EXPLICATIA PSIHOLOGULUI: GELOZIA APARE ATUNCI CAND DRAGOSTEA INTRA LA INCHISOARE

Gelozia este un sentiment profund, foarte bine inradacinat si dificil de modificat.

De multe ori, oamenii isi imagineaza ca sunt gelosi pentru ca sunt indragostiti, dar de fapt se „indragostesc” pentru ca au nevoie ca o persoana sa stea langa ei pentru a nu se simti singuri.

In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe ori, sa ne imaginam ca suntem iubiti, insa, in acest context, aceasta este confundata cu iubirea, iar iubirea mult dorita se transforma intr-o lupta fara invingatori.

“Gelozia vine pur si simplu din teama persoanei ca nu are valoare de una singura. Cu cat persoana este mai putin capabila sa-si gaseasca ea insasi protectia necesara si cu cat increderea in sine este mai mica, cu atat creste nesigurata, teama de abandon si implicit apare gelozia, caracterizata prin nevoia puternica de a mentine partenerul cat mai aproape, pentru protejarea propriei portii de afectiune. Relatia traditionala oscileaza intre afectiune si dominare, din pacate, doi poli incompatibili pentru construirea unei relatii reale. Cu alte cuvinte gelozia seamana aparent foarte mult cu iubirea, dar este in realitate un frate vitreg malefic, cu caracteristici diametral opuse”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Sentimentul geloziei ne indica un tip de relatie in care posesia predomina in detrimentul afectiunii, iar puterea in detrimentul iubirii. Acest sentiment ascunde in el un intreg comportament, o intreaga strategie in care dragostea se amesteca cu:

1.    Teama – „Daca nu esti langa mine, nu ma simt protejat/a”

2.    Morala – “Datoria ta este sa te ocupi de mine/casa/familie"

3.    Santajul - „Voi muri sau ma voi sinucide daca ...”

4.    Amenintarea – “Daca nu esti cum vreau eu/cu mine, ai sa vezi tu/ vei plati scump”

5.    Culpabilizarea - „Daca iubesti si pe altcineva, inseamna ca nu ma iubesti pe mine!”

6.    Manie/furie – “Daca ma supar si reactionez, celalalt se sperie si nu mai pleaca”

7.    Luarea de ostateci - Copiii sunt de obicei cei prinsi la mijloc

8.    Ideologia - „Pentru ca ne iubim, trebuie sa facem totul impreuna”

9.    Autoritatea - „Nu ai voie sa faci/ai ceva fara mine”

10.                      Suferinta - „Nu mai pot sa dorm/mananc/muncesc din cauza celuilalt”

11.                      Boala - Anxietate, depresie, atacuri de panica, somatizari

12.                      Forta/agresivitate - partenerul este retinut prin violenta verbala si/sau fizica, imobilizare, incuiatul usii, interzicerea accesului la masina, bani, telefon sau orice alt mijloc de a lua legatura cu exteriorul

13.                      Crima - „Daca nu-mi poti apartine, nu ai de ce sa traiesti”

Psihologul Laura Maria Cojocaru: “Fidelitatea este inteleasa de multe ori gresit”

Cuvantul fidelitate provine de la grecescul „fides”, care inseamna incredere. Ca orice lucru in acesta lume, si fidelitatea comporta doua aspecte: cel pozitiv - increderea reciproca si cel negativ, pervertit, in care fidelitatea devine sinonima cu abstinenta, represiunea, limitarea si detentia. “Atunci cand se accentueaza doar aspectul negativ, cuplul devine o inchisoare, un loc al reprimarii, iar partenerul de viata se transforma intr-un inamic. Multi oameni sufera de singuratate doar din cauza limitelor determinate de educatia primita, de conditionarile cauzate de unele conceptii de viata preluate de-a valma, pentru ca, in acest caz, cuvintele „te iubesc” deviaza de la sensul lor pur si minunat si devin doar temeri si „inchisori” pentru celalalt.

Auzim mult prea des expresii de genul: „ma tem ca tu nu ma iubesti”, “„ sa ma iubesti doar pe mine!”, „te iubesc daca si tu ma iubesti”, „daca ma iubesti, faci/esti asa cum iti cer”, „te iubesc daca esti perfect/a”, s.a. Atunci cand „te iubesc” inseamna „ma iubesc asa cum sunt si te iubesc asa cum esti“, putem vorbi cu adevarat de iubire, pentru ca fidelitatea fata de celalalt incepe cu fidelitatea fata de tine insuti, pentru ca linistea ta este asigurata cu adevarat doar atunci cand pot sa-ti satisfaci tu insuti aspiratiile si atunci este minunat sa-ti doresti si sa poti imparti asta cu partenerul/a. Atunci cand reusesti sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti, doar atunci o vei putea face si cu partenerul/a si vei constata ca gelozia va deveni un sentiment inutil.

