Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

17 martie 2012

Verdict asupra iubirii


Verdict asupra iubirii

Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

Iubirea... aceasta tulburatoare naluca! Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

O, dragoste cu mii de fete! Cum de esti tu creata atat de schimbatoare, atat de complicata, atat de accesibila? Cate experiente ne oferi si prin cate dureri ne pui sa trecem... si cate intrebari aduci cu tine! Si cat esti de ametitoare! Ne adormi cu vorbe dulci si ne ineci in lacrimi. Ne dai un suflet confuz pentru a ne lua viata. Ne incalzesti cu sentimente inefabile si ne dai aripi pe taramuri straine. Ne imbeti cu aroma ta pentru ca apoi sa ne trezesti intr-un loc pustiu. Ne indrepti calea spre obiectul iubit pentru ca apoi acesta sa se dubleze.

Tu nu ne vrei fericirea, ci ne tulburi cu nesiguranta ta. Ne intorci din drum cand vrei si faci uneori popasuri gresite. Numai pentru a fi acolo, pentru a te face simtita. Pentru tine nu conteaza persoana, ci sentimentul! Spune tu atunci, pentru ce alergi unde nu ti-e locul si de ce nu te opresti unde vrem noi? Poti fi tu numita dragoste sau dorinta? De ce te simti bine chiar si in locuri straine? Furi inimi, furi identitati, distrugi pentru a te implini. Si apoi tot nu te multumesti. Inca alergi. Nici tu nu stii ce vrei. Iti place sa apari neinvitata. Si urasti sa fii refuzata. Dar esti pe deplin incapatanata. Nu accepti sa fii oprita si totusi... vei fi fericita vreodata? Sa fie asta menirea ta? Sa zbori din floare in floare, sa o ofilesti pe fiecare, sa dai iluzii false, sa rupi petalele si apoi sa le imprastii...? Si chiar de fugi apoi in alta parte de ce uneori ramai in urma? Pana si tu te imprastii, pana si tu te dizolvi...

Iti lasi urmele peste tot. Devii compromitatoare, dar nu iti pasa! Razi si te distrezi pe seama noastra. Ce conteaza consecintele atat timp cat nimic nu te poate opri? Faci ce iti place si nu regreti nimic. Ucizi cu tandrete si apoi pleci la pas. Nu-ti este frica de nimic. Si nu te gandesti la ce urmeaza. Ataci fara mila. Profiti de clipa pentru a exista. Adulmeci si rascolesti suflete. O, si cat adori sa domini! Sa fii neinteleasa si totusi sa patrunzi. Sa apari de nicaieri pe neasteptate. Pentru ca lumea sa vorbeasca despre tine... prin tine... Da, asta te multumeste cel mai mult.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9922/verdict-asupra-iubirii.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu