Florile de cires , legenda si simbol

Florile de cires simbolizeaza fertilitatea , fericirea si sarbatoarea.In Japonia , ele sunt considerate drept flori nationale si intruchipeaza frumusetea , politetea , curtoazia si modestia.Chinezii le considera un puternic simbol al puterii.Desi , pentru ei , florile de cires reprezinta , in mod traditional , frumusetea si sexualitatea feminina , ele sunt asociate si cu ideea puterii sau dominarii femeii.In cadrul limbajului chinezesc al florilor , florile de cires sunt adesea un simbol al dragostei.

Pentru japonezi, florile de cires inglobeaza semnificatii foarte diverse.Ele sunt simboluri ale efemeritatii si trecerii rapide a vietii , ale vietii razboinicilor , dedicate pana la sacrificiu unei cauze ; sunt asociate vizual ori poetic cu norii si zapada , dar reprezinta si un semn al norocului, ori o emblema a dragoste si afectiunii.

Odata cu echinoxul de primavara si marirea imperceptibila dar fatidica a zilelor , frigul iernii isi pierde vigoarea iar razele soarelui mangaie pomii , indemnandu-i sa-si dea la iveala gingasele , imaculatele flori.Dupa o vreme , ca o incoronare a primaverii , florile de cires explodeaza in nuante stralucitoare de roz si alb-roziu.In aceasta perioada , Japonia devine "tara florilor de cires".Emblema si obiect de mandrie nationala in Japonia , florile de cires , numite "sakura" ( in limbajul kanji japonez) sau "hiragama" ( in limba japoneza) , sunt slavite si onorate ca reprezentari ale primaverii si frumusetii.

Unul din motivele pentru care "sakura" sunt atat de apreciate consta in scurta perioada de timp in care florile rezista in crengile ciresului.Credinta buddhista asemuie vremelnicia si frumusetea vietii cu cele ale florilor de cires , potrivit conceptului "mono no aware".Din punct de vedere etimologic , "mono no aware" inseamna "patosul lucrurilor" , dar poate fi tradus si ca " sensibilitatea efemerului" si exprima constientizarea vremelniciei lucrurilor si fiintelor, precum si o melancolie dulce-amaruie legata de aceasta tranzienta.

Petalele florilor de cires se desprind de caliciu la numai doua-trei zile de la aparitie , iar aceasta existenta scurta dar magnifica a fost reprezentativa pentru spiritul si credinta razboinicilor samurai si a dorintei lor de a se sacrifica pentru o cauza nobila.Luptatorii japonezi isi comparau cele cateva ore de glorie dintr-o batalie cu viata scurta a florilor de sakura.Traiul samurailor , dedicati trup si suflet stapanilor lor , era asemanata cu frumusetea de scurta durata a florilor de cires.Atat de stransa a fost aceasta asociere , incat se spune ca un samurai din perioada Kamakura , care isi conducea trupele catre campul de lupta , era in stare sa isi opreasca marsul in cazul in care avea de trecut printr-o zona acoperita cu ciresi infloriti ; patrunderea intr-o astfel de regiune echivala cu o profanare a florilor de cires.Poate ca , din aceasta cauza , multe din stravechile castele japoneze sunt inconjurate de intinse plantatii de ciresi.

Pe de alta parte , in timpul celui de-al doilea razboi mondial , florile de cires au fost utilizate ca mijloace de propaganda a nationalismului si militarismului . Celebrii Kamikaze , pilotii japonezi care se angajau in misiuni sinucigase , luau cu ei in carlinga o creanga de cires sau isi pictau flori de cires pe aripile avionelor .
In timpul expansiunii colonialiste japoneze , pe teritoriile noi ocupate erau plantati pomi de cires , semnificand noi spatii intrate sub stapanirea Japoniei.

O alta conexiune interesanta intre sakura si viata japoneza poate fi observata cu ocazia nuntilor , cand se prepara un ceai special din flori de cires conservate in sare , obicei avand menirea de a asigura fericirea viitorului cuplu.

Cultul florilor de cires din Japonia este legat de muntele Yoshino si de Ko-no-hana-sakuya-hime , printesa florilor de cires.Potrivit mitologiei japoneze , aceasta printesa , fiica a zeului muntelui , Ohoyamatsumi , si-a intalnit viitorul sot , zeul Ninigi, pe tarmul marii , prilej cu care cei doi s-au indragostit unul de celalalt.Initial , Ohoyamatsumi nu a fost de acord sa-i acorde lui Ninigi mana lui Ko-no-hana-sakuya-hime , propunandu-i , in schimb , sa se casatoreasca cu o alta fiica a lui , pe nume Iwa-Naga.In cele din urma , cei doi indragostiti s-au casatorit , dar din cauza ca Iwa-Naga , zeita stancii / pietrelor , fusese refuzata de catre divinul petitor , vietile oamenilor au devenit scurte si gingase asemeni florilor de cires , in loc sa fie lungi si rezistente precum pietrele.

