Adrian Nuţă – Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare

"Când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine!"

"Iubirea este o tornadă care mătură totul în cale. De aceea, este mai inteligent nu să te opui, ci să cooperezi cu ea, atunci când apare în viaţa ta. Nu mă refer la iubirea siropoasă, ameţită sau bleagă, ci la iubirea adevărată, sălbatică, crudă, primejdioasă, riscantă, spontană, curgătoare, vie.Această iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de convenţii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de aşteptări raţionale şi modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea îndrăgită de statisticieni, doctori şi psihologi. Iubirea este libertate. La această iubire mă voi referi în continuare. Fiind singura energie care există cu adevărat, iubirea este foarte dorită. Arată-mi o singură persoană care nu doreşte să fie iubită! Nu există aşa ceva!! Toţi oamenii aspiră, visează, tânjesc după iubire şi când, în sfârşit, par a o avea, depun eforturi ca să o controleze.

Doar că aici este o mică problemă. Următoarea: iubirea nu suportă să fie controlată; începe să se retragă, se teleportează, se evaporă, dispare, pleacă. Şi chiar dacă încerci să o controlezi nu vei reuşi. E ca şi cum ai încerca să controlezi o tornadă de gradul IV. Înţeleg prin control manipulările conştiente şi inconştiente la care oamenii recurg pentru a se asigura că primesc sau vor continua sa primeascǎ iubirea de care au nevoie. Totul începe, evident, în copilărie, când iubirea parentalǎ nu existǎ din abundenţă. Copilul dezvoltă spontan strategii de marketing şi PR pentru a se asigura cǎ primeşte bunul cel mai de preţ. Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusǎ în dovezile, gesturile sau acţiunile materiale. Le poate însoţi, e devărat, însă nu e întotdeauna acolo. Un copil poate primi jucăriile cele mai scumpe şi niciun fel de iubire Cheltuind sume exorbitante pe jucarii, părinţii nu fac decât să-şi reducă propria culpabilitate. Un alt copil se poate simţi, extrem de iubit, deși primește jucǎrii modeste. Ceva mai târziu o femeie primește bijuterii, vacanțe, maşini, rochii costisitoare. Cu toate acestea nu se simte iubită. Ea suferă în tăcere, dincolo de privirile presei (deci este o vedetă sau partenera unei figuri publice). Cea mai bună prietenǎ, uneori un terapeut îi cunoaște drama.

Un alt aspect interesant al iubirii, pe care îl voi analiza mai departe, este gradul de permisivitate socialǎ. Am fost fascinat să descopăr cum iubirea  nu e permisă decât în anumite forme, contexte şi modalitǎți. Examinând aceste interdicţii, am aflat cǎ iubirea este periculoasă, în sensul că pune în pericol societatea, o tulbură, o zgâlţâie din temelii. Societatea a inventat reguli pentru a menţine iubirea sub control. Dacă nu respecţi interdictia, ştii ce face societatea? Bineînţeles că ştii! Te condamnă indirect. Cine sunt aceşti oameni? Mintea de psiholog îmi spune aşa: “Aceste persoane sunt oameni nefericiţi”. Iar eu întreb: “De ce sunt nefericiţi?” Iar ea răspunde: “Pentru că nu se simt iubiţi. Din acest motiv nu pot suporta fericirea aproapelui lor”. Altfel spus, capra vecinului trebuie sǎ moarǎ, nicidecum să trăiască şi să dea mai mult lapte. Dacǎ ai deja o parteneră nu ai voie să îmbrăţişezi o altă femeie, să o mângâi sau să o săruţi. Se pare eă iubirea trebuie oprită, limitată, închisă în perimetre speciale. E criminal periculos, care trebuie păzit 24 de ore din 24. Pentru aceasta, societatea şi-a dezvoltat numeroşi “ochi”, camere video ingenios amplasate pentru a te surprinde când faci un pas greşit. Este clar cǎ Iubirea este ceva primejdios pentru societate, altfel nu ar fi elaborat acest păienjeniş de instituţii, proceduri, coduri de comportament.

Și dacă ar fi invers? Dacă, de fapt, aceste reguli şi noime ar fi criminale, în sensul de nesănatoase dezechilibranle, toxice? Dacă cel mai înţelept lucru cu putinţă ar fi să-ţi exprimi afecțiunea pe care o simţi pentru soţul tău, pentru copilul tau şi pentru … colegul tău de serviciu, un bărbat inteligent şi amuzant, cu care te simţi foarte relaxată! Dacǎ ar sănătos să fii tandru şl cald cu prietena… prietenei tale fǎră ca asta să însemne că înşeli pe cineva?

Corpurile noastre sunt vii şi pentru că totul circulǎ prin ele pentru cǎ se produc schimburi, deplasări, transformǎri. Când ceva stagnează, nu se mişcă, apare imediat boala. Trebuie chemat doctorul. Cum ar fi dacă sângele ar spune: “Voi circula prin ficat, însă sub nicio formǎ nu voi iriga pancreasul”. E absurd? Şi interdicţiile sociale în materie de iubiți nu sunt la fel de absurde? De ce nu ar valabil pentru suflet ceea ce e valabil pentru corp? Când energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulaţia, ce se întâmplă cu sufletul? O să-ţi spun: sufletul se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, subnutrit, slab, vulnerabil. Societatea, însă, a inventat un mecanism uluitor pentru aceste cazuri. Ea numeşte un fenomen experimentat de majoritate ca normal.

Prin acest truc, nevroza socială este echivalentă cu normalitatea, pe când oamenii cu adevărat sănătoşi par dezadaptaţi, rebeli, pericole pentru ordinea socială. Iubirea este obstrucţionată, faultată, i se pun mereu piedici. Ce faci dacă o placi pe femeia de lângă tine şi ea te place, de asemenea (dar are un partener)? Te prefaci că nu te interesează. Începi să minţi. La fel face şi ea. Şi asta în ce scop? Pentru a proteja vulnerabilitatea unui om nesigur (partenerul), căruia îi lipseşte încrederea că ar putea găsi oricând o altă parteneră. Pentru a-ţi proteja propria vulnerabilitate la critici şi respingere socială. Evaluează atent şi spune-mi dacă merită preţul. Spune-mi dacă ceea ce câştigi (aprobare socială liniştea de suprafaţă a unei relaţii) contrabalansează ceea ce pierzi (autenticitate, viaţă în adevăr, radiaţia în exterior a unor sentimente frumoase). Oare de ce trebuie să ascunzi sau să maschezi ceva aşa de frumos, aprecierea, admiraţia, bucuria pe care ţi-o trezeşte o altă fiinţǎ? Comuniunea, împărtăşirea, rezonanţa profundă sunt aspecte magice ale vieţii de ce trebuie limitate la o singură persoană? Cui foloseşte aceasta închistare şi lipsă de orizont? De ce să nu te bucuri de aceste momente minunate, când ele se întâmplă, după care să le laşi să se dizolve pentru a te deschide pentru altele ?

Din alt punct de vedere, cum crezi că au ajuns alții (partenerii, familia, prietenii, grupul social) să aibă control pe sentimentele tale şi libera exprimare? Ți se pare că eşti un om liber dacă trăieşti astfel? Mie îmi pari doar o marionetă manevrată de pulsiuni şi de fricile inconştiente ale semenilor tăi. Cineva mi-a spus, referindu-se la o altă carte (Despre iubirea neposesivă şi exuberantă) cǎ ideile de acolo sunt foarte frumoase, dar nu pot aplica în lumea reală (adică sunt utopice!). Totuşi, ce numim lume reală? O lume mustind de frică, invidie, posesivitate, gelozie, dominație, narcisism, dependentă? Tu ai numi aşa ceva viaţǎ? Dacă ai fi pe undeva în Cer, ai face cerere pentru a te naşte pe Pământ şi a trăi aşa ceva? Eu cred că am făcut o astfel de cerere şi mă întreb acum ce-o fi fost în capul meu. Oare sunt masochist? N-aş fi putut alege altă planetă din altă galaxie? E ca şi cum, în concediu fiind, aş solicita unei agenţii de turism locuri în sudul Libanului, la o pensiune Hezbollah.

Cine are de pierdut într-o lume mai iubitoare mai liberă, mai lipsită de prejudecăţi, mai spontană, mai conectată la senzaţii şi emoţii tandre? Toţi cei care sunt focalizați, pe profit, care muncesc nu pentru bucuria de a face un anumit lucru, ci pentru beneficiile materiale pe care acel lucru le generează. Marele adversar al profitului este iubirea, deoarece iubirea nu pare a fi profitabilă. Când iubirea creşte, vânzările scad! Oamenii cumpără mai puţin deoarece nevoia de înlocuitori scade. E firesc când încep să iubească şi să se simtă iubiţi nu mai există goluri pe care să le umple cu haine de firmă, maşini, telefoane mobile, case, dulciuri, excursii exotice.

Iubirea are adversari puternici, bine echipaţi. Ei folosesc instrumente de ultimă generaţie pentru a ispiti şi cuvinte simandicoase pentru a convinge. Astfel, companiile pun accent pe valori, misiune nivel de performanţă, leadership, randament, rezultate, atingerea obiectivelor. Ce se găseşte dincolo de aceste cuvinte mari, respectabile? Dincolo sau în spatele lor sunt oameni. Oamenii au temeri, nelinişti, îngrijorări, complexe, frustrări, vise reprimate. Oameni prinşi într-o competiţie și o goană bizară, numind agitaţia lor “dinamsm” şi incapacitatea de a simţi pacea interioară “dorinţǎ de dezvoltare”.
Am senzaţia acută cǎ oamenii au uitat (unu, poate, n-au ştiut niciodată) că a iubi este o mare, o uriaşă plăcere. Iubeşti nu pentru a obţine ceva în schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Când iubeşti, tu eşti primul care câştigi, iubirea e binefăcătoare în primul rând pentru tine. Este o energie care circulă prin tine, te curăţă, te purifică, te înalţă, te armonizează, te limpezeşte.

Iubirea este cea mai profitabilă afacere. Când iubeşti, câştigi întotdeauna. Mă refer la iubirea autentică, adică atunci când iubeşti din toată inima. Când iubeşti cu inima îndoită, când iubirea este amestecată cu gelozie, dominaţie, teamă de singurătate sau anxietate de abandon, nu câştigi nici tu, nici celălalt. Când iubeşti cu adevărat nu ai cum să fii divizat, este o contradicţie în termeni. E ca şi cum ai spune că cercul are coifuri. Nu are! Doar mintea ta are, pentru că nu s-a armonizat suficient.

Iubirea autentică te face frumos, atrăgător, apt pentru a fi iubit. N-ai observat?Oamenii care iubesc sunt foarte frumoşi. Ceva radiază din fiinţa lor, iubirea pe care o emană îi face atrăgători. Cum ai putea să fii atras de un om neiubitor, din care nu emană nimic? Nu ai cum! EI este gol, o fântână fără apă, la care nu vine nimeni să bea, pentru că nu are ce. Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.

Iubirea oferă şi uită că a oferit! Iubirea nu are memorie. Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: “Am făcut eu asta? Când oare?” Iubirii îi lipseşte această conştiinţă de sine. Un om care iubeşte nu stǎ să evalueze: “Acum sunt iubitor”. Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată. Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stă nimeni care să facă ordine.

Cred că aceasta este caracteristică distinctivă a iubirii pure. În Iubirea adevărată nu mai există EU! De aceea nici nu cred că un om poate iubi un alt om (sau altă fiinţă). Un om, cel mult, poate ridica barierele din calea iubirii, dându-i voie să se manifeste prin el. Când tragi jaluzelele şi în camera ta intră lumină, nu tu creezi lumina. Lumină vine de la Soare şi tu doar îi dai voie să intre în casa ta.
Tot aşa cum lumina vine de la Soare, cred că Iubirea vine de la Dumnezeu. Asta înseamnă că atunci când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine.

Cine câştigă aici? Câştigi tu pentru că ai imensul privilegiu de a fi străbătut de iubirea de Dumnezeu. Câştigă celălalt, la care ajunge iubirea lui Dumnezeu.Şi, de ce nu, câştigă şi Dumnezeu, care are şansa să se exprime în lumea materiei pentru a o înnobila.
De aceea cred că doi oameni care se iubesc sau un om care iubeşte un alt om sau altă vietate sunt temporar în contact cu Conştiinţa lui Dumnezeu, pe care nu mi-o închipui altfel decât infinit de iubitoare. De aceea i-aş încuraja la nesfârşit pe oameni să-şi permită să iubească şi să-şi exprime iubirea, să identifice toate obstacolele şi prostiile sociale (prejudecăţi, norme, false valori morale sau religioase) care stau în calea iubirii şi să le înlăture pentru a se bucura de singurul medicament care îi face cu adevărat sănătoşi, elaborat după o reţetă secretă din farmacia divină.

Când sunt pătrunse de iubire, relaţiile de cuplu devin relaţii terapeutice. Cei doi parteneri se vindecă de o parte din rănile copilăriei, învaţa generozitatea, descoperă şi învaţă să accepte diferențele.
Ce te faci, însă, într-o relaţie, atunci când nu iubeşti din tot sufletul? Negociezi, te târguieşti, transformi relaţia în business. Oferi cu inima strânsǎ, pui condiţii, stabileşti termene limitǎ. În aceşti parametrii economici este imposibil ca relaţia să prospere.
Când are ceva de oferit, iubirea oferă din toată inima și nu se mai uită înapoi pentru a face măsurători. Ce a fost a fost. Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli. Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie. Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea să nu mai fie aici. Bucuria de acum este unicǎ și irepetabilă. Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important. Important este să fii conectat la bucuria de acum, să o exprimi fără teamă, fără condiţii, complet. Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosală."

Mama, merita tot efortul asta?

Aseara am sunat-o pe mama.

Am vrut sa o intreb daca a meritat tot sacrificiul pe care l-a depus de-a lungul vietii sale. Am vrut sa stiu daca a meritat sa se trezeasca in fiecare dimineata inaintea noastra si sa adoarma in fiecare seara dupa noi. Am vrut sa inteleg daca oboseala acumulata, stresul si nervii au fost compensate de ceva, de orice…

Prima data am crezut ca mama nu mi-a inteles intrebarea. Tacea. Dar tacea pentru ca eu vorbeam. M-am amuzat cand m-a intrebat daca nu cumva fac un sondaj de opinie. Apoi mi-a raspuns cu o voce clara. Ghidandu-ma dupa felul in care vorbea, parea ca atentia pe care ea ne-a acordat-o toata viata era cel mai firesc lucru din lume. Mama nu a folosit cuvintele “sacrificiu” si “regret”, chiar daca au existat momente in care s-a simtit pierduta.

Dupa ce am inchis telefonul, mi-am amintit de cate ori i-am inchis telefonul. Pentru ca eram prea ocupata, prea grabita sau pur si simplu prea distrata. Si de cate ori ea insista pentru a se asigura ca sunt bine…

Si am constientizat un lucru: este atat de usor sa ne invinovatim parintii. Este atat de usor ca pe masura ce crestem, sa gasim o serie de frustari personale pe care sa le aruncam pe umerii parintilor. Este ca si cum un copac ar da vina pe pamantul care il sustine ca a crescut inclinat, nu drept.

Si m-am mai gandit la un lucru. Daca s-ar crea un anunt in ziar pentru postul de mama, acesta ar avea atatea atributii pe care nici nu le gandim adesea…Ar fi bucatareasa care ne pune cu grija micul dejun in ghiozan, ar fi designerul care ne-ar ajuta sa ne gasim cea mai frumoasa tinuta pentru prima zi de facultate, ar fi doctorul care ar veni imediat cu un ceai cald atunci cand am incepe sa ragusim, ar fi vanzatorul care ne-ar “vinde” cele mai bune sfaturi pentru a reusi sa ne gasim drumul, ar fi soferul care ne-ar aratea indicatoarele permise si interzise din drumul vietii… Ce profesie complexa, aceea de mama!

Dar, cumva, aceasta profesie pastreaza o taina. Aceasta meserie ancestrala se transmite intr-un mod firesc din generatie in generatie. Iar taina? Cred ca este descoperita abia in momentul in care se preda stafeta. Pana atunci, putem doar sa presupunem…

Nu stiu ce zi e azi. Cu siguranta nu este Ziua Internationala a tuturor mamelor. Dar nici nu am de gand sa astept pana in acea zi pentru a-mi declara recunostinta fata de mama mea. Si nu-i multumesc doar pentru partea pe care a desprins-o adesea din ea pentru a mi-o darui mie, ci pur si simplu pentru prezenta ei. Stiti cat de mult conteaza simplul fapt ca este acolo?

Cu siguranta stiti.

Asadar, cred ca sunteti de acord cu mine ca ne mai ramane un singur lucru de facut: sa ne oprim din orice facem acum si sa-i multumim mamei noastre. Am certitudinea ca ii vom surprinde un zambet.

Andreea

www.damaideparte.ro

15 citate celebre despre viata pentru momentele dificile

Articolul de astazi va cuprinde 15 citate celebre despre viata ce-i apartin lui Paulo Coleho.

Din cand in cand, ne putem simti depasiti de lectiile pe care viata ni le ofera.

Tocmai de aceea am ales sa va impartasim aceste 15 citate celebre despre viata pentru a ne raminti sa gasim intelepciunea si rabdarea de care avem nevoie in momentele dificile.

Iata care sunt cele 15 citate celebre despre viata pe care le-am adunat pentru voi:

1. ”Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am pierdut totul.

Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi.

Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta.”

2. ”Respecta misterul.

Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul, totul este interconectat si are un sens.

Desi acest sens ramane mai tot timpul ascuns, stim cand suntem mai aproape de adevarata noastra misiune pe pamant, fiindca atunci tot ce facem se molipseste de energia entuziasmului.”

3. ”Sunt momente in viata cand trebuie sa ne credem orbeste in intuitie.

De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.

Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea.

Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful.

Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti.”

4. ”Apropierea de moarte ne ajuta intotdeauna sa traim mai bine.”

5. ”Exista intotdeauna o intamplare in viata noastra care este responsabila de faptul ca am incetat sa mai progresam.”

6. “E oricand posibil sa redevii tanar si nebun.”

7. ”Prima senzatie cand incepi o calatorie este ca nu vei ajunge niciodata la capatul drumului.

A doua este ca incepi sa te minti singur, parasit , zi si noapte te bate gandul sa renunti. Daca rezisti o saptamana, mergi pana la capat.”

8. “Dragostea este o boala de care nimeni nu vrea sa scape. Cine a fost contaminat de ea nu vrea sa se faca bine si cine sufera nu vrea sa fie vindecat.”

9. Suferinta apare in momentul cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi, iar nu asa cum ar trebui sa se manifeste iubirea – liber, nestapanit, calauzindu-ne cu forta eu, impiedicandu-ne sa ne oprim…”

10. ” Trebuie sa uitam ce credeam ca suntem pentru a putea fi intr-adevar ceea ce suntem.”

11. “Ne prefacem ca suntem puternici pentru ca suntem slabi.”

12. ” Exista intotdeauna o intamplare in viata noastra care este responsabila de faptul ca am incetat sa progresam.

O trauma, o infrangere foarte amara, o deziluzie in dragoste, chiar si o victorie pe care nu o intelegem cum trebuie ne face in cele din urma sa devenim lasi, ca sa nu spunem mai multe.

Vrajitorul, in procesul de crestere a puterilor lui oculte are nevoie ca mai intai sa se elibereze de acest ” punct de adaptare” dar pentru aceasta trebuie sa-si revizuiasca toata viata si sa descopere unde a ajuns.”

13. ”Am facut primul pas, trebuie sa merg mai departe.”

14. ”Oamenii sunt tristi deoarece sunt prizonieri in povestea lor personala.

Toata lumea crede ca obiectivul vietii acesteia este sa urmezi un plan.

Nimeni nu se intreaba daca acest plan este al lui sau a fost creat de altcineva.

Strang experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora si asta e mai mult decat pot duce.

Dar isi uita propriile vise.”

15. ”Cand ne aflam pe drumul cel bun, urmam semnele, dar din cand in cand mai facem si cate un pas gresit, iar divinitatea ne vine in ajutor, impiedicandu-ne sa comitem ireparabilul.”

http://www.damaideparte.ro/

Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic

Să te îndrăgosteşti este atât de uşor. Este ca şi cum ai cădea într-o groapă; să ieşi din ea este mult mai greu. Va trebui însă să ieşiţi, căci atunci când iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai rămân decât certurile, cicălealea şi tot felul de răutăţi venite din ambele părţi. Nimeni nu doreşte să îşi rănească partenerul sau partenera, dar din cauză că se simte el însuşi rănit, îl (o) răneşte la rândul lui, proiectându-şi nefericirea asupra sa. Cel mai bun moment de a mă întreba ce aveţi de făcut nu este acesta, ci cel în care începeţi să vă îndrăgostiţi, când nu aţi căzut în groapă. Să te înalţi pe aripile iubirii este cât se poate de uşor, iar ieşirea dintr-o asemenea relaţie devine infinit mai uşoară, căci te ajută forţa gravitaţiei. Să cazi este uşor; de aceea aveţi grijă ca acesta să fie pasul doi; pasul unu trebuie să fie urcuşul. Aţi făcut deja pasul cel simplu; acum urmează cel dificil. Sunteţi nevoit să suportaţi toate aceste lacrimi şi toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce înapoi iubirea.
Trebuie să înţelegeţi un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbeşti nu poate fi controlată. Ai căzut în ea. Nu te-ai putut împotrivi la vremea respectivă acestui proces. Pur şi simplu s-a întâmplat. Dar iubirea este ca o briză uşoară – vine şi pleacă. Acesta nu este un lucru rău, căci dacă ar rămâne pe loc, ar deveni stagnantă.

Ar trebui să faceţi amândoi un efort pentru a înţelege că deşi iubirea a dispărut, nu aveţi nici un motiv să vă urâţi reciproc, căci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit şi a plecat, la fel ca o briză, iar dumneavoastră v-aţi bucurat de aceste momente. Fiţi recunoscători şi ajutaţi-vă reciproc să ieşiţi din groapă. Atunci când te afli în groapă, nu ai altă cale. Bărbatul ar trebui să-şi dovedească buna creştere, oferindu-şi umerii pentru a ajuta femeia să iasă prima din groapă. La sfârşit, se va descurca el cumva, căci este mai puternic.

[...] Nu cădea niciodată în dragoste (fall în love); ridică-te în iubire. Iar ridicarea pe aripile iubirii înseamnă să înveţi, să te transformi, să te maturizezi. În ultimă instanţă, ea vă ajută să creşteţi, iar două persoane adulte nu se ceartă niciodată. Ele încearcă să se înţeleagă una pe cealaltă, să îşi rezolve problemele.

Cine încearcă să se înalţe în iubire nu mai cade, căci înălţarea presupune un efort personal, iar iubirea născută din acest efort poate fi controlată. Căderea în iubire nu presupune nici un efort. Când cazi în iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cât această iubire dispare mai repede, cu atât mai bine. În caz contrar, rişti să fii prins în o mie şi una de capcane. Din cauza lor este atât de dificil să te desparţi mai târziu de fostul partener de cuplu.
Când cazi în iubire, nu îţi mai pui întrebări. Atunci când te îndrăgosteşti nu par să existe probleme, dar când încerci să te desparţi, toate experimentele prin care ai trecut în timpul lunilor şi anilor în care aţi stat împreună – şi care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin nişte obstacole.
Voi vă faceţi tot felul de promisiuni… Nu se pune problema că aţi minţit sau că aţi încearcat în mod conştient să vă înşelaţi. În momentele de iubire aceste promisiuni par să vină direct din inima voastră, dar când aceste momente dispar… şi este obligatoriu să dispară, căci povestea voastră de iubire a fost o cădere, şi nimeni nu poate rămâne în această stare o veşnicie, cineva trebuie să se ridice din nou. În momentul în care despărţirea se apropie, toate aceste promisiuni devin nişte obstacole.

Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic. Biologia este oarbă. De aceea se spune că iubirea este oarbă. Iubirea de care vorbesc eu nu este însă oarbă şi poate fi cu uşurinţă practicată de oricine. Nu trebuie decât un mic efort…
Iubirea trebuie să se nască din tăcere, din luciditate… Ea nu înlănţuie niciodată. Cum ar putea crea iubirea nişte cătuşe pentru persoana iubită? Dimpotrivă, ea conferă libertate din ce în ce mai mare. Cu cât iubirea devine mai puternică, cu atât mai mare devine această stare de libertate; cu cât mai mult accepţi persoana partenerului aşa cum este, nu mai încerci să schimbi această persoană.

Una din cele mai dramatice probleme ale lumii în care trăim se datorează faptului că îndrăgostiţii încearcă să schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu înţeleg că dacă aceasta se va schimba, iubirea lor va dispărea, căci ei s-au îndrăgostit de ea aşa cum arată acum, nu într-o altă ipostază.
Înălţarea în iubire îţi permite să înţelegi că fiecare are dreptul la propriul său teritoriu, pe care tu nu ai dreptul să-l încalci. Dacă iubirea echivalează cu libertatea, necesitatea despărţirii dispare. Ideea separaţiei apare numai atunci când vezi că te transformi într-un sclav, căci nimănui nu-i place sclavia.

[...] Uitaţi tot ce v-aţi promis reciproc. Acele lucruri au fost adevărate la vremea când au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra înşivă v-aţi schimbat. Vă aflaţi amândoi la o intersecţie, gata să o apucaţi în direcţii diferite. Poate că nu vă veţi mai întâlni niciodată. De aceea, despărţiţi-vă într-o manieră cât mai nobilă. Dacă veţi înţelege că despărţirea este absolut necesară, indiferent de maniera în care se va produce, atunci de ce să nu o faceţi cu graţie? Aţi putea trăi în amintirea celuilalt, la fel cum şi el ar putea trăi în amintirea voastră. Într-un fel, momentele trăite împreună vor continua să se îmbogăţească de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui să vă despărţiţi frumos.
Acest lucru nici măcar nu este dificil, dacă aţi înţeles ce este iubirea – care este un fenomen într-adevăr dificil. V-aţi îndrăgostit fără să vă gândiţi, dar aţi înţeles foarte rapid că iubirea a dispărut. Acceptaţi acest adevăr şi nu vă învinovăţiţi reciproc, căci nimeni nu este responsabil. Ajutaţi-vă unul pe celălalt şi despărţiţi-vă prieteni.

Atunci când se despart, foştii iubiţi devin de multe ori duşmani. Ciudat mod de a-ţi arăta recunoştinţa. Cei doi ar trebui să rămână prieteni. Când iubirea se transformă în prietenie, sentimentele de vinovăţie dispar, la fel ca şi senzaţia că ai fost înşelat, exploatat. În realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur şi simplu, aţi fost orbit de energia biologică.
Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se încheia într-o relaţie de prietenie, ci începe printr-o asemenea relaţie. Ea începe în tăcere, în luciditate. Această iubire este propria voastră creaţie, deci nu este oarbă. O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce în ce mai profundă.Sensibilitatea ei este imensă. Cel care practică acest tip de iubire simte nevoia partenerului înainte ca acesta să înceapă să vorbească. [...] aceşti oameni nu mai trebuiau să îşi vorbească.  Totul se desfăşura prin sincronicitate. Dacă persoanei iubite îi era sete, la fel trebuie să-ţi fie şi ţie. Transferul de idei şi senzaţii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.
O asemenea iubire nu aşteaptă nimic de la celălalt. Ea îi este recunoscătoare că acesta acceptă ce are ea de oferit. Nu se simte ameninţată, pur şi simplu pentru că nu există nici o ameninţare la adresa ei.

Dar mai întâi de toate va trebui să ieşiţi din groapă. Ajutaţi-vă unul pe celălalt. Biologia nu vă va ajuta prea mult în această direcţie. Încercaţi mai degrabă să fiţi umani. Înţelegeţi că iubirea care v-a unit cândva nu mai există. Ochii vi s-au deschis în sfârşit.
Atât timp cât vă veţi ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din păcate, în asemenea cazuri fiecare doreşte să iasă el primul din groapă, fără să-i pese ce va face celălalt. Mai rău, fiecare îl trage pe celălalt în jos, încercând să profite de el. Explicaţia este simplă: teama. Vechea iubire a dispărut, dar noul nu a apărut încă. Nimic nou nu se poate petrece într-o groapă. Mai întâi de toate trebuie să ieşi afară din ea. De aceea, există această teamă de necunoscut. Trecutul a fost atât de frumos încât ai dori să-l repeţi. Încerci chiar să forţezi acest lucru; celălalt încearcă şi el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.

O iubire forţată nu are nimic de-a face cu iubirea. O iubire forţată nu poate fi numită iubire. Şi amândoi ştiţi foarte bine ce este iubirea, căci aţi avut parte de ea, fie şi numai pentru câteva momente. De aceea, nu vă veţi putea amăgi reciproc. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să ieşiţi din groapă şi despărţiţi-vă frumos. Iar data viitoare încercaţi să nu mai cădeţi, ci să vă ridicaţi. Nu va mai lăsaţi dominaţi de factorul biologic. Ascultaţi de vocea conştiinţei!

Osho

http://drumuricatretine.wordpress.com/

Comunicare in cuplu: 7 lucruri pe care ar trebui sa i le spui partenerului tau

Daca am cunoaste cu totii reteta fericirii in relatia de cuplu, atunci cu siguranta nu ne-am confrunta cu probleme de comunicare in cuplu.

Foarte multe relatii de cuplu au tendinta de a subestima importanta comunicarii cu partenerul de viata.

Din pacate, problemele de comunicare pot da nastere unor situatii deloc favorabile.

In randurile urmatoare, iti vom prezenta 7 lucruri pe care ar trebui sa i le spui partenerului tau ori de cate ori simti nevoia pentru a mentine echilibrul in relatia de cuplu:

1. “Mi-e dor de tine.”

Nu avem nevoie de prea multe informatii despre psihologia cuplului pentru a sti ca transmitandu-i partenerului nostru ca ne este dor de el printr-un simplu email sau mesaj il va ajuta sa se simta apreciat sau chiar dorit.

Adesea avem o impresie “rigida” depsre comunicarea in relatia de cuplu.

Poate ca ne imaginam ca ar trebui sa vorbim intr-un anumit moment si uitam sa lasam loc spontaneitatii si jucauseniei.

Astfel, ar trebui sa ne simtim liberi sa-i dam celui drag un mesaj spontan chiar daca el este la locul de munca.

2. “Cum a fost ziua ta?”

O adevarata relatie de comunicare in cuplu consta si in a rezista tentatiei de a spune cat de groaznica a fost ziua noastra.

In schimb, ne putem concentra atentia asupra celuilalt, intrebandu-l simplu: “Cum a fost ziua ta?”

3. “Iti amintesti cand…?”

Stim cu totii ca relatia de cuplu isi pierde din “magie” pe masura ce trec anii.

Atunci cand ii amintesti partenerului tau de anumite momente pe care le-ati petrecut impreuna, reusiti amandoi sa constientizati inca o data de ce relatia voastra de cuplu este atat de importanta.

4. “Cu ce te pot ajuta?”

Daca intr-o dimineata v-ati trezit tarziu si a trebuit sa faceti totul in 10 minute pentru a pleca spre locul de munca, atunci stiti ce inseamna sa aveti nevoie de ajutor.

Atunci cand partenerul nostru pare stresat, am putea sa ii oferim ajutorul nostru.

Oricat de simpla poate parea intrebarea de mai sus, ea ne va ajuta sa evitam sa dam nastere unor probleme de comunicare in cuplu.

5. “Ce parere ai despre acest lucru?”

Relatiile noastre nu ar trebui sa se desfasoare sub forma unei dictaturi, ci din contra, ar fi dezirabil sa comunicam deschis cu cel de langa noi.

Asadar, este indicat sa ne intrebam partenerul ce parere are despre diferite aspecte, indiferent cat de minore sau majore par in ochii nostri.

6. “Imi pare rau. Ai dreptate.”

Fiecare relatie are suisurile si coborasuirile sale.

Exista momente in care procesul de comunicare in cuplu este destul de ambiguu din cauza orgoliilor celor doi parteneri.

Astfel, recunoasterea faptului ca am gresit si ca celalalt are dreptate reprezinta un act de maturitate din partea noastra.

7. “Te iubesc.”

Poate ca stiti deja proverbul:

“In momentul in care esti iubit cineva, ai putere. In momentul in care iubesti pe cineva, ai curaj.” – Lao Tzu

Cam asa functioneaza lucrurile si in ceea ce priveste relatia de comunicare in cuplu.

Indiferent de cat timp iti cunosti iubitul, tine minte ca aceste doua cuvinte sunt mereu binevenite.

Din punctul tau de vedere, comunicarea poate rezolva problemele de cuplu?

http://www.damaideparte.ro/

Iubirea traita in tacere

„In aceasta zi insa, cand se intelegea deosebit de profund pe sine si-i intelegea pe oamenii ce-si depanau viata alaturi de a sa, acum, privind-o in fata, a inteles ce sentiment nutreste pentru ea. Vazand-o, se bucura ca permanenta senzatie chinuitoare a absentei ei, inceteaza …”.

O cutremuratoare declaratie de dragoste, tacuta, adusa la suprafata de brutalitatea timpului din cartea lui Vasilii Grossman, „Viata si destin”. O dragoste trista pe marginea prapastiei razboiului, spune autorul. Dar nu despre carte vreau sa vorbesc. Faceti-va timp si cititi-o. Sunt sigura ca va lasa in memoria oricui cate ceva. In sufletul meu a lasat mai mult decat credeam: o lectie inegalabila de iubire. Nu , nu vorbesc despre „arta de a iubi”. Iubirea adevarata nu are nevoie de lectii si nici de teorii. Ea stie deja cum sa iubesti: in tacere si cu rabdare. Iubirea dintre fizicianul Victor Strum si tacuta, aproape inexpresiva Maria Socolova este aproape un afrond adus tuturor descoperirilor stiintifice despre Iubire! Vom reusi vreodata sa intelegem ce e Iubirea? Negresit ca da. Fiecare in parte si impreuna cu cel iubit. Doar sa iubim fiecare dupa puterile noastre.

Strum descopera in inima lui doar peste ani iubirea pentru Mariei Socolova, iar ea stia de la inceput ca-i poarta acestuia o dragoste intensa, adevarata, ocrotitoare si datatoare de speranta si credinta in eternitatea Iubirii. Nici unul dintre ei nu cere iubirea celuilalt. Sunt fericiti ca iubesc! Nici unul nu are pretentii de vre-un fel sau altul fata de celalalt. Sunt fericiti sa stie ca celalalt exista undeva. Sunt cuprinsi de panica si disperare atunci cand celalalt sufera.

Ranile unuia sunt si ranile celuilalt! Sunt invaluiti in dansul lin al biatitudinii cand fiinta iubita este in siguranta. Zambetul unuia este si zambetul celuilalt! Era razboi, Iubirea insa triumfa din nou. Inevitabil, m-am intrebat: sa fie oare posibila o asemenea iubire si in zilele noastre de pace? Este aceasta o Iubire reala sau doar o fantezie ludica a autorului? Nu exista alt raspuns decat:”Da”. Iubirea a fost, este si va fi intotdeauna aceeasi. Noi, oamenii, suntem cei ce-i schimbam haina. Ochii nostri se lasa purtati pe suprafata lucrurilor, de cele mai multe ori, iar inima sufera. Ne este in permanenta dor de Iubire! Ochii celor doi indragostiti, a caror dragoste interzisa (ambii erau casatori) lasa suferintei toata libertatea, vad doar ceea ce iubesc. Vad ceea ce-i face fericiti. Vad si traiesc Iubirea fara a intra catusi de putin in jocul detaliilor si explicatiilor obositoare si inutile de cele mai multe ori. Ei pur si simplu iubesc! Poate ca in dragoste nu ar trebui sa jonglam prea mult cu intrebarea „De ce?”. Ea poate sa omoare dragostea, punand-o sub lupa iscoditoare a curiozitatii inutile. Asa ne indepartam de sansa rara de a trai Iubirea … iubind!

Cum? In tacere si cu rabdare, ne invata remarcabilele istorii de iubire. In Iubire poate sa existe numai recunostinta darului pe care-l primesti. Ratiunea este parghia prin care ne protejam frica noastra de a alege sa iubim. Sa nu uzitam prea mult de ea. Asteapta, ai rabdare si Iubirea va veni la tine. Cand vine Iubirea, tu nu ai cum sa alegi. Ea te-a ales deja pe tine. Deschide-i usa si fii o gazda cat mai buna!

Cand stii ca iubesti?

Atunci cand simti ca un gol din inima ta, pe care nici nu ai banuit ca-l porti, fiindu-ti mereu dor de fericire, s-a umplut brusc si pe nepregatite cu o imensa liniste ce te face sa zambesti fara nici un motiv aparent. Atunci cand ochii tau poarta in ei limpezimea cerului. Atunci cand simti prezenta fiintei iubite cand ea este departe de tine: este in inima ta si o porti mereu cu tine. Atunc cand gandul la Ea/El iti da puteri nemasurate, iar problemele vietii ce stau la usa vietii tale, nu vor disparea, nu vor deveni mai facile si nici nu le vei ignora, ci vei avea Curaj – asemenea unei mame ce-si apara puii – sa te arunci in lupta fara frica de a fi infrant. Frica in dragoste are picioare subtiri si fragile.

Curaj, Putere, Fericire, Blandete, Deschidere, Credinta, Speranta toate sunt vlastare ale unui suflet ce-si traieste iubirea in tacere. Taina Iubirii este sa dai consistenta trairii tale zi de zi, noapte de noapte. Iubirea, se stie, nu se cladeste intr-o zi. Cand te-ai indragostit, asteapta sa suferi. Asa este Iubirea! Culoarea roz nu face casa buna cu ea. Rozul este culoarea care minte cel mai tare. Te induce in eroarea dulcegariilor si facilului. Iti clateste ochii, dar iti inchide inima. Iti promite vesnicia, dar iti ofera deja un sentiment otravit … Rabdare!

Iubirii nu-i este pe plac nici triumfalismul, zgomotul si fastul. Ele au picioarele scurte ca si minciuna! Cineva spunea: „Nu tot ce straluceste, este aur!”. Nu tot ce te face sa te simti bine, confortabil, protejat, apreciat, sta in vecinatatea Iubirii. Uneori acestea nu sunt decat niste comportamente „corecte” de care abunda teoriile despre „arta de a iubi”. Zgomotul strident al goarnei si bubuitul tobelor nu anunta prezenta si triumful Iubirii, ci mai curand, fragilitatea sau chiar lipsa ei. Un invelis sclipicios maschiaza de cele mai multe ori un gol ce este … doar gol. Nimic altceva. Zgomotul sperie Iubirea. Tacere!

„Sedeau tacuti …[ ]. Continuara sa taca. Buzele ei erau stranse, dar lui i se parea ca ii aude glasul. Totul era limpede, intr-atat de limpede, ca si cand ei si-ar fi spus deja totul unul altuia. Dar ce rost ar mai putea sa aiba aici cuvintele?” (V. Grossman, Viata si destin).
Tacere!
Iubirea are insa nevoie de muzica. Ea insasi este o melodie. E mai usor sa iubesti ascultand muzica.

Galina Turtureanu 

www.ralix.ro

10 invataturi de la Dalai Lama

Pentru orice cautator spiritual, Dalai Lama este mai mult decat o figura emblematica.

El este o adevarata sursa de inspiratie pe care o putem folosi in diferite momente ale vietii noastre.

Tocmai de aceea, am hotarat ca in acest articol sa va prezentam 10 citate ce-i apartin lui Dalai Lama.

1. “Nu e nevoie de temple, nu e nevoie de filosofii complicate. Creierul si inima mea sunt templele mele, filosofia mea este bunatatea.” Dalai Lama

2. “Noi oamenii suntem fiinte sociale.

Venim pe aceasta lume in urma actiunii altora.

Supravietuim datorita celorlalti.

Fie ca ne place, fie ca nu, sunt putine momente in viata cand nu beneficiem de pe urma actiunilor celorlalti.

Din acest motiv nu e deloc surprinzator ca in mare parte fericirea noastra apare in contextul relatiilor noastre cu ceilalti.” Dalai Lama

3. “Cand te raneste o sageata otravita, important este s-o scoti mai intai; nu e momentul sa te intrebi de unde vine, cine a tras-o sau ce otrava poarta.” Dalai Lama

4. “Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.” Dalai Lama

5. “Gasesc speranta in cele mai negre dintre zile, si ma concentrez in cele mai fericite. Eu nu judec universul.” Dalai Lama

6. “Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.” Dalai Lama

7. “Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.” Dalai Lama

8. “In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.” Dalai Lama

9. “Daca problema poate fi rezolvata, nu trebuie sa-ti faci griji. Daca problema nu poate fi rezolvata, nu are sens sa-ti faci griji.” Dalai Lama

10. “Suferinta ii innobileaza pe oameni. Numai cel care a suferit, pretuieste fericirea.” Dalai Lama

www.damaideparte.ro