Atunci cand tu insuti te apreciezi, te iubesti, te respecti, esti sensibil la tot ceea ce te inconjoara, atunci poti iubi cu adevarat viata si oamenii, atunci poti cu adevarat sa construiesti o relatie cu o persoana aflata in aceeasi dispozitie. O astfel de dragoste cunoaste foarte rar deceptia si disperarea, atata timp cat amadoi se ingrijesc de cresterea ei, fiecare insa ramanand el insusi”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

www.kudika.ro

Ed Sheeran – Thinking Out Loud

"Gandind cu voce tare"

Când picioarele tale nu-ti mai functioneaza ca înainte
Si eu nu te pot matura de pe picioarele tale
Gura ta înca îsi va mai aminti gustul dragostei mele?
Ochii tai înca vor mai zambi de la obrajii tai?

Si, draga mea, eu te voi iubi pana vom avea 70 de ani
Si, iubito, inima mea ar putea sa se îndragosteasca la fel de tare ca la 23 de ani
Si ma gândesc despre cum oamenii se îndragostesc pe cai misterioase
Poate doar o simpla atingere de mâna
Ei bine, eu ma îndragostesc de tine în fiecare zi
Si eu doar vreau sa îti spun ca sunt..

Deci, draga mea acum
Ia-ma în bratele tale iubitoare
Saruta-ma sub lumina a o mie de stele
Puneti capul pe inima mea care bate
Ma gândesc cu voce tare
Ca poate am gasit dragoste exact unde suntem.

Când parul meu e tot plecat, si memoria mea dispare
Iar multimile nu-si amintesc numele meu
Când mâinile mele nu mai canta la corzi in acelasi fel
Stiu ca ma vei iubi în continuare, la fel.

Pentru ca, draga mea sufletul tau nu ar putea sa îmbatraneasca, este vesnic verde
Si, draga mea, zâmbetul tau este vesnic in gandul si memoria mea
Ma gândesc despre cum oamenii se îndragostesc pe cai misterioase
Poate totul face parte dintr-un plan
Ei bine, eu voi continua sa fac aceleasi greseli
În speranta ca vei întelege

Dar, iubito, acum

Ia-ma în bratele tale iubitoare
Saruta-ma sub lumina a o mie de stele
Puneti capul pe inima mea care bate
Ma gândesc cu voce tare
Ca poate am gasit dragoste exact unde suntem.

Invataturile lui Thich Nhat Hanh, calugar zen – Cele 4 ingrediente ale iubirii adevarate

Iubirea romantica, daca este iubire adevarata, iti poate aduce multa bucurie, iar daca nu este iubire adevarata, te va face sa suferi si il va face si pe celalalt sa sufere. - Thich Nhat Hanh, calugar zen.

Dar iubirea adevarata poate fi invatata…

Thich Nhat Hanh este un calugar zen, invatator, poet, autor si activist pentru pace cunoscut in intreaga lume. Este considerat a fi cea mai influenta voce zen a momentului. Ascultandu-l pe acest om vorbind despre iubirea adevarata, sufletul se umple de pace si bucurie.

„Dragostea adevarata este acel ceva care te ajuta sa suferi mai putin. Dragostea adevarata este acel ceva care il ajuta pe celalalt sa sufere mai putin. Dragostea adevarata te face fericit si ajuta si cealalta persoana sa fie mai fericita. Dragostea adevarata te ajuta sa ai mai mult libertate. Din invataturile lui Buddha aflam ca dragostea adevarata are 4 ingrediente: bunatatea, compasiunea, bucuria si incluziunea.” – explica Thich Nhat Hanh in timpul unei conferinte.

Bunatatea

Primul se refera la capacitatea de a crea fericire in lumea celuilalt: Daca te iubesti pe tine, esti capabil sa generezi momente de fericire. Daca iubesti cu adevarat pe cineva, esti capabil sa creezi fericire pentru ea sau el.

Compasiunea

Compasiuena se refera la capacitatea de a suferi mai putin. Exista o arta a suferintei, daca stii cum sa suferi, atunci ajungi sa suferi mult mai putin. Prin suferinta poti sa creezi spatiul pentru intelegere si iubire si in acest fel poti sa ajuti cealalta persoana sa sufere mai putin, sa transformi suferinta din el sau ea.

„Adesea, noi ne indragostim de cineva nu pentru ca iubim si intelegem cu adevarat acea persoana, ci mai mult pentru a ne distrage atentia de la suferinta noastra. Cand invatam sa ne iubim si sa ne intelegem pe noi insine, cand invatam compasiunea fata de noi insine, numai atunci vom putea iubi si intelege cu adevarat o alta persoana”, spune calugarul zen.

Bucuria

Al treilea element al iubirii adevarate este bucuria. Daca iubirea ta nu te face fericit/a, atunci nu e iubire. Daca „iubirea” il face pe celalalt sa planga in fiecare zi… nu e iubire. Daca dragostea te face sa suferi in fiecare zi, nu este dragoste adevarata. Dragostea adevarata iti ofera tie si celuilalt bucurie.

Incluziunea

Al patrulea element al iubirii adevarate se refera la incluziune, pentru ca in dragostea adevarata nu vezi separare intre cel care iubeste si cel care este iubit, intre cel care se inchina si cel care primeste inchinaciunea. Intre acestia nu exista nicio granita, iar intre ei comunicarea este perfecta. Astfel, in dragostea adevarata, suferinta ei este suferinta ta. Fericirea ei este fericirea ta.

Centrala pentru invataturile lui Nhat Hanh este ideea ca intelegerea celuilalt este de fapt o alta latura a iubirii – ca sa il iubesti cu adevarat pe celalalt inseamna sa ii intelegi suferinta. (In Budism, suferinta se refera la orice sursa de profunda disatisfactie – fie ca este de natura fizica, psihoemotionala sau spirituala, explica BrainPickings)

„Ceea ce orice om are nevoie este sa fie inteles.”, dar adesea suntem la randul nostru prinsi in tot felul de limitari si nu avem capacitatea de a iubi cu adevarat. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca am primit nefericirea ca mostenire de la parintii nostri si astfel ne-am pierdut capacitatea de a intelege suferinta celuilalt.

„Daca parintii nostri nu s-au iubit si nu s-au inteles unul pe celalalt, cum am putea noi sti cum arata iubirea… Parintii nostri ne pot lasa mostenire bani, averi, case sau pamant, dar e inutil daca ei nu au fost fericiti. Daca avem parinti fericiti, am primit cea mai mare bogatie din lume”. - Thich Nhat Hanh

Thich Nhat Hanh: Cel mai valoros dar din lume!

Ce e iubirea? Este un sentiment? Putem macar sa definim cumva acest concept?

Iubesti fara a sti cum sa o faci il raneste pe celalalt. -Thich Nhat Hanh

Cel mai cunoscut lider Zen al momentului, Thich Nhat Hanh, spune ca iubirea nu este un sentiment ci un stil de viata. In alte cuvinte, a iubi o alta persoana inseamna sa ii intelegi suferinta. Intelepciunea budista ne invata ca intelegerea este ceea ce orice om are nevoie.

Thich Nhat Hanh explica in mod ingenios mecanismele iubirii:

„Daca torni un pumn de sare intr-o cana de apa, apa nu mai poate fi bauta. Dar daca torni sarea intr-un rau, oamenii vor putea sa foloseasca in continuare apa pentru gatit, ca sa se spele si ca sa bea. Raul este imens si are capacitatea de a primi, de a imbratisa si transforma. Cand inimile noastre sunt mici, intelegerea si compasiunea noastra sunt limitate si suferim. Nu putem sa ii acceptam sau toleram pe ceilalti si micile lor iesiri si le cerem insistent sa se schimbe. Dar cand inimile noastre se largesc, aceleasi lucruri care ne faceau sa suferim inainte, nu ne mai fac sa suferim. Avem o intelegere imensa si comapsiune si ii putem imbratisa pe ceilalti. Ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt si astfel ei au o sansa sa se poata transforma.”

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem in aceasta viata ar trebui sa fie: cum ne oferim celorlalti, pentru a ne intelege suferinta unii celorlalti. Iar Thich Nhat Hanh spune ca noi suntem primii cu care sa incepem:

„Cand ne hranim fericirea si avem grija de noi, ne hranim abilitatea de a trai. Iata de ce, a iubi inseamna si a ne hrani fericirea.”

„Sa intelegi suferinta celuilalt este cel mai mare dar pe care i-l poti face. Intelegerea este celalalt nume al iubirii. Iar daca nu poti intelege, nu poti iubi.”

Maestrul Zen ne mai invata ca de asemenea, trebuie sa invatam dinamica iubirrii:

„Daca parintii tai nu s-au iubit si nu s-au inteles unul pe celalalt, cum am putea noi sa stim cum arata iubirea?... Cel mai de pret dar pe care parintii il pot oferi copiilor lor este propria fericire. Parintii nostri ne pot lasa bani, case si pamant, dar poate ca nu sunt oameni fericiti. Daca am avut parinti fericiti, am primit cea mai mare mostenire de pe pamant.”

www.garbo.ro

Fiecare intalnire din viata noastra este un dar...

Bucura-te si lasa oamenii sa iti intre in viata. Sunt schimbarile tale vii. Sunt felurile in care te cunosti si te recunosti. Crestem si la fiecare nivel intalnim noi si noi oameni. Multumeste omului care ti-a iesit in cale si care fie pur si simplu s-a indragostit de tine, fie te-a facut sa te indragostesti de el.

de Alexandra Serban

Ne implinim prin oameni...

Cred ca fiecare intalnire din viata noastra e un dar. Care de multe ori poate fi ascuns in invelisuri ponosite. Nu ne dam seama pe loc si totusi, daca am sti cata nepretuire se ascunde in fiecare intalnire, am fi atat de fericiti si am sti cat de binecuvantati suntem, cat ne iubeste Dumnezeu si cate sanse avem nu doar de a cunoaste noul, de a ne largi constiinta, ci si de a ne intelege pe noi mai bine, cine suntem, cat suntem ce putem, cum ne comportam, cum ne-am schimbat. Ce am imbunatatit la noi sau la ce mai avem de lucrat.

Oamenii au nevoie de iubire, atentie si grija. Cu totii avem nevoie: oameni, fiinte, plante si animale. Intr-o lume in care ne consideram straini unii fata de ceilalti poate ca folosirea mai multor cuvinte calde, pline de alint si dragalasenie, pe care le folosesti cu cei dragi si apropiati, ar face cu adevarat sa fie pe cat de magica, pe atat de reala aceasta realitate a noastra.

Nu avem nevoie de multe: ci doar de a fi acceptati cum suntem si iubiti cum suntem si e de ajuns. INGADUINTA.

Asa suntem noi, facuti sa crestem in soare si caldura. adica in iubire si vorbe frumoase. Pana si cel mai pricajit copacel la lumina soarelui, in caldura, cu atentie, se poate transforma intr-un copac atata de frumos.

Nu e greu. E doar nevoie de a ne ingadui sa ne lasam sa fim: fara masti, cu sufletul deschis si cu bucuria din ochi care sa ii cuprinda in imbratisari calde si pe ceilalti.

Iubim oameni. Si nu ni se raspunde la fel. Suntem iubiti de altii si putin ne pasa, poate ca nu ii vrem, poate ne agaseaza cu atata atentie si cu toate dovezile lor ca ne iubesc.

E rau... e bine?

Stiti fiecare. Ca sentimentul pe care il ai cand iubesti nu poate fi comparat cu nimic. Chiar si atunci cand iubesti si nu ti se raspunde la fel. Dom'le, e magic ce traiesti. Asa ca bucura-te de ceea ce traiesti. Si cand esti tu iubit, multumeste-ti tie si aluia care te iubeste ca ti-ai mai dat un colt jos de pe carcasa ta umana si ai devenit mai "comestibil" in aceasta fauna urbana.

Iubirea asta… filosofand la ea... mi-ar veni sa spun asa: poate ca e o forma de daruire, cu care toti am fost inzestrati ancestral, si cand iubesti te daruiesti pe tine si ai capacitatea asta, bulversatorie, de a-l vedea pe celalalt cu tot ce are mai bun, chiar si cu calitati ce ii lipsesc. E eronat? Oare nu proiectia ta il poate schimba, tu vazandu-l intr-o perspectiva mult mai buna? Observatorul schimba de fapt obiectul privit- asa zicea si Dl Einstein in cu fizica lui cuatinca cu tot.

Potential nelimitat e in fiecare din noi. Stau si ma gandesc de multe ori cum ar fi ca oamenii cand se intalnesc pe strada, cand stau la rand, cand dau din greseala unii peste altii, sa isi spuna cuvinte frumoase: esti minunat, o persoana asa deosebita ca tine nu credeam ca pot sa intalnesc, binecuvanta-te-ar RAiul la cata fericire aduci in viata mea si lista ar continua. Sa spui cuvinte care cresc starea de bine din celalalt, e atat de greu?! Sa te focusezi pe ce are celalalt mai frumos si mai bun, cum ar fi? Cum am deveni cu totii?

Dilemele noastre. Sa nu ranesc. Iubesc si totusi sunt ranit fiindca nu mi se raspunde la fel. Da si ce daca? Iubesti si e destul. Ceea ce simti e atata de deosebit si chiar si faptul ca esti iubit si alintat e asa de bine. Multumeste omului care ti-a iesit in cale si care fie pur si simplu s-a indragostit de tine, fie te-a facut sa te indragosesti de el fiindca e vesel si cald si calm. Si ce daca nu te poate iubi? Are si el ranile lui asa cum si tu ti le-ai avut odata.

Da spatiu. Da timp si ai rabadre. Oricat de fara noima pare totul, are atata rost. Nici nu stii. Simte. Traieste. Lasa-le sa fie. E destul si e perfect cum e.

Bucura-te si lasa oamenii sa iti intre in viata. Sunt schimbarile tale vii. Sunt felurile in care te cunosti si te recunosti. Crestem si la fiecare nivel intalnim noi si noi oameni. Ne doare cand se incheie relatii cu oameni dragi pe care ii stim de o viata: pleaca in afara ori poate te separa viata de ei, ca asa e, sunt cicluri si cicluri.

Da, esti suparat. Nu ti-a iesit iarasi cum ai vrut.
Plangi.

Te doare.

Esti dezamagit.

Nu intelegi ce plan dement mai are si D-zeu asta care te face sa te indragostesti si omul ala nu iti raspunde la fel, nu simte la fel, te trateaza indiferent sau in cel mai bun caz, din complezenta, cu atentie si grija, sa nu te spargi, ca tu esti cel ce iubesti, el e doar receptorul- isi da seama, insa nimic nu clincaie in el, ca nu asta trebuie sa fie. Iacata numai amintirile sa iubesti. Foarte bine!

Dar lasa-le sa fie. Viata va continua in bucurie. Multumeste pentru amintirile ce ti le-au dat, pentru cuvintele pe care le-ai schimbat cu ei, multumeste pentru energia in care ai stat alaturi de ei si bucura-te ca ai fost binecuvantat cu prezenta lor.

Ce preferi, sa fii iubit de cineva ce iti e indiferent sau sa iubesti si sa nu ti se raspunda la fel? Asa de contorsionat ne mai apare totul… cand totul e atata de simplu.

Inima simte, capul gandeste si rezultatele sunt atat de complicate.
Insa e un rost in toate. CRESTI. TE NETEZESTI. SI in plus asta insemna sa TRAIESTI.
Asa ca bucura-te!

www.garbo.to

Nu cauta IUBIREA, trebuie sa distrugi barierele ridicate impotriva ei!

Ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Eram de fapt eu, in cautarea iubirii.

Eseu despre iubirea adevarata - Ce inseamna iubirea adevarata? Ce se intampla cand ne indragostim?

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei. - Rumi

Unii dintre noi…

Am esuat in multe feluri in trecut in ceea ce priveste relatiile romantice. Simt o tristete acum, in timp ce inteleg si decodific modul cum functionam din punct de vedere mental si emotional… Am sentimentul acesta de amaraciune si durere fiindca ceea ce am crezut eu ca e iubire, ceea ce imi doream eu pentru mine, nu era neaparat si ceea ce era bine pentru mine.

Exista un fel de amaraciune in noi in momentul cand orice Mit cade. In orice om e o rezistenta atunci cand minciunile sunt devoalate. Acest mit se disipa in fata mea: ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Am fost dusa in eroare de catre propriul sistem emotional. Nu era iubire, eram de fapt eu in cautarea iubirii – o cautare profunda si dureroasa. O sete de ceva ce nici macar nu stiam ce gust are cu adevarat. Sufletul tau vrea ceva ce ii lipseste, in timp ce mintea ta isi va face programul si toate strategiile intr-o incercare nereusita de a fi in ajutorul fiintei insetate. Tristetea asta are imaginea unei zile de toamna si eu mergand cu ochii plecati pe o strada goala.

Suntem unii dintre noi care nu am stiut sa cream relatii frumoase si stabile cu altcineva si pare ca cei care pot nu prea ne inteleg aceasta inabilitate. Nu prea au cum sa inteleaga, dar este de parca i-ai cere unui pinguin sa zboare. Vedeti voi, unii dintre noi nu avem abilitatile necesare pentru a ne implica in relatii sigure, fiindca sistemul nostru psihologic nu cunoaste cum iubirea sanatoasa ar trebui sa fie, sa se simta, ce gust are cu adevarat. Noi ne-am pus de mai demult in inconstientul nostru, speranta in proiectii ireale, in povesti preluate de primprejur. A fost necesar sa ne construim o perspectiva a "iubirii ideale" pe care in realitate nu am simtit-o niciodata. O parte din noi avea nevoie sa se asigure ca asa ceva este totusi posibil si ca in mijlocul disperarii, noi putem sa fim capabili sa functionam si sa mergem mai departe.

Iubirea care te trezeste

Dar motivul pentru care ne atrage cineva nu este acela care ne imaginam noi ca e. Cei ca noi, care ne-am agatat de povesti ca sa supravietuim, aflam brutal ca printii si printesele nu exista de fapt si ca ei, cei in care ne-am pus speranta, sunt doar reflectia lipsei de iubire pe care am trait-o si in trecut.

Ultima data cand eu m-am indragostit a fost acum 4 ani si toata experienta a avut mai degraba conotatia unei treziri spirituale, decat a unor mari povesti de dragoste, de genul acelora pe care le vezi doar in filme si la care aspiram eu. Conotatie spirituala in sensul ca m-a facut facut sa ma intorc dinspre exterior inspre interior, inspre mine insami, a fost momentul cand eu am inceput sa imi observ subconstientul si sistemele psiho-emotionale, sabloanele de comportament. A fortat o revolutie psihologica.

Imi amintesc de mine acum, cu inima "alergand" haotica si picioarele tremureandu-mi in prezenta acestei persoane. Era ceva ce eu nu mai simtisem pana atunci, o atractie de nesuportat. O forta care m-a ingenuchiat.

Acum traiesc un contrast puternic intre acea experienta si ceea ce am aflat in acesti ultimi ani prin auto-observare si o munca psihologica dificila uneori si constiincioasa, o munca cu mine insami: „Vezi un barbat sau o femeie in mijlocul unei incaperi aglomerate, iar energia acelei persoane te atrage incontrolabil. Ti-ai intalnit <<sufletul pereche>> si simti asta la modul visceral – instinctele tale, mintea, corpul iti explodeaza sub sageatile inmuiate in feniletilamina ale lui Cupidon. Tu crezi ca acest sentiment este „iubire”, este atat de puternic si atat de pur ca nimic nu se poate ridica la aceeasi intensitate si, chiar daca partial ceea ce crezi este corect, exista cu mult mai mult in aceasta poveste despre atractivitatea intre oameni.”

„Tu iti alegi un partener bazandu-te pe imaginea compozita a celor care au avut grija de tine atunci cand erai un copilas. Acestia erau cei pe care te bazai pe-atunci pentru absolut orice. Erai totalemente dependent de ei si, in fragilitatea lor umana si ignoranta lor, au facut greseli in modul cum te-au crescut. Poate ca erau distanti, poate ca te controlau prea mult, poate ca te faceau sa simti rusine sau poate erau de-a dreptul cruzi. In alte situatii, poate ca ai avut ingrijitori care erau iubitori, blanzi, rabdatori si incurajatori. Sau poate ai avut experienta unei combinatii dintre aceste situatii din momentul cand te afali in pantec, pana pe la 5 ani. Aceasta este perioada cand conceptia ta despre ceea ce inseamna lumea si iubirea, s-a format.” – spune acest articol - Motivul pentru care esti atrasa de cineva nu e acela pe care il crezi

Acei primi ani in contact cu oamenii care aveau grija de tine a fost momentul cand conceptia ta cu privire la ce inseamna lumea si iubirea s-a format. Te rog, citeste de mai multe ori! S-ar putea sa ai o realizare brusca. Ideea ta despre iubire are la baza tipul de legatura afectiva, de relatie pe care l-ai avut cu cei care au avut grija de tine in acea perioada, adesea parintii.

Daca tu nu ai simtit dragostea aceea sigura de care aveai nevoie ca si copil, imagineaza-te cum in mod inconstient tu ca adult, ai o dorinta disperata de acel tip de iubire si inconstient suferi din cauza acelui gol care se mai numeste si "deprivare emotionala". Deprivat emotional, ai sa te prabusesti in iubire ("fall in love" spun englezii), ai sa te abandonezi in acea senzatie de speranta si nevoie.

Dar mai devreme sau mai tarziu, magia se transforma in intunericul pe care oricum il stiai; vei incepe sa cunosti mai bine aceasta persoana ce emana o putere imensa asupra ta si incepi sa simti probabil ca ceva nu e tocmai in regula, in masura in care te straduiesti sa crezi in voi doi pe mai departe. La modul inconstient, ceva din tine isi da insa seama ca decorul e schimbat dar scenariul este acelasi, acela de care inima ta a vrut cu atat de multa ardoare sa fuga si de care a vrut sa se vindece: trauma, abuz, neglijare, invizibilitate, teama...

„Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Nu aceasta persoana este cea care te va ajuta sa completezi procesul de vindecare de care ai nevoie ca sa traiesti o dragoste reala, pe deplin functionala.” – citat din acelasi articol. Deci aceasta ar trebui sa fie iubirea adevarata - sa nu te simti mai putin in nicio clipa, sa primesti atentie, grija, sa nu fii parasit in niciun fel.

Diger perspectiva asta noua si sanatoasa pe care o invat prin intermediul psihologiei si al prietenilor mei, cu o atitudine perplexa: Stai putin, indragostirea nu e de fapt de ajuns ca sa garanteze iubirea adevarata?

Eu nu am stiut… Eu nu am stiut ca iubirea nu ar trebui sa implice si suferinta. Eu nu am stiut macar ca exista iubire fara suferinta. Experienta pe care am avut-o eu in copilarie, m-a invatat o alta realitate.
Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Trebuie sa pleci fara nici un regret. Ai fost inselat - iubirea romantica pe care ti-ai imaginat-o, era doar un miraj. Speranta a fost in van. A fost o incercare nereusita de a gasi conexiunea dorita si de care orice fiinta umana ar nevoie… Dar sistemul tau a jucat aceleasi reguli si a gasit familiaritate in ceea ce nu era neaparat bun, bland, incurajator si protector pentru tine.

Din prisma ultimilor ani a trebuit sa inteleg ce se intampla cu mine si asta dintr-o perspectiva largita. In procesul asta au fost clipe cand mi-am simtit inima bagata intr-o masina de spalat brutala, m-am simtit destramata si deznadajduita uneori, incercand cu disperare sa inteleg cum asa ceva poate fi posibil: sa simti o atractie imensa fata de cineva care e capabil sa te ridice pana la stele si in acelasi timp te face sa te simti mizerabil. Am inceput sa vad si sa slefuiesc aspectele din mine care ma tineau intr-un scenariu neprieten.

Imi imbratisez vulnerabilitatea asta care m-a facut puternica acum. Stiu ca nu a fost vina mea pentru aceasta si nici pentru celelalte relatii disfunctionale pe care le-am avut. Nici vina parintilor mei nu e.

Sunt intr-adevar unii dintre noi care, daca nu ne trezim, vom recrea acelasi sablon la infinit, doar fiindca niciodata pana acum, nimeni nu ne-a iubit asa cum ar fi trebuit sa fim iubiti. Noi nu avem uneltele subconstiente ca sa recunoastem pe acea persoana care ar fi putut sa ne ofere acea iubire sanatoasa si infloritoare; ne indragostim fara de speranta de familiaritatea celor care in final nu vor face decat sa puna sare pe ranile noastre emotionale deschise, oameni care in exterior emana o aura a iubirii ideale in care am vrut noi mai demult sa credem – un ambalaj stralucitor care impacheta vechiul.

Si cumva, partea interesanta e ca… cei cu sarea in buzunare si stralucirea in ochi … Nici ei nu stiu acea iubire, nu stiu cum sa se apropie, nu stiu sa iubeasca si sa fie iubiti, nu au incredere in iubire, in masura in care si-o doresc la fel de insetat. Iar inimile lor faramitate sunt exact la fel ca ale noastre. Acel scenariu al sufletelor pereche gemene care oglindesc durerea unul celuilalt, intensitatea acesteia si scenariile similare care au creat acea durere.

Unii dintre noi, asemenea mie, poate sunt destul de norocosi sa isi scoata ochelarii innegriti de pe ochii mintii… si se uita in oglinzi si in durere. Si asa incepi sa iti constientizezi structura mentala si emotionala si se face lumina in modul cum procedai si ce alegeai sa faci in anumite situatii.

O problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de Constiinta care a creta-o. - Einstein

Imi amintesc de mine, acum vreo doi-trei ani cred, holbandu-ma la fraza asta si fiindu-mi imposibil sa inteleg la ce se refera. Dar acum inteleg. Vorbind aici despre "problema" iubirii, am inteles ca trebuie sa iti smulgi sinele asta cu o multitudine de aspecte, din vechiul sau sistem de a actiona si ca trebuie sa inveti noi realitati, acelea care in sfarsit, te vor ajuta mai mult, e nevoie sa te muti practic, in alta paradigma de cunoastere. 

CONSTIENTA…

Altfel, mintea noastra subconstienta va continua sa recreeze sabloanele vechi, alegand scenariile deja stiute si caile deja batatorite in prisma unor vremuri vechi, nefaste, acelea ale iubirii neimplinite. E modul de a trai pe pilot automat…

Cand realizezi, iti dai seama ca e timpul sa alegi altceva. Noile orizonturi se deschid in imaginatia mea, o experienta care se amesteca cu amaraciunea data de renuntarea la trecut. Renuntarea la visurile alea destramate si asteptarile bazate pe imaginatia despre iubire si nu pe emotii vreodata simtite, proiectii si sperantele incapatanate in legatura cu omul ala care te-a facut sa simti ca intreaga fiinta iti explodeaza.

Asadar...

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei., spunea invatatorul sufist Rumi.

Pentru unii dintre noi, barierele sunt reci si inalte… Bariera este modul cum am inteles noi ca iubirea trebuie sa fie si sa se simta, atunci, in copilarie… Nu ii invinui pe parintii tai, nici ei nu au stiut iubirea. 

www.garbo.ro

Te iubesc, copilul meu frumos. Aduci in lume miracole. Citeste scrisoarea emotionanta a unei mamici!

 

Iti scriu aceasta scrisoare ca sa-ti amintesc mereu cat de minunat esti si sa iti spun ca indiferent de ce s-ar intampla, o sa stralucesti intotdeauna. Nu spun lucrurile acestea fiindca sunt mama ta, ci fiindca ne-ai imbogatit atat de mult vietile si vei continua sa imbogatesti vietile celor pe care urmeaza sa ii intalnesti.

Cand am citit scrisoarea pe care Orla Kelly i-a adresat-o copilului ei si a facut-o publica in revista lifehack.org, mi-am spus ca nu as fi putut exprima in cuvinte mai potrivite ceea ce simt la randul meu pentru copilul meu si tot binele si frumosul pe care doresc sa il aduca lumii si sa il primeasca inapoi. Am tradus de aceea scrisoarea integral in speranta ca tot mai multe mamici o vor citi si se vor regasi in ea.

Orla Kelly: Scrisoare deschisa catre copilul meu frumos

Dragul meu copil,

Iti scriu aceasta scrisoare ca sa-ti amintesc mereu cat de minunat esti si sa iti spun ca indiferent de ce s-ar intampla, o sa stralucesti intotdeauna. Nu spun lucrurile acestea fiindca sunt mama ta, ci fiindca ne-ai imbogatit atat de mult vietile si vei continua sa imbogatesti vietile celor pe care urmeaza sa ii intalnesti.

Lucrurile cu care te-ai confruntat au devenit confruntarile mele in timp ce lucrurile minunate pe care le-ai realizat pana acum in scurta ta viata mi-au adus mult mai multa bucurie decat orice mi-as fi putut imagina vreodata. Cand ma uit in ochii tai, vad atat de multa speranta pentru umanitate si pentru lumea aceea in care ar trebui sa traim cu totii…

O lume plina de bunatate pentru tot si toti, indiferent ca este un zambet, un simplu gest sau pur si simplu a fi acolo. Asta este ce aduci in lume. O lume plina de compasiune pentru cei vulnerabili, cei slabi, cei foarte tineri si cei foarte batrani. Pari sa ai o sensibilitate aparte pentru nevoile altora si ii ajuti in cele mai delicate modalitati.

Apreciaza lucrurile simple.

Te bucuri de orice intamplare simpla de peste zi pe care noi restul le luam de bune si ma ajuti sa apreciez viata in toata splendoarea ei. Iti spui propriul adevarul chiar daca lumea nu este intotdeauna pregatita sa il auda si ai o mare constientizare a ceea ce se potriveste impreuna in viata si a ce nu. Acest lucru iti poate cauza neplaceri cateodata, insa lumea are nevoie de oratori, visatori, creatori, inventatori, exploratori si tu ai o parte din fiecare.

Nu exista nimeni intru totul ca tine acum si nu o sa fie niciodata. Ai totul inauntrul tau si o sa te duca oriunde ai vrea sa mergi si sa fii orice vrei sa fii. Bucura-te ca esti copil chiar daca sunt momente cand iti doresti sa fii un adult. Crede-ma, sunt atat de multi adulti care isi doresc sa aiba o a doua sansa la copilarie. Copilaria este un timp special pentru experiente noi, pentru a invata lucruri noi, pentru a invata sa faci lucrurile mai bine si pur si simplu pentru a te distra si a face boacane. Nu uita de partea distractiva. Este materialul din care sunt facute amintirile minunate si te vor ajuta sa depasesti orice vremuri dificile mai tarziu in viata.

Imaginatia este darul tau cel mai mare.

Sa nu iti pierzi niciodata imaginatia, copilul meu frumos, chiar daca altii pot rade de tine. Ei nu pot vedea miracolele si magia care au loc in capsorul tau si nu pot vedea locurile in care te duc aventurile tale. Gandurile tale sunt curate si pure si minunat de simple si cu toate acestea sunt momente cand simt ca esti impovarat, copilul meu, insa nu o poti exprima inca.

Sensibilitatea si puterea ta de perceptie te fac sa constientizezi mai multe decat ceilalti, nu doar tot ceea ce este bun, dar si lucrurile care nu sunt tocmai bune in lume astazi. Stiu ca unele lucruri pentru tine nu au un sens. Nu au un sens nici pentru mine. In schimb, cauta tot ce este bun in lume, in ceilalti si cel mai important in tine insuti si orice altceva va veni de la sine.

O sa fiu intotdeauna acolo pentru tine.

Sa stii ca sunt intotdeauna aici pentru tine indiferent de ce se va intampla si o sa te iubesc intotdeauna si o sa te sprijin pe masura ce te dezvolti in persoana unica care esti. Nu te schimