M-am nascut cu un copil frumos in mine... Miracolul Copilului Interior

Copilul interior simte nevoia unui parinte care sa il protejeze si sa il asigure ca totul va fi bine, ca poate totul, ca are pe maini aripi invizibile care pot creste suficient de mult incat sa-l duca la destinatia visata.

“Nu incetam sa ne mai jucam fiindca inaintam in varsta
Inaintam in varsta fiindca am incetat sa ne mai jucam.” (Catherine Glennie)

Eu sunt sentimentele tale, visurile tale, fanteziile tale...

"Hei, ia asculta aici! Am obosit si m-am saturat ca zi de zi sa ma ignori. Te duci la munca, iesi cu prietenii, dormi, mananci, iti traiesti viata ca si cum eu nu as exista. Din cand in cand, cand esti depresiv sau bolnav si zaci in pat, iti mai aduci aminte de mine, copilul dinauntrul tau. Insa iti pasa cu adevarat de mine? Te intrebi vreodata cu adevarat ce vreau eu? Si iata-ma cum stau aici, taind frunze la caini, asteptand ca tu sa-ti dai seama de mine. Mai intai, parintii tai au inceput sa ignore parti din mine. Treptat, tu ai continuat din punctul in care parintii tai au incetat

Iti mai aduci aminte de mine? Eu sunt sentimentele tale, visurile tale, fanteziile tale. Sunt cel caruia ii placea sa mearga in parc. Sunt cel caruia ii place inghetata, ii plac muntii, ii plac razele de soare. Eu sunt cel care vrea sa se joace. Eu sunt de asemenea si cel caruia ii place sa fie imbratisat si sa i se spuna ca este iubit. Eu sunt copilul din interiorul tau, sunt Tu. Nu-mi pasa ca esti adult acum. De ce acest lucru trebuie sa insemne ca poti uita de mine? (…) Crede-ma, a trai in lumea voastra, a adultilor, este o lupta constanta, nu este usor.

Cum crezi ca ma simt eu cand ma indopi cu mancare la cina, in timp ce tu vorbesti cu prietenii tai importanti, oameni pe care nu ii placi cu adevarat? Unde se presupune ca ar trebuie sa ma duc cand sunt manios si nu ma bagi in seama? Apoi te intrebi de ce ai indigestie si probleme de greutate… De unde crezi ca vin problemele tale?

Stiu ca ai nevoie de prietenii tai importanti. Stiu ca trebuie sa-ti castigi existenta. Stiu ca trebuie sa ai grija de altii. Insa te-ai gandit vreodata ca daca ai fi devenit prietenul meu nu ai fi avut nevoie de atat de multe lucruri de la ceilalti?

Te-ai gandit vreodata ca daca ai fi avut grija de sentimentele tale si ti-ai fi apreciat micile tale dorinte, nu ai fi avut nevoie de atat de multi bani ca sa ma potolesti? Te-ai gandit vreodata ca daca ai fi fost mai dragut cu tine insuti, a avea grija de altii nu ar mai fi asa o povara.

Stiu ca incerci sa obtii o functie mai buna ca sa ai mai mult timp sa fii cu mine. Am simtit diversele terapii pe care le-ai incercat si care iti fac din nou cunostinta cu parti din mine. Insa vreau sa cunosti TOT din mine. Am obosit ca altii sa ma impinga si sa ma imbranceasca, acaparand totul in locul meu. Vreau ca tu sa ma cunosti. Nu ma astept sa te schimbi peste noapte. Am asteptat suficient de mult ca tu sa ma recunosti. Ca sa fiu cinstit, o parte din mine nu va intelege niciodata cum ma poti trata in felul in care o faci. De ce este atat de dificil pentru tine sa fii asa cum vrei?

Daca as fi fost literalmente copilul tau, m-ai fi ascultat si ti-ar fi pasat de mine. Ei bine, sunt literalmente Copilul tau. Doar ca tu te-ai obisnuit doar sa nu ma vezi.”

Extras din cartea "The Magical Child Within You" al carei autor este Bruce Davis. Sursa fragment: www.cyc-net.org/cyc-online

Miracolul copilului dinauntrul nostru

De ce am vrea ca macar din cand in cand sa ne reintoarcem catre copilul din interiorul nostru? Conform Departamentului Indian Comportamental al Stiintelor Socio-umane, un copil zambeste de 300 de ori pe zi, un adolescent de 30 de ori si un adult de 21 de ori pe zi… Un motiv suficient de puternic? Copilul care exista in interiorul unui adult este, psihologic vorbind, cat se poate de real. Copilul din interiorul nostru vrea sa vorbeasca. Copilul din nou vrea sa fie gasit, sa fie ascultat, sa fie hranit emotional.

Copilul din noi este uneori singur, plictisit, trist. Copilul din noi simte nevoia unui parinte care sa il protejeze si sa il asigure ca totul va fi bine, ca poate totul, ca are pe maini aripi invizibile care pot creste suficient de mult incat sa-l duca la destinatia visata. Copilul din noi se minuneaza de formele norilor de pe cer. Copilul din noi este creativ si spontan. Copilul din noi isi doreste ca cineva sa ajunga la el. Copilul din noi vrea sa se opreasca pentru o secunda si sa zambeasca la soare. Copilul din noi are nevoie de atentie, nu vrea sa fie ignorat. Copilul din noi vrea sa se distreze. Vrea sa se joace uneori cu mainile in namol. Vrea sa se maimutareasca in stilul propriu dupa o muzica care nu ii spune intotdeauna prea multe. Copilul din noi iubeste libertatea si fericirea.

“Este posibil ca a fi copil sa nu fie doar a faza a biografiei cuiva, ci un strat al felului de a fi aflat in mod constant acolo pentru toata viata? S-ar putea ca a fi parinte sa nu fie doar o pozitie pe care un adult o ia fata de un copil sau adolescent, dar si fata de sine, fata de copilul interior? “, iata niste intrebari pertinente care ne sunt adresate in revista www.persephone-institute.com . De ce ne-am dori ca noi adultii sa ne intoarcem spre copilul din interiorul nostru? De ce nu am vrea sa fim parinti si pentru copiii dinauntrul nostru? Daca nu ne abandonam si nu ne abuzam proprii copii, de ce am abandona sau abuza copilul din interiorul nostru?

Daca l-am lasa, copilul din noi ar stii cum sa traiasca momentul prezent. Un copil nu ar intelege chiar toate lucrurile, dar spre deosebire de un adult si-ar putea vedea in continuare de fericirea sa, fara sa fie deranjat de acest lucru. Copiii nu isi iau greselile atat de in serios si atat de la modul personal. Suprinzator, dar copiii pot invata din greselile lor mai bine chiar decat adultii si pot intelege mai bine decat noi ca sunt responsabili pentru ele.

Copiii sunt lipsiti de grija si nu isi pierd timp pretios gandindu-se obsesiv asupra milioanelor de probleme care exista si pot exista. Copiii sunt mai flexibili si mai luminosi. Copiii nu se supara din nimic si au mai mult curaj si mai multa disponibilitate pentru a-si asuma riscuri. Copiii au o vitalitate incredibila. Copiii simt toate sentimentele intens. Acum simt intens pentru un anumit lucru, in secunda urmatoare pot fi capabili sa simta intens in privinta altui lucru. Ei nu judeca prea mult ceea ce simt si nu se ataseaza prea mult de sentimentele lor.

Sigur, acum nu trebuie sa ne comportam ca niste adulti iresponsabili si sa fugim ca niste copii de responsabilitatile noastre reale. Ca in orice pe lumea aceasta, echilibrul este secretul implinirii. “In final trebuie sa ne intoarcem la maturitatea noastra. Putem insa sa invatam din experienta distractiva a copilariei. Sa invatam sa ne intoarcem memoria catre vremurile amuzante ale copilariei si catre acele lucruri care ne faceau sa ne simtim in siguranta, impliniti, fericiti. Construieste pe acele amintiri intr-un fel care sa iti permita sa fii adultul responsabil influentat in bine de copilul fara nicio grija din interior”, se arata pe wikihow.com

Copii vs adulti = Copii + adulti. Citate interesante despre copilul interior

“Un adult este un copil cu straturi pe el”. (Woody Harrelson)

“Copiii nu au nici trecut, nici viitor; ei se bucura de prezent, ceea ce putini dintre noi fac.” (Jean de la Bruyere)

“Vei gasi mai multa fericire crescand in jos decat crescand in sus.” (Anonim)

“Ca sa spun adevarul, putine persoane adulte pot vedea natura. Multe persoane nu vad soarele. Soarele lumineaza doar ochii unui om, insa straluceste in ochii si inima unui copil” (Ralph Waldo Emerson).

