Omul care a facut pace cu sine insusi

Intr-un sat mic, intr-o vale, traia un om care era tot timpul fericit, bland si se arata a fi foarte disponibil pentru orice om pe care-l intalnea. Zambea tot timpul si avea un cuvant de incurajare pe care-l spunea de cate ori era necesar. Oricine il intalnea se simtea mai bine. Oamenii stiau ca pot conta pe el si il priveau ca pe un prieten grozav. Unul dintre locuitorii satului a devenit curios sa stie care era secretul lui si cum poate un om sa fie mereu dragut si de ajutor, permanent fericit si fara sa poarte pica nimanui.

Asa ca a mers la el si l-a intrebat:

- Foarte multi oameni din ziua de azi sunt egoisti si nefericiti. Nu zambesc asa de mult cum o faci tu, nici nu sunt de ajutor altora la fel cum esti tu. Cum iti explici asta?

- Cand faci pace cu tine insuti, poti sa faci pace cu restul lumii. Poti sa recunosti in tine si in ceilalti acelasi spirit si sa ti se para natural sa fii bun si deschis catre toti. Daca iti controlezi gandurile, devii puternic. Personalitatea este ca un robot programat sa faca anumite sarcini. Obiceiurile si gandurile sunt instrumente si programe care iti controleaza personalitatea. Devino liber de propriile programe si apoi binele interior si fericirea interioara care se afla in tine ti se vor revela.

- Dar e necesara multa munca. Obiceiurile bune trebuie sa fie dezvoltate. Abilitatea de a a te concentra si de a-ti controla gandurile trebuie intarita. Munca este dificila si fara sfarsit. Sunt multe ziduri care trebuie urcate. Nu este usor.

- Daca te gandesti la dificultati, vei vedea si experimenta numai dificultati. Doar linisteste-ti gandurile si sentimentele si incearca sa stai in aceasta pace. Incearca sa fii calm si nu te lasa purtat de gandurile tale.

- Asta e tot?

- Incearca sa-ti urmaresti gandurile si sa vezi cum pleaca si cum vin. Ramai in linistea care apare. Momentele de pace vor fi scurte pentru inceput, dar in timp vor dura mai mult. Aceasta pace inseamna si putere, si blandete si iubire. Atunci vei realiza ca esti una cu puterea universala si acest lucru te va ajuta sa actionezi dintr-un loc din tine insuti diferit de perspectiva egoista si limitata asupra vietii.

- Voi incerca sa-mi aduc aminte de cuvintele tale, spuse sateanul. Mai este insa un alt lucru in legatura cu care sunt curios. Se pare ca nu esti influentat de mediul inconjurator. Ai un cuvant bun pentru toata lumea si esti de ajutor. Si cu toate astea, oamenii te trateaza bine si nu iti exploateaza bunatatea.

- A fi bun si dragut nu inseamna ca esti slab. Cand esti bun, poti fi si puternic. Oamenii iti simt puterea interioara si de aceea nu vor sa se impuna in fata ta. Cand esti puternic si calm ajuti oamenii pentru ca poti si vrei sa-i ajuti. Actionezi dintr-un loc de putere si nu de slabiciune. Bunatatea merge foarte bine alaturi de puterea interioara, si nu este un semn de slabiciune, asa cum credem multi dintre noi.

http://www.damaideparte.ro/index.php/omul-care-a-facut-pace-cu-sine-insusi/6656/

Cristian Turcanu-Echilibrul

Tot ceea ce nu se află în echilibru stabil trebuie menţinut în poziţia în care se află prin intermediul unor forţe specifice. Echilibrul stabil este echilibrul natural care există de la sine. În natură totul tinde mereu către acest echilibru stabil. În Univers totul se află în echilibru şi orice perturbare ar apărea este integrată în cel mai scurt timp într-un nou echilibru natural. Nu la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte omul şi lumea. Societatea se află într-un echilibru artificial, fiecare om în parte se află mai mereu într-un echilibru artificial care trebuie menţinut prin eforturi, adeseori foarte mari. O viaţă fericită se clădeşte pe găsirea unui echilibru cît mai natural.

Pe de altă parte, a căuta să rămîi mereu şi mereu într-un echilibru foarte stabil, poate conduce la stagnare şi inerţie. Omul, prin natura lui trebuie să fie dinamic, să fie într-o continuă dezvolatare şi acest lucru îl scoate periodic din starea de echilibru stabil. Capacitatea unui om de a se transforma depinde acum de abilitatea cu care îşi regăseşte echilibrul, integrînd în viaţa sa noile evenimente, energii sau simple cunoştinţe cu care ajunge să interacţioneze. Cu alte cuvinte, dezechilibrul în anumite limite este firesc şi chiar necesar, însă pentru o evoluţie sigură şi o transformare eficientă este necesar să nu depăşim anumite limite în ceea e priveşte starea de dezechilibru, deoarece vor fi necesare apoi eforturi foarte mari pentru a-ţi regăsi echilibrul interior.

Dacă viaţa noastră este în echilibru pe un vîrf de ac, atunci va trebui să facem mereu eforturi foarte mari pentru a nu o lăsa să se prăbuşească. Cu cît este mai instabil echilibrul vieţii cu atît sîntem mai departe de ceea ce sîntem cu adevărat şi de ceea ce ne dorim să fim şi să facem cu adevărat. Cînd ceea ce faci este în concordanţă cu inima ta, atunci viaţa pe care ţi-o construieşti este mai stabilă şi nu are nevoie de intervenţia noastră continuă pentru a se menţine în echilibru. O viaţă echilibrată nu este o viaţă anostă, în care nu prea se petrece nimic. O viaţă echilibrată poate fi extrem de năvalnică, doar că tot ceea ce o compune are rădăcini adînci în sufletul tău. Şi dacă ceea ce există în viaţa ta are rădăcini adînci, atunci nu-ţi mai este teamă că orice furtună o poate nărui. Sentimentul libertăţii provine şi din senzaţia de siguranţă, iar aceasta depinde de echilibrul vieţii pe care ţi-ai construit-o sau în care ai acceptat să intri. Lăsaţi din cînd în cînd lucrurile din viaţa voastră libere şi vedeţi care cad şi care continuă să existe. Verificaţi din cînd în cînd de unde vin rădăcinile unui aspect sau altul din viaţa voastră şi dacă ele nu vin din inima voastră, gîndiţi-vă mai bine dacă le mai păstraţi sau nu. Toate eforturile pe care le investiţi în a construi o viaţă în echilibru pe un vîrf de ac nu se merită. Şi aşa totul este efemer, măcar înconjuraţă-vă de lucruri care să conteze pentru sufletul vostru, pentru că acestea vă pot oferi, pe lîngă bucurie, echilibrul atît de necesar înfloririi sufletului.

Şi ca să ofer un exemplu elocvent să ne orientăm atenţia către o viaţă construită pe minciuni. Cu cît ai mai multe minciuni la baza a ceea ce reprezintă viaţa ta, cu atît trebuie să faci eforturi mai mari pentru a păstra aparenţele şi echilibrul vieţii. Toate aceste eforturi te vor sufoca la un moment dat, o minciună are nevoie de alte minciuni pentru a se putea susţine şi vei remarca treptat că cu cît ai minţit şi te-ai minţit mai mult cu atît ajungi să simţi din ce în ce mai rar şi mai puţin bucuria de a trăi. Ori de cîte ori ne deschidem către ceva nou, practic, perturbăm echilibrul vieţii, însă un suflet puternic şi o minte sănătoasă vor reuşi să regăsească mereu şi mereu echilibrul necesar printr-o integrare cît mai adecvată a evenimentelor vieţii în propria fiinţă. Avem nevoie de echilibru pentru o viaţă sănătoasă şi fericită, dar nu de stagnare şi inerţie. Astfel numim echilibru în arta de a trăi capacitatea de a compensa în mod armonios nevoia de stabilitate cu nevoia de evoluţie, tendinţa de a rămîne acolo unde eşti cu aspiraţia de a te transforma.