna.

http://www.damaideparte.ro/index.php/umilinta-in-fata-vietii/7279/