As aduce ca si completare un citat foarte frumos pe care l-am descoperit pe yahoo answers: “De aceea ochii unui copil sunt intotdeauna stralucitori. Fiindca ochii nostri oglindesc umbra problemelor noastre”.

http://www.garbo.ro/

 

Compasiunea pentru propria persoana: usa spre autovindecare

 

Pana cand nu invatam sa avem compasiune pentru noi insine, nu ne iubim cu adevarat. Lipsa de iubire pentru propria persoana este cauza tuturor ranilor noastre spirituale, emotionale si mentale. Cand nu ne iubim pe noi insine, suntem deconectati de la Sursa, care este insasi dragostea. Din momentul in care devenim constienti de Sursa, ne constientizam ranile, si devenim disponibili sa ne asumam responsabilitatea pentru viata noastra. Apoi, compasiunea pentru noi insine este urmatorul pas esential catre vindecarea si starea noastra de bine.

Majoritatea dintre noi am fost probabil invatati ca trebuie sa avem compasiune pentru ceilalti, dar am fost invatati vreodata ca e nevoie sa avem compasiune pentru propria persoana, in primul rand? Adevarul este ca, pana nu avem compasiune pentru noi insine, nu vom fi capabili sa o oferim altora. Apoi cand incercam sa fim plini de compasiune cu ceilalti si esuam, rezultatul inevitabil este acela de a ne afunda si mai mult in autojudecata.

Cand fiinta ta striga dupa compasiunea de sine
Cand se intampla ceva si simtim emotii negative puternice, de cele mai multe ori este vorba despre o rana veche din copilarie care a fost declansata. Se deschide o usa catre inconstient gata sa ne lase sa intram si sa stam cu noi insine, pentru a ne vindeca rana. Conditionarea noastra ne spune sa ignoram usa si sa ne apelam la tactici de distragere, precum comportamente adictive.

Cand durerea devine foarte mare, ne aflam intr-un loc in care cautam sa ne vindecam si sa gasim o cale de a ne simti bine.
Toate ranile noastre pornesc de la credinta falsa ca suntem separati de Sursa. In cele din urma, Sursa face vindecarea iar primul pas in orice practica de vindecare este alinierea cu Sursa. Partea umana, psihologica cere de la noi sa ne acordam noua insine compasiune, ceea ce duce aproape mereu la dezvaluirea ranii principale. Pentru vindecare, avem nevoie sa devenim constienti de ranile noastre si sa fim disponibili sa aducem vindecare acestor parti vulnerabile din noi.

Compasiunea pentru propria persoana inseamna sa fim complet constienti de noi insine, intr-un mod lipsit de judecata, la fel cum ar face un prieten loial. Este disponibilitatea de a ne comporta cu noi insine precum un companion iubitor si intelegator cu propria ta durere. Compasiunea include grija, solicitudine, sensibilitate, caldura, dragoste neconditionata, tandrete, acceptare, mila, bunatate, caritate. Aceasta e compasiunea care curge in interiorul nostru si invaluie ranile noastre emotionale cu acceptare, dragoste neconditionata si intelegere intima.

Nimeni in lume nu ne cunoaste sentimentele si ranile asa cum ni le stim noi. De aceea, noi suntem cei mai calificati sa aducem iubire acestei parti ranite din noi insine. Compasiunea pentru propria persoana inseamna sa ne vedem cele mai adanci rani fara a ne judeca. A-ti arata compasiunea inseamna sa fii disponibil si sa simti realitatea durerii tale fara sa o acoperi sau fara sa incerci sa o rezolvi. Din momentul in care dragostea de sine apare, se deschide o usa de intelegere catre motivul pentru care durerea se afla acolo. Pe masura ce ne imprietenim cu noi insine, constientizarea reveleaza dinamica cauza/efect care a creat rana initiala-un set de circumstante pe care le-am experimentat si din care am creat o credinta negativa despre noi insine.

De ce avem nevoie de compasiune pentru propria persoana?
Pana cand ajungem in mod constient la vindecarea psihologica si starea de bine, ranile noastre energetice si constrangerile care apar din sentimentul de a fi separati de Iubire raman in campul nostru energetic.

Ne pot iubi si ne pot arata compasiunea multe persoane din jur, si da, asta poate ajuta. Ne ajuta sa ne deschidem si sa primim. Insa compasiunea care declanseaza adevaratul proces de vindecare provine din interiorul nostru. Miezul fiecarei rani pe care o avem este gandul/credinta ca suntem separati de Dumnezeu, de Iubire, si teama ca suntem nedemni de iubire. Este o credinta despre propria persoana pe care am acceptat-o. Si esti singurul care isi poate schimba aceasta credinta si experimenta adevarul absolut care reflecta cat de demn esti de iubire. Asta poate face compasiunea pentru propria persoana.

Desi altii ne pot spune ca suntem buni, frumosi, destepti, si asta e foarte bine, partea ranita din noi inca se va mai agata de credinta falsa ca nu suntem suficient de buni, destepti sau frumosi, pana cand nu auzim asta de la noi insine. Toate afirmatiile din lume nu vor functiona pana cand nu punem sub semnul intrebarii credinta de baza ca suntem separati de Iubire, cu ajutorul experimentarii adevarului ca suntem infinit iubiti.

Acest lucru completeaza un ciclu psihologic care este esential pentru vindecarea permanenta, astfel incat rana energetica din interior sa nu continue sa se regenereze. Pana cand nu vindecam cauza ranii (credinta ca suntem separati de sursa, de iubire) cu ajutorul adevarului (ca nu am fost niciodata separati de Sursa si ca suntem total demni de dragoste, inclusiv de propria noastra dragoste) rana sta in campul energetic si continua sa atraga aceleasi scenarii dureroase in experienta noastra.

Cand ne consideram pe noi si vindecarea noastra prioritare, incepem sa vedem de ce am facut si am spus lucruri de care nu suntem mandri. Vedem ca reactiile noastre la anumite situatii nu au fost intr-un anumit fel, doar pentru ca suntem rai. Am reactionat asa pentru ca sufeream si nu stiam ca avem alte optiuni. Insasi aceasta realizare deschide usa pentru compasiunea fata de propria persoana, si deci, pentru starea de bine.

De unde sa pornim?
Pentru multi dintre noi, compasiunea de sine este un concept nou. Nu este ceva care este modelat sau invatat in copilarie si nici macar in viata adulta.

Fiecare circumstanta din viata noastra prezenta care declanseaza durerea emotionala este o oportunitate de a practica compasiunea fata de propria persoana si de a sta cu tine insuti, la un nivel profund si intim. Daca ramanem inaceasta introspectie, putem descoperi rusinea care se afla in adancurile noastre, oferindu-ne oportunitatea de a ne vindeca. Data viitoare cand suntem provocati de un eveniment sau o persoana…

…putem cere ajutorul de la sistemul tau de ghidare interior:

“Draga Sursa, ajuta-ma sa vindec aceasta parte ranita din mine insami. Ajuta-ma sa invat sa ma iubesc pe mine insami, in acel loc in care sufar.”

Accepta in intregime orice s-ar fi intamplat atunci cand ai fost provocat.
Accepta in intregime tot ceea ce simti, precum si tot ceea ce ai facut, spus sau gandit. Accepta in intregime tot ceea ce au facut, au spus sau au simtit alte persoane. Accepta toate circumstantele. Reluarea mentala, dorinta ca lucru sa nu se fi intamplat, agatarea de gandul ca n-ar fi trebuit sa se intample, sau rezistenta la gandul ca s-a intamplat este o risipa a energiei pretioase care ar putea fi focalizata asupra vindecarii. Adevarul este ca orice s-ar fi intamplat s-a intamplat. Cand acceptam asta, putem sa mergem mai departe si sa ne concentram pe vindecare.

Muta-ti atentia de la cealalta persoana catre autoconstientizare. Suntem responsabili pentru tot ceea ce simtim, gandim, spunem sau facem. Mai tarziu, in procesul de vindecare te poti adresa conexiunii cu cealalta persoana implicata si ii poti oferi compasiunea ta. Pentru moment, muta-ti intreaga atentie de la perspectiva ta concetrata pe exterior inspre interior. Constientizarea este perspectiva si ochiul din interior care vede totul, dintr-o perspectiva neutra si fara judecata. Observa totul, dar nu se angajeaza in nimic. Asta inseamna Observatorul.

Gaseste-ti dorinta de a fi tu insuti. Fa din tine o prioritate, in special din copilul ranit din tine-rana ta principala.
Pe masura ce renunti la filmul care ruleaza in lumea exterioara incepi sa te concentrezi pe a fi tu insuti. Constientizeaza circumstantele care ti-au declansat reactiile si sentimentele negative.

Intreaba-te: Ce simt?
Invita si constientizeaza-ti toate sentimentele, oricare ar fi ele: furie, tristete, frica, resentimente, invidie. Nu judeca niciunul din ele. Este pur si simplu energie care se misca prin tine. Nu este nici de bine, nici de rau. Este doar energie.

Pe masura ce simti ce se intampla in interior, observa familiaritatea sentimentelor. Adu-ti aminte de un timp trecut din viata ta cand ai simtit aceste sentimente. Intr-un anume punct, te vei simti ca un copil si vei realiza ca acel copil inca traieste in interiorul tau. Observa ca aceste sentimente pe care copilul din tine le experimenteaza exista acolo pentru ca s-au intamplat anumite evenimente, intr-un anumit moment. Nu este nimic gresit in a avea aceste sentimente. Ele sunt rezultatul natural a ceea ce s-a intamplat.

Acum e momentul sa fii prietenul acestui copilas din interiorul tau. Experimenteaza acea parte din tine care este ca un prieten loial, plin de compasiune, care te iubeste neconditionat. Iti poate lua ceva timp si rabdare sa gasesti acest aspect din tine, dar te asigur, este acolo. Daca crezi ca nu este dragoste acolo, elibereaza acest gand si priveste-ti inima din perspectiva Observatorului-observatorul neutru din interiorul tau. La inceput poti simti o senzatie de caldura. Mentine-ti atentia asupra inimii, elibereaza gandurile si observa. Vei simti tandrete, lumina, spatiu si caldura. Cu aceasta dragoste din inima, imagineaza-te pe tine imbratisandu-ti copilul interior, astfel incat el sa stie ca esti aici pentru el:
“Buna, micutule, sunt aici cu tine. Voi fi aici cu tine si tu vei simti asta. Nu te voi parasi. Voi ramane cu tine cat timp ai nevoie. Putem simti asta impreuna. Nu esti singur.

Nu sunt aici sa incerc sa te repar sau sa te schimb. Vreau sa fiu cu tine asa cum esti. Te iubesc asa cum esti. Nu am asteptari de la tine. Sunt fericit sa fiu cu tine. Esti foarte important pentru mine si te iubesc foarte mult.”

Adu-ti copilul ranit in inima
Noi suferim atunci cand consideram ca suntem in afara inimii noastre. Poate consideram ca suferim din lipsa dragostei celor din jur, insa nu este niciodata vorba despre asta. Suferinta noastra provine din a gandi si a simti faptul ca suntem in afara propriei iubiri. Nimic nu este mai dureros decat asta. Acesta este locul de absoluta lipsa de putere. Aducandu-ne atentia in inima, din nou, e momentul sa ne inconjuram copilul interior cu dragoste. Cu cat esti mai mult alaturi de el si il cunosti, cu atat iti va lua mai putin efort pentru a-l iubi. Te vei indragosti de aceasta parte din tine cand iti vei permite sa experimentezi adancimea fiintei sale tandre si minunate. In cele din urma, asta esti tu! Starea noastra naturala este sa ne iubim pe noi insine. Trebuie doar sa ne dam spatiu sa privim si sa vedem frumusetea si puritatea acestei fiinte mici din noi, pentru a deveni constienti de cata dragoste si compasiune simtim deja pentru noi insine.

Pentru multi dintre noi, compasiunea pentru propria persoana este precum mancarea pentru cei infometati. Cand incepi sa simti propria iubire, vei realiza cata energie ai consumat incercand sa lasi dragostea si compasiunea pe dinafara. Si ca nu conteaza cat ai primit de la ceilalti, nu a fost niciodata de ajuns. Pentru ca nu ti-a schimbat credintele interioare. Daca cineva iti spune “esti minunat” si in fiinta ta, poate in subconstient, iti spui tie insuti “nu, nu sunt,” dragostea celuilalt nu iti va folosi decat, temporar, pe post de bandaj. Nu va trece mult pana vei cere si mai mult de la persoana respectiva sau de la altcineva. Si cu cat vei primi mai multa atentie, cu atat va fi suficient.

Numai compasiunea pentru propria persoana si dragostea de sine va putea umple acel gol interior care provine din credinta falsa ca nu suntem demni de iubit. A-ti arata compasiune pentru tine insuti iti permite sa experimentezi constient si direct, pentru tine si despre tine, ca esti cu adevarat de iubit si esti iubit. Aceasta experienta directa va schimba credinta ta veche si falsa la nivel energetic-spiritual, emotional si psihologic. Schimbarea in vibratia ta iti va schimba si celulele tale, eliberand energia lipsei.

Rabdarea
Dupa o viata de practica a judecatii de sine, autocritica va mai aparea din cand in cand daca nu intelegem procesul sau daca nu suntem capabili si facem tot procesul o data. Incepe de unde esti. Atunci cand, in trecut, am experimentat traume severe, orice discutie despre compasiunea de sine poate suna ca o limba straina. Este in regula. Pas cu pas, vei fi ghidat catre nivelul urmator.

Cand practici aceste sugestii de trezire a compasiunii de sine, probabil ca iti va lua ceva timp. Ne vindecam pas cu pas. Pentru unele din amintirile intense din trecut poate lua mai mult timp sa acceptam sentimentele conectate cu ele si sa ne acordam noua insine compasiune in acele zone. Nu considera ca ai gresit. Acorda-ti compasiune indiferent unde te afli in acest proces. Fii acolo unde esti si lucreaza cu tine de acolo. Fii bland cu tine indiferent ce se intampla in interiorul tau. Este suficient pentru a practica compasiunea de sine!

Care sunt rezultatele acestei practici?

Toate comportamentele de aparare pe care le-am adaptat – retragerea, proiectarea propriilor sentimente-au fost desemnate sa faca parte din psihicul nostru pentru a ne proteja copilul ranit, in singurul mod in care stiam sa o facem. Cand aducem puterea compasiunii in viata noastra, se intampla vindecarea psihologica. Psihicul nostru nu mai simte nevoia sa ia masuri defensive pentru a proteja copilul interior vulnerabil, din momentul in care vede ca in final avem grija de de acest copil intr-un mod coespunzator.

Cand practici compasiunea de sine vei descoperi mai mult spatiu si o stare de bine din interior. Vei simti mai multa libertate de a te arata asa cum esti. Cand iti vei cunoaste copilul interior mai mult si ii vei acorda mai mult dragostea ta, vei cunoaste autoimputernicirea adevarata si vei avea incredere mai multa in capacitatea de a avea grija de tine. Vei putea impune limite mai sanatoase altor oameni si nu vei depinde de ei pentru a avea grija de tine.

Pe masura ce simti mai multa iubire pentru tine, campul tau energetic va vibra altfel si vei putea atrage in viata ta circumstante care iti vor aduce iubirea.

traducere de pe http://www.wellbeingalignment.com/

http://www.damaideparte.ro/index.php/compasiunea-pentru-propria-persoana-usa-spre-autovindecare/6979/