Ai cheia de la inima cuiva? Ce faci cu ea?

 „Când crezi că cunoști un om mai bine îți dai seama că nu-l cunoști deloc.”

„O viață întreagă nu-ți ajunge ca să cunoști un om.”
„Vreau să știu totul despre tine.”

Gândim acestea, le rostim, le auzim. Și totuși.

Dorim să cunoaștem sau vrem să avem?
Dorim să înțelegem sau vrem să știm?
Vrem totul dintr-o dată sau prețuim fiecare detaliu în parte?

Spunem că vrem să cunoaștem un om, dar ceea ce vrem, de fapt, este numai ca omul acela să ne fie pe plac.

Îl privim pe acel om, de la distanță sau de aproape. Dar suntem atenți și receptivi numai la ceea ce ne interesează, numai la ceea ce răspunde nevoilor sau preocupărilor noastre. Suntem receptivi la felul în care acel om ne poate face fericiți (dacă punem accent pe iubire și stare de bine) sau vedem numai în ce fel ne poate face nefericiți (dacă punem accent pe teamă și suferință). Însă punctul de referință la care ne raportăm suntem noi înșine. 

Noi și nevoile noastre. Fericirea noastră.

Se întâmplă să vedem aspecte care nu ne plac, dar pentru că nu ne plac alegem să le ignorăm. Sau se întâmplă să nu vedem părți întregi din acel om pur și simplu pentru că nu au legătură cu noi și, prin urmare, nu ne interesează.

Ignorăm sau nu ne interesăm, dar ne mirăm că nu cunoaștem.
Nici nu e cinstit să vrei să ai parte de ce este mai bun într-un om dacă nu ești dispus să-l accepți în întregime.
Nu e cinstit nici să respingi imperfecțiunile unui om, de vreme ce lui îi oferi o imperfecțiune a ta – aceea de a „alege” din el numai ce-ți place ție.

Putem cunoaște un om dacă suntem interesați de acel om, nu numai de noi înșine.
Dacă ne interesează viața lui, nu numai cum arată el în schema vieții noastre.
Dacă dorim să-l cunoaștem de dragul lui, nu numai de dragul nostru.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l accepta cu toate cele omenești, nu pentru a-l limita numai la ce ne place nouă.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l prețui, nu pentru a-l evalua.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l iubi, nu pentru a-l stăpâni.

Spunem că vrem să cunoaștem un om, dar nu ne dăm seama că încercăm doar să-l știm.

Adunăm informații, dar nu le căutăm sensul. Ignorăm contextul de viață al acelui om, ce dureri a avut, ce bucurii are, de ce se teme, la ce visează, ce-și dorește, de unde vine, unde a eșuat, ce a împlinit, încotro merge.
Pentru a cunoaște nu este suficient să știm. Este nevoie să înțelegem ce știm.

de dragul lui, nu numai de dragul nostru.
pentru a-l accepta cu toate ale sale, nu pentru a-l limita numai la ale noastre.
pentru a-l prețui, nu pentru a-l evalua.
pentru a-l iubi, nu pentru a-l stăpâni.

Spunem că vrem să știm totul despre un om, dar apoi ne așteptăm mereu la ceva nou.

Vrem să mărginim ceea ce dorim să fie fără margini.
Cu ochii după tot trecem cu vederea detalii prețioase.
Dacă mușcăm mult nu mai simțim niciun gust.
Dacă mâncăm totul nu ne mai rămâne nimic.
Lăcomia se îneacă, iubirea savurează.

de dragul lui.
pentru a-l accepta.
pentru a-l prețui.
pentru a-l iubi.

Ai cheia de la inima cuiva? Ce faci cu ea? Încui sau descui?
Știi să accepți? Te bucuri să prețuiești? Ai nevoie să dăruiești?
Cauți să iubești sau vrei să stăpânești?

A cunoaște un om presupune deschidere, autenticitate, vulnerabilizare.
Prin urmare, este un proces de dăruire și se abordează cu considerație și reciprocitate.
Necondiționat și netrunchiat. Cu iubire.

Pentru că binele tău se trage dintr-un Bine mai mare decât tine.

Cine are cheia de la inima ta ce face cu ea?

“You can never know anyone as completely as you want. But that’s okay, love is better.”
Caroline Paul

http://www.truetoyourself.ro/ai-cheia-de-la-inima-cuiva-ce-faci-cu-ea/

Lumanarile ard pana la capat – Sándor Márai

“A sosit ziua când lucrurile vorbesc, în sfârșit, de la sine. S-a întâmplat ceva, viața a început să folosească un limbaj aparte. Cred că în asemenea ocazii omul trebuie să fie foarte atent. Pentru că în asemenea ocazii viața, care ne vorbește prin semne, ni se adresează cu tot ce îi este la îndemână, ne atenționează prin tot ce este în jurul nostru, prin fiecare gest, prin fiecare ilustrație sau diagramă, datoria noastră fiind să înțelegem acest limbaj. Cred că într-o zi lucrurile ajung la maturitate și ne dau replica.”

“Dorința de a fi altcineva este cea mai mare nenorocire cu care ne poate pedepsi destinul. Dorința de a fi altcineva și altfel decât suntem în realitate: nu există o dorință care să ardă mai dureros în inima omului. Ca să putem suporta viața trebuie să fim conștienți ce reprezentăm pentru noi înșine și pentru lumea în care trăim și să ne resemnăm. Trebuie să ne împăcăm cu gândul că suntem așa cum suntem și nu altfel. Iar în momentul în care ne-am resemnat trebuie să fim conștienți că viața nu ne va lăuda pentru înțelepciunea asta, că nu vom fi decorați cu ordine și medalii pentru că știm și acceptăm că suntem vanitoși sau egoiști, că avem chelie sau burta mare – nu, trebuie să fim conștienți că nu vom fi nici recompensați, nici lăudați. Rezolvarea e la îndemâna noastră: trebuie să ne acceptăm, iată secretul. Trebuie să ne acceptăm însușirile esențiale cu care ne-am născut, caracterul, ale cărui defecte nu pot fi corectate prin faptul că suntem conștienți de existența lor, că ni le recunoaștem – egoismul, lăcomia nu pot fi transformate. Trebuie să acceptăm că dorințele noastre n-au suficient ecou în lume. Trebuie să acceptăm că persoanele pe care le iubim nu ne iubesc, sau nu așa cum sperăm noi. Trebuie să acceptăm trădarea și infidelitatea și, mai greu decât orice, trebuie să acceptăm superioritatea caracterială sau intelectuală a unei alte persoane.”

“Ce sa te intreb? Ce-i poti intreba pe oameni prin cuvinte? Cat valoreaza raspunsul pe care oamenii il formulează cu ajutorul cuvintelor și nu cu realitatea vieții lor? În zadar descoperă oamenii adevărul, degeaba acumulează experiență, că nu sunt în stare să-și schimbe trăsăturile fundamentale de caracter. Probabil că nici nu se poate realiza mai mult, în viață, decât armonizarea, cu înțelepciune și prudență, a realității, cu trăsăturile fundamentale de caracter ale omului. Asta-i tot ce putem face.”

“Se pare că omul rezistă la orice atâta timp cât are un scop în viață.”

“Nu poți cere mult de la viață. Cel care devine încrezut, arogant sau impertinent, cel care nu-i în stare să accepte cu smerenie răsfățul destinului, cel care nu știe că perioada de grație durează exact atâta vreme cât se folosește cu demnitate de darul divin, cât nu-l risipește, ajunge un om pierdut. Lumea îi iartă, pentru un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, numai pe cei care sunt modești și umili.”

“Nu-i adevărat că omului i se întâmplă, pur și simplu, unele lucruri. Omul provoacă întâmplările, le generează, le ademenește, nu lasă sa-i scape din mână ce trebuie să i se întâmple. Așa e omul. Procedează astfel chiar dacă din prima clipă știe că tot ce întreprinde este fatal. Omul și destinul său reprezintă ceva inseparabil. Se provoacă și se creează reciproc. Nu este adevărat că destinul se strecoară tiptil în viața noastră. Destinul intră pe ușa principală, pe care noi înșine i-o deschidem.”

“Cea mai mare enigmă și cel mai mare dar al vieții este întâlnirea a doi oameni „de același fel”. E un lucru atât de rar de parcă natura însăși s-ar opune cu toate forțele și cu toate șiretlicurile sale înfăptuirii acestei armonii – poate pentru că pentru crearea lumii, pentru regenerarea vieții are nevoie de tensiunea care se naște între doi oameni cu scopuri și temperamente diferite, care se caută mereu unul pe celălalt.”

“Poți realiza totul în viață, poți sa învingi totul în jurul tău și în lumea largă, viața îți poate dărui totul, iar tu îți poți însuși totul, numai un singur lucru nu-i posibil: nu poți schimba preferințele unui om, înclinațiile sale, ritmul sățu de viață, tot ce înseamnă acel ceva diferit, care caracterizează în totalitate un om important pentru tine, cu care ai legături speciale. Nimeni nu se poate opune legilor caracterului uman.”

“De-a lungul întregii vieți omul se pregătește pentru ceva. La început se simte jignit. Apoi vrea să se răzbune. Apoi așteaptă.”

“Ofițerul de gardă vâna tot timpul. Dar pentru că nu reușea să distrugă lumea în care existau lucruri și persoane diferite de el – orașele străine, castelele, limbile străine, un mod de viață străin lui – ucidea căprioare, urși și cerbi.”