Festivalul japonez al florilor de cires , numit Hanami , duce mai departe o traditie de peste 7 secole si isi are originea intr-un sarbatoare elitisita al curtii imperiale, raspandita apoi printre samuari si, in cele din urma , in randul intregii populatii din Japonia.Previziunile despre inflorirea ciresilor (numite sakurazensen) sunt difuzate zilnic de televiziunile japoneze in cadrul rubricilor meteo si sunt urmarite cu febrilitate de locuitorii din toate regiunile Japoniei.In zilele noastre , festivalul florilor de cires consta , de obicei, din petreceri in aer liber , sub ramurile pomilor de cires , si este marcat in unele zone , de lanterne de hartie care lumineaza in noptile de pe parcursul intregii festivitati.Potrivit unora , Hanami ar trebui sa fie mai putin dedicat mancarii si bauturii, cat , mai ales, contemplarii florilor de cires si reinnoirii spiritului oamenilor, precum si reevaluarii vietii din perspectiva aspectului ei efemer.

O celebra legenda japoneza povesteste de ce ciresii din orasul Nago din Okinawa sunt cei dintai din lume care infloresc in fiecare primavara ...In vremuri stravechi, un taran sarac isi ducea zilele de azi pe maine alaturi de sotia sa si de catelusul lor , numit Chintin ("micutul").Acest caine foarte credincios , care il insotea pretutindeni pe taran , era iubit atat de stapanul sau cat si de nevasta lui.Un vecin rautacios si ranchiunos il spiona pe taran cat era ziua de lunga. Intr-o zi , Chintin , aflat in curtea stapanalui sau , a inceput sa latre zgomotos si sa sape pamantul cu labutele.Taranul s-a uitat la el si si-a zis " Aha , ai gasit ceva si vrei sa te ajut sa il dezgropi" ; apoi , si-a luat sapa si a rascolit pamantul pana cand , in tarana , a inceput sa straluceasca o multime de aur.Desigur , stapanul lui Chintin a fost in culmea fericirii, iar vecinul a vazut tot ce s-a intamplat...
A doua zi , lacomul vecin a batut la usa taranului , l-a rugat pe acesta acestuia sa ii dea cu imprumut cainele , iar cererea i-a fost indeplinita.Vecinul l-a postat pe catel in curtea lui si , sub amenintarea bataii, i-a ordonat cainelui sa ii gaseasca aur.Chintin a adulmecat cu atentie peste tot , iar dupa o vreme a inceput sa latre si sa scormoneasca pamantul.Vecinul si-a luat pe data sapa si a adancit-o in pamant pana cand a dat peste o gramada de gunoi urat mirositor.Innebunit de furie , omul a batut catelul cu sapa pana cand l-a omorat.
Atunci cand taranul s-a dus sa il recupereze pe Chintin , vecinul i-a zis ca i-a omorat cainele.Indurerat , taranul a luat trupul neinsufletit al catelusului si l-a ingropat , impreuna cu sotia sa , dupa care a plantat peste mormant un arbore de pin.Sotii au ingrijit pinul , iar acesta , odata cu anii, a devenit mereu mai inalt.Intr-o zi, taranul i-a spus sotiei lui :"Iti mai aduci aminte ce mult ii placeau lui Chintin prajiturile din orez ? Ce-ar fi sa taiem pinul si sa facem din lemnul lui o piua mica in care sa poti prepara orezul ?" Zis si facut.Cand piua a fost gata , iar nevasta a inceput sa faramiteze orezul pentru prajituri , a inceputa sa iasa din piua nimic altceva decat aur ; pe masura ce femeia batea mai mult orezul in piua cu atat mai mult aur iesea la iveala.Desigur, furisat la fereastra , vecinul a vazut tot ce se intamplase, asa ca , dupa o vreme , a venit sa ceara cu imprumut piua.Atunci cand a ajuns acasa , vecinul i-a spus sotiei sale ca aceasta era o piua fermecata si cei doi au pus in ea orez , dupa care au inceput sa il faramiteze cu ravna , insa, in locul aurului, a aparut un gunoi puturos.Plin de manie, vecinul a aruncat piua in soba din bucatarie si a lasat-o sa arda.
Cand taranul a venit sa isi ia bunul inapoi, vecinul i-a marturisit ce facuse. Taranul i-a cerut, atunci, sa ii dea inapoi macar cenusa in care se transformase piua.Intors acasa , el si-a gasit nevasta in gradina si i-a zis :"Iti mai aduci aminte cat de mult ii placeau lui Chintin pomii de cires ? Cum se mai juca sub ei si se odihnea la umbra lor ? " Taranul a contemplat ciresii , apoi a presarat o parte din cenusa la radacinile lor, iar pomii au inflorit , ca prin minune , dintr-o data.
Zvonul despre ciresii taranului , care inflorisera inaintea tuturor celorlalti , s-a raspandit peste tot.Printul care stapanea acele meleaguri , mahnit ca ciresii din livada lui nu dadusera inca floare , s-a dus la taran si l-a rugat sa ii dea ajutor.Fara sa stea pe ganduri, taranul a aruncat restul de cenusa in livada stapanului sau , si toti ciresii au inflorit.Recunoscator, printul l-a innobilat pe taran si l-a facut si mai bogat decat era.

Din aceasta zi , ciresii din Nago sunt cei dintai din lume care infloresc primavara.