“Era o sobă impozantă, din care căldura se răspândea asemeni bunăvoinței dintr-un om burduhănos și indolent, care dorește să-și atenueze egoismul cu o faptă bună facilă.”

“Ascultau marea. Le era cunoscut freamătul ei. La fel fremăta și pădurea, acasă. Copilul și doica se gândeau că în lume toate se leagă între ele.”

“Câteva cuvinte pot exprima rațiunea vieții. Dar mai târziu trebuie întotdeauna să se vorbească despre altceva.”

“Prietenia dintre ei era gravă și tăcută, ca marile sentimente care durează o viață. Nu o pasiune infatuată, cum apare în om, în mod inconștient și diform, dorința să răpească și să domine trupul și sufletul semenului, pentru a le face ale sale, numai ale sale, esența dragostei și a prieteniei reducându-se doar la atât. Omul nu ăși poate izola un seamăn de ceilalți fără să fie pedepsit.”

“Omul știe întotdeauna adevărul. Acel adevăr pe care-l ascund rolurile, costumele, situațiile de viață.”

“Toate obiectele parcă s-au umplut dintr-o dată de sens, ca și cum ar fi voit să demonstreze că tot ce există pelume are semnificație doar în raport cu oamenii, doar dacă reprezintă o parte componentă a destinului și a activității umane.”

“Realitatea nu reprezintă adevărul. Realitatea este doar un detaliu.”

“Cât de lipsit de valoare este tot ce mai putem afla unul de la celălalt. Tot ce mai putem mărturisi sau mai putem minți. Omul înțelege întotdeana numai realitatea.”

“Uneori faptele sunt doar niște consecințe jalnice. Omul păcătuiește nu prin faptele sale, ci prin intenția cu care le comite.”

“La întrebările mai importante omul răspunde întotdeauna în final, cu întreaga sa viață.”

“Rareori ni se întâmplă să știm care dintre cuvintele sau faptele noastre produc în mod fatal și ireversibil o anume schimbare în relațiile dintre oameni.”

“Omul legat de pământ așteaptă întotdeauna să se ivească în inimi și în lume clipa luminii, adică înțelepciunea și înțelegerea.”

“Cine nu acceptă fragmentele probabil că vrea întregul, vrea totul.”

“În singurătate omul are posibilitatea să învețe totul, astfel că nu-i mai este teamă de nimic.”

“Niciun fel de forță exterioară nu poate schimba relațiile umane.”

“Prietenia nu este o stare ideală. Prietenia este o lege umană severă. În vremurile de odiniioară a fost cea mai severă lege pe care s-au clădit sistemele juridice ale marilor culturi. A fst mai puternică decât pasiunea, decât vehemența deznădăjduită care unește bărbatul cu femeia.”

“Natura umană are nevoie întotdeauna de un pretext material în clipa când săvârșește o acțiune ieșită din comun.”

“Întotdeauna e foarte important, mai important chiar decât prada, decât rezultatul, să aflăm ce gândește despre noi victima sau persoana pe care am ales-o drept victimă.”

“Cuvintele se întorc. Totul se întoarce la matcă. Lucrurile,  cuvintele își au traiectoria lor, uneori înconjoară universul, apoi se întâlnesc și revin în punctul de unde au pornit, închizând astfel un cerc.”

“Numai din detalii putem înțelege esențialul. Așa m-au învățat cărțile și viața.”

“Viața și tot ce trăiește n-au alt scop decât să trăiască și să se regenereze.
Un supraviețuitor nu are dreptul să acuze pe nimeni.
Omul răspunde nu numai cu moartea sa. Răspunde și cu supraviețuirea.”

“Există cuvinte prefabricate, cu care omul definește fără suflet și în mod mecanic, anumite situații de viață.”

“În final, lumea nu contează deloc. Contează doar ce rămâne în sufletul nostru.”

“Pasiunea e oare atât de profundă, de splendidă, de haină, de inumană? Poate nici nu i se adresează persoanei, ci numai dorului?”

http://www.truetoyourself.ro/lumanarile-ard-pana-la-capat-sandor-marai/

Esti cinstit cu fericirea ta?

Că știm sau nu ce este fericirea, știm sigur că vrem să fim fericiți. Dar cât suntem de cinstiți în căutarea noastră de mai bine și cât de sărguincioși? Cât suntem de conștienți de noi înșine, cât înțelegem cum funcționează viața și cât suntem de pregătiți să înțelegem și să prețuim binele ce am vrea să ni se întâmple?

Cât ne pregătim sufletul pentru a întelege și a simți cum se cuvine?

Fericirea nu poate fi separată de adevăr, pentru că numai adevărul funcționează. Fericirea se află în cum știm să ne bucurăm, nu în ce avem.
Putem fi fericiți dacă ne luăm fericirea în serios. Este nevoie ca fericirea să fie asumată.

 „Fericirea nu este determinată de nivelul de prosperitate, ci de căldura relației dintre inimi și de modul în care percepem lumea. Ambele atitudini sunt în puterea noastră.” Aleksandr Isaievici Soljenitin

Omul necinstit cu fericirea sa

·         Temătorul
Omul care ar vrea să fie fericit, dar de-abia dacă are curajul să spere.  Nu își dorește fericirea în mod asumat și activ și nu acționează în consecință. Nu este dispus să își asume riscuri. Îi este teamă de eșec. Sau nu este obișnuit să fie înțeles și acceptat. Sau nu are încredere în sine. Sau îi este teamă că ceea ce ar putea afla despre sine sau despre viață ar necesita eforturi prea mari de adaptare și îi este frică de schimbare. Sau nu este sigur ca efortul investit ar da rezultate, așa că preferă doar să spere. În secret. Să viseze cu adevărat i-ar lua prea mult timp și i-ar consuma prea mult suflet. Nu are curajul să creadă că binele ar putea să i se întâmple pentru că atunci ar trebui să facă un efort conștient pentru ca să-l obțină și îi este teamă.
Nu-ți îngădui să obosești, nu ai voie sa-ți pierzi încrederea. Nu e cinstit să te porți ca și cum fericirea ar fi un fel de hoț și să te găndești că, dacă-ți găsește ușa bine închisă, va suna prelung, va intra pe fereastră, va căuta cheia ruginită de sub piatra de la poartă sau îți va sparge ușa.
Cum să știi ce este de făcut dacă ți-e teamă să privești fericirea în ochi și să vezi cum arată și cum funcționează?
Fericirea este comoara ta și nu se găsește singură. Pune mâna pe hartă și onorează-ți fericirea cu încrederea și cu dăruirea ta.

·         Leneșul
Omul care nu depune efort pentru că nu este dispus să se obosească, așadar caută soluții rapide. Dar nu pe scurtatură ajungi unde merită să ajungi. Ai parte de bine dacă înțelegi ce este binele și dacă îți antrenezi sufletul să recunoască și să se bucure de ceea ce este bine. Pe scurtătură nu se întâmplă mare lucru, nu te străduiești prea tare, așadar nu vei învăța ce funcționează și ce nu, nu vei înțelege valoarea lucrurilor.
Nu e cinstit să privești fericirea ca pe o loterie, ca pe un câștig fără investiție. Pe fericirea care vine fără strădanie nu o înțelegi prea bine, prin urmare nu știi să o gestionezi în asa fel încât să îți facă bine. Un câștig brusc și neașteptat, care schimbă total coordonatele vieții tale, te poate rătăci cu totul dacă nu înțelegi ce se întâmplă și ce ai de făcut. Pe fericirea care vine ‘de-a gata’ nu știi să o prețuiești (pentru că nu ai investit mai nimic) și nu știi să o păstrezi (pentru că nu înțelegi cum funcționează).
Lenea nu e modestie. Lenea e trândăvie. Dacă tu nu ai chef să te ostenești pentru fericire, fericirea de ce s-ar osteni cu tine? Cât te străduiești, atât te bucuri de răsplată. Iar răsplata nu este numai împlinirea visului tau, ci mai ales ceea ce ai învățat împlinindu-ți visul, căci ceea ce ai învățat te face un om mai înțelept, așadar mai bun. Prin urmare vei ști să visezi cu folos.
Te bucuri de ceea ce obții agonisind. Para mălăiață e pentru nătăfleață.

·         Șiretul
Omul care vrea să prindă fericirea în capcană. O ademenește, o ispitește. Oferă foarte puțin, cât să amăgească. Dar vrea să ia mult, cât nu i se cuvine. Omul care păcălește fericirea. O aduce la marginea capcanei și îi dă un brânci. Omul care se folosește de oameni și de viață – nu cu respect, ci după bunul său plac. Omul care nu dăruiește, ci ademenește. Prin ceea ce face nu este vrednic de acea fericire. Precum brânza bună în burduf de câine. Omul care trăiește prin simțuri și nu prin simțire. Omul care confundă fericirea cu plăcerea. Se irosește pe sine și face risipă de bine. Ce se întâmplă după ce omul acesta își va fi risipit tot binele și se va fi irosit de tot? Ce se întâmplă după ce îi va fi nefericit pe ceilalți prin nechibzuința și nepăsarea sa?
Crezi că fericirea se fură? Rămâi tu fără căciulă.

·         Planificatorul
Omul care își planifică și își programează fericirea în cele mai mici detalii. Are un design prestabilit al fericirii și nu o recunoaște decât dacă arată exact așa cum a decis el. Și nu este dispus/pregătit să o trăiască decât dacă apare în anul și în intervalul orar stabilit. Dar alergând după forma fericirii, îi scapă conținutul fericirii. Nu își dă seama că forma nu garantează conținutul pentru că forma poate fi de mai multe feluri sau poate fi goală de conținut.
Dacă forma prestabilită nu îi livrează conținutul de fericire așteptat el se va preface fericit. Nu înțelege cum ar putea să nu-i fie bine, de vreme ce el știe ca e ‘în grafic’. Însă iluziile nu livrează. Acest om va trăi o viață fără prea mult conținut pentru că se va opri la a mima o formă ‘cool’.
Cum să gasesti ceva ce nu știi să recunoști? Cum să faci ceva ce nu recunoști? Cum să trăiești și cum să prețuiești ceva ce nu recunoști?

·         Visătorul
Omul care crede că tot ce trebuie să facă pentru a fi fericit este să viseze și care nici măcar nu se asigură că visele sale sunt funcționale, pentru a se putea putea împlini.  Crede că secretul fericirii stă numai în puterea gândului și nu înțelege că nu orice își dorește este drept și înțelept să se împlinească. Nu se gândește că numai lucrurile funcționale și cu rost se pot împlini. Nu-și dă seama că gândului îi trebuie și fapte. Faptele scot la iveală ceea ce nu este funcțional și îi arată ce este de făcut.
Baghetele magice și peștișorii aurii ți-ar putea aduce un soare albastru, dacă asta vrei. Dar după aceea te vei mira de ce e întuneric și ți-e frig și nu ți-e bine. Că doar tu ai primit exact ce ai vrut.

·         Sfidătorul
Omul care este hotărât să fie nefericit și vrea să primească un premiu pentru asta.

„ Majoritatea oamenilor sunt atât de fericiți pe cât se hotărăsc să fie” – Abraham Lincoln

Cum să fii cinstit cu fericirea ta

·         Asumă-ți răspunderea de a dori să fii fericit. 
Asumă-ți fericirea. Poți fi fericit dacă îți iei fericirea în serios. Doar e vorba despre fericirea ta, așa că este bine să știi să o cauți ca să o poți găsi, e bine să știi să o trăiești ca să o poți pretui. Știind că ești răspunzător pentru toate acestea vei dobândi atitudinea potrivită pentru a da de bine. Vei afla cine ești, ce te face fericit, care sunt adevărurile vieții tale și din ce este facut binele tău. Așadar îl vei căuta după conținut, nu vei fi păcălit de formă. Pri urmare nu te vei abate de la drumul tău, nu te vei rătăci în formele altora și nu te vei risipi în forme prea mici sau prea reci pentru tine, prea mari sau prea incomode sau pur și simplu nefuncționale. Vei scăpa de neconcordanțe (vei ști că setea nu-ți trece daca mănânci pâine) așa că nu vei mai face lucruri care nu funcționează, care nu ți se potrivesc și care nu au cum să te facă fericit. Nu te vei mai simți neadecvat, așadar vei avea încredere în tine și te vei respecta. Vei trăi în armonie cu tine. Îți va fi bine și vei simți bucurie.
Asumă-ți fericirea. Așa o onorezi. Așa o meriți.

·         Cunoaște-te pe tine și rămâi sincer cu tine.
Află ce te bucură pe tine. Bucuria ta nu este la fel cu a altora. Caută-ți binele după reperele sufletului tău, nu te ghida dupa reperele altora (pe care uneori nici ei nu le înțeleg prea bine). Tu cauți împlinirea ta, nu a lor.
Nu abdica de la adevărul tău interior, pentru că nu poți fi fericit decât dacă trăiești în concordanță cu tine, nu în ciuda ta. Când trăiești în armonie cu tine ai claritatea în gândire și simțire de care ai nevoie ca să-tți găsești drumul spre mai bine și să nu te abați de la el. Adevărul tău interior îți este far pe orice ceață și în orice întuneric.

·         Înțelege că fericirea este bucurie și adevăr (nu plăcere și formă fără fond).
Conștientizează că fericirea se află în capacitatea ta de a te bucura. Îngrijește-te de sufletul tău. Antrenează-l pentru a simți bucuria. Învață-l să o recunoască, să o caute, să o trăiască. Învață să faci diferența între plăcere (care consumă, deci nu hrănește / care depinde de exterior, deci e limitată / care îți consumă sufletul, deci nu te împlinește și te face mic la suflet) și bucurie (care îți dăruiește, deci te hrănește /care vine din interior, deci este intensă și nelimitată/ care depinde de cât știi tu să fii de recunoscător și să prețuiești, deci îți hrănește și îți crește sufletul). Ai grijă să știi să te bucuri.
Fericirea este adevăr, pentru că numai adevărul funcționează. Nu te minți pe tine, nu mima, nu te ascunde, nu visa la mere cu gust de portocală. Înțelege că ce începe struț nu se termină cămilă. ‘Struțocămila’ nu-i adevărată.

·          Să știi să iubești. Numai din iubire și prin iubire se poate.
Respectă și prețuiește lumea în care trăiești. Înțelege grija și respectul pe care i le datorezi. Înțelege ce ai de făcut, în mod necesar, pentru a trăi și pentru a respecta viața. Când acționezi din iubire faci ceea ce trebuie făcut. Iubirea este busola care ne arată întotdeauna încotro e Binele.
Numai iubirea este viață. Iar tu ești în viață. Numai prin iubire se construiește. Iubește-te și iubește.

·         Ai răbdare. Dacă durează mult este pentru că se construiește bine.

Bucuria este, la bază, recunoștință. Este un act de mulțumire pentru tot ceea ce primim. Bucuria exprimă conștiența că Dumnezeu ne-a dat în stăpânire lumea. Lev Gillet

http://www.truetoyourself.ro/esti-cinstit-cu-fericirea-ta/

Scrisoarea unui tata adresată fiului sau

"Fiule, daca ajungi sa cheltuiesti pe o femeie si ea nu te intreaba daca economisesti sau investesti, insa continua sa se bucure de banii tai, nu te casatori cu ea;
Fiule, o femeie poate fi o sotie buna pentru tine, o alta femeie poate fi o mama buna pentru copiii tai… insa daca gasesti o femeie care sa fie o mama pentru tine, pentru copiii tai si pentru familia ta, te rog, trateaza-o ca pe o regina.
Fiule, nu lasa ca femeia sa faca toate treburile in casa… nu te-am crescut asa. Este important sa va ajutati reciproc.
Fiule, daca iti spun ca tu esti seful casei, nu te uita la buzunare… uita-te daca vezi un zambet pe fata sotiei tale.
Fiule, daca vrei sa ai o viata lunga, las-o pe sotia ta sa iti gestioneze salariul… va fi dificil pentru ea sa cheltuiasca banii atunci cand este constienta de nevoile familiei si de facturile de platit.
Fiule, nu lovi niciodata o femeie… durerea din corpul ei nu este nimic in comparatie cu ranile lasate in inima ei.
Fiule, dupa casatorie lucrurile se schimba. Nu te astepta sa duci in continuare o viata de burlac.
Fiule, sa stii ca nu exista niciodata ceva mai frumos decat un copil care sa iti deschida usa casei cand vii trist si obosit de la munca.
Fiule, nu intra niciodata intr-o lume din care nu mai poti iesi atunci cand vei face mai multi bani. In loc sa ii cheltuiesti pe acele picioare lungi si subtiri care nu stiu cat de greu ai muncit pentru a ajunge acolo unde esti, imparte-i cu femeia care ti-a stat intotdeauna alaturi.
Fiule, cand aruncam cu pietricele sau fluieram la fereastra mamei tale cand eram adolescenti, incercand sa o conving sa ma primeasca la ea… nu era pentru sex, ci pentru ca imi era foarte dor de ea si voiam sa o vad.
Fiule, aminteste-ti de momentul in care sotia ta va incepe sa se schimbe… poate ca este ceva ce tu ai renuntat a mai face.
Fiule, nu compara NICIODATA sotia ta cu orice alta femeie… sunt momente in care si ea trece multe cu vederea… si niciodata nu te va compara cu un alt barbat.
Fiule, eu si mama ta nu suntem interesati de ceea ce se intampla in casatoria ta… incearca sa iti rezolvi problemele fara a veni la noi.
Fiule, invata sa fii alaturi de femeia care este intotdeauna umarul pe care poti plange.
Fiule, dupa casatorie aminteste-ti si de mine si de mama ta. Este un lucru pe care multi copii uita sa il mai faca."

 www.clubgtm.com

Educatia tibetana: Reguli vitale pe care orice parinte ar trebui sa le citeasca

Descopera si tu traditiile si regulile stilului de educatie tibetan. Este esential si vital, ne invata tibetanii, sa nu iti umilesti copilul si sa nu aplici niciodata pedeapsa corporala:

Descopera si tu traditiile si regulile educatiei tibetane. Este esential si vital, ne invata tibetanii, sa nu iti umilesti copilul (fizic sau psihic) si sa nu aplici pedeapsa corporala. Singurul motiv pentru care unii parinti isi lovesc copiii este fiindca ei nu pot riposta sau lovi la randul lor.

Prima perioada: pana in 5 ani

Copilul ar trebui tratat ca un “rege”. Nu trebuie sa ii interzici nimic, trebuie doar sa incerci sa ii distragi atentia. In cazul in care copilul face un lucru periculos, adopta o mimica suparata si speriata si un ton al vocii similar. Copilul intelege perfect acest limbaj. Aceasta este perioada cand cel mic este activ, curios, interesat de viata si de lumea din jurul lui. Cu toate acestea, copilul tot nu poate construi un rationament logic profund si indelungat. Sa presupunem ca a spart o vaza scumpa. Copilul nu intelege ca tu trebuie sa muncesti ca sa castigi bani si sa cumperi o vaza noua. Iar daca il pedepsesti, copilul va percepe pedeapsa ca pe o demonstratie de putere. Cel mic nu va invata sa nu mai sparga vaze, ci sa se supuna celui care este mai puternic. Sigur iti doresti asa ceva pentru copilul tau?

A doua perioada: de la 10 la 15 ani

In aceasta etapa, copilul ar trebui tratat ca un “ucenic”. Pune-l sa faca lucruri si sa indeplineasca diverse sarcini. Poti face apel la sistemul pedepse/ recompense, insa in niciun caz nu folosi pedeapsa corporala. In aceasta perioada, inteligenta copilului se dezvolta activ. Copilul trebuie sa invete sa anticipeze reactiile oamenilor la actiunile lui, sa aiba o atitudine pozitiva fata de el insusi si sa evite manifestarile negative. In aceasta etapa, sa nu iti fie frica sa ii oferi cat mai multe cunostinte copilului tau caci este momentul oportun pentru a le asimila.

A treia perioada: de la 10 la 15 ani

Cum sa iti cresti copilul in aceasta perioada? Cum sa ii faci fata? Trateaza copilul ca de la egal la egal. Nu pe picior de egalitate caci parintii tot o sa aiba mai multa experienta si cunostinte, ci “ca pe un egal”. Consulta-te cu el in toate problemele importante, asigura-te ca ii oferi independenta si incurajeaza independenta. Fa-ti cunoscut in mod diplomat punctul de vedere in procesul conversatiilor si discutiilor voastre. Calauzeste-l, ofera-i sfaturi, trucuri si invataminte pe care le-ai invatat prin prisma propriei experiente. Daca nu iti place ceva, atrage atentia asupra consecintelor negative pe care le poate aduce lucrul respectiv. Cu toate acestea, evita sa interzici ceva in mod categoric fara sa oferi o explicatie. In aceasta etapa, se dezvolta autonomia si independenta gandirii.

Ultima perioada incepe la 15 ani

Trateaza copilul cu respect. Este tarziu sa educi copilul in aceasta etapa, acum nu-ti ramane decat sa culegi roadele muncii tale.

Consecintele incalcarii acestor reguli

Daca suprimi un copil pana in 5 ani, ii suprimi vitalitatea, vioiciunea, interesul pentru viata si inteligenta. Il vei invata sa se supuna fortei brute fara sa ia atitudine si il vei face o prada usoara pentru tot felul de ticalosi.

Daca vei continua cu dragalaseniile si dupa varsta de 5 ani, copilul va creste infantil, incapabil sa munceasca sau sa depuna eforturi sufletesti.

Daca tratezi copilul ca pe un bebelus si dupa varsta de 10 ani, acesta va creste fara sa aiba incredere in sine. Copilul va depinde de un prieten mai independent ceea ce nu va avea intotdeauna impactul dorit.

Daca nu vei respecta copilul dupa varsta de 15 ani, acesta nu te va ierta si va pleca de langa tine pentru totdeauna cu prima ocazie.

De asemenea, Anne Maiden Brown, doctor in psihologie sociala si psihoterapeut, subliniaza si ea anumite aspecte si reguli ale educatiei tibetane in cartea “The Tibetan Art of Parenting: From Before Conception Through Early Childhood (2008)”:

- respecta simplitatea mintii pe care o are un copil

- nu desconsidera educarea copiilor prin imitatie, memorare, atingere si miscare

- creeaza un mediu curat in care copiii sa poata invata (copiii sunt vulnerabili impresiilor si de aceea trebuie protejati si vindecati atunci cand experimenteaza imagini infricosatoare sau impuse)

- concentreaza-te pe valori de baza precum compasiune, onestitate si impartasirea cu ceilalti

- invata-i pe cei mici sa interactioneze mai degraba armonios decat competitiv cu alti copii, adulti, animale, insecte, natura etc.

Nota: Aceste reguli si conduite ale stilului de parenting tibetan circula pe internet de ceva timp fara ca autorul real sau sursa initiala sa fie specificata. Noi le-am descoperit pe geniuspregnancy.com.

www.garbo.ro

2 capre treceau un pod… Un super test de psihologie relationala pe care trebuie sa-l faci!

Acest test simplu si aparent amuzant a cucerit intreg internetul. Mai este cunoscut si sub numele de Testul Podului si este de fapt un test complex de psihologie relationala.

Acest test simplu si aparent amuzant a cucerit intreg internetul. Mai este cunoscut si sub numele de Testul Podului si este de fapt un test complex de psihologie relationala. Faceti-l si voi caci o sa ofere perspective noi asupra personalitatii voastre:

Testul podului

Un pod foarte ingust se intindea peste un rau. Intr-o zi, o capra care traversa podul s-a intalnit cu o alta capra chiar in mijlocul podului. Nu exista suficient de mult loc incat sa treaca amandoua.

Ce crezi ca s-a intamplat? Care dintre urmatoarele situatii ti se pare ca fiind cea mai plauzibila? (atentie, trebuie sa alegi doar una dintre ele):

SITUATIA 1: Una dintre capre s-a intors de buna voie la capatul podului si a lasat-o pe cealalta capra sa treaca.

SITUATIA 2: Cele 2 capre s-au luat la cearta si, dupa cateva runde de confruntari, capra cea mai puternica a fortat-o pe cealalta sa renunte si sa se intoarca din drum.

SITUATIA 3: O capra s-a intins pe pod si cealalta capra a pasit usor peste ea.

SITUATIA 4: Cele doua capre s-au luat la harta si amandoua au cazut de pe pod, in raul de dedesubt.

SITUATIA 5: O capra s-a intors din drum si a asteptat ca cealalta capra sa ajunga la capatul podului, unde se afla si ea; atunci, in loc sa o porneasca in cealalta directie, a ramas sa pasca alaturi de noua sa prietena.

Interpretarea rezultatelor

Daca ai ales situatia 1:

Este o persoana flexibila, altruista si cu capul pe umeri. Preferi sa cedezi tu decat sa aveti de pierdut amandoi. Consideri ca exista o solutie rationala pentru orice problema a vietii si esti dispusa sa faci compromisuri si concesii pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Chiar daca uneori poate parea ca renunti prea usor in favoarea altora, tu stii ca iti vei atinge obiectivul atunci cand va veni momentul potrivit.

Daca ai ales situatia 2:

Esti o persoana puternica, sigura pe ea, insa ai o abordare usor extremista asupra vietii. Pentru tine nu prea exista o cale de mijloc si iti doresti “totul sau nimic de la viata”. Stii ce vrei, cum vrei si nu lasi pe nimeni sa iti amane planurile. Iti place sa castigi si iti place sa castigi cu orice pret. Vrei sa ai intotdeauna dreptate chiar daca acest lucru ii poate afecta pe cei din jurul tau. Iti plac confruntarile si sa ai tu ultimul cuvant. Nu iti place sa ti se spuna ce sa faci.

Daca ai ales situatia 3:

Esti o persoana pacifista, diplomata si extrem de ingenioasa. Iti pasa de cei din jur si iti doresti sa fie toata lumea multumita si fericita. Gasesti intotdeauna solutii inteligente la problemele vietii si actionezi inspre binele comun. Crezi in spiritul de echipa si nu esti egoista. Daca iti doresti ceva extrem de mult, vei obtine acel ceva fara a a le face rau celor din jur. Intelepciunea si perspicacitatea ta te ajuta sa eviti confruntarile. Chiar daca unii iti reproseaza ca nu ai spirit competitiv, tu in realitate ai o stima de sine ridicata. Nu ai nevoie sa demonstrezi nimanui nimic caci stii sa te autoevaluezi si stii ca esti o persoana valoroasa. Acest lucru te ajuta sa ai un suflet cald si sa fii saritoare si cu altii.

Daca ai ales situatia 4:

Ai tendinta de a vedea lumea in alb si negru si adesea ti se reproseaza ca esti o persoana pesimista. Esti prapastioasa si parca intotdeauna pui raul in fata, crezand ca lucrurile se indreapta intr-o directie gresita. Ai o perspectiva cinica asupra lumii in general. Cel mai mult pe lumea aceasta iti doresti pace si liniste sufleteasca, insa consideri ca pentru a le atinge trebuie sa te lupti. Lupta ta adevarata este de fapt cu tine insati. Invata sa accepti viata asa cum este ea, formata din bine si rau, si bucura-te de ea cum se cuvine.

Daca ai ales situatia 5:

Esti o persoana idealista, generoasa, foarte optimista si sociabila. Ai o perspectiva deschisa asupra lumii si orizonturile tale sunt largi. Iti faci prieteni cu usurinta si pentru ceilalti este o placere si o bucurie sa te aiba in preajma lor. Uneori ai tendinta de a crede ca tot ce zboara se mananca si ca totul este posibil in lumea aceasta. Alteori, de dragul altora, ai tendinta de a uita de tine si de planurile tale initiale. Iti place sa te bucuri de viata cat mai mult si incerci sa traiesti clipa cat poti tu de bine. Ai grija sa nu experimentezi dezamagirea in relatiile tale cu ceilalti si sa nu fii tu intotdeauna cea care ofera mai mult decat primeste.

Nota! Chiar daca testul circula pe internet fara ca sursa originala sa fie specificata, noi l-am descoperit initial pe www.personalityquiz.net

www.garbo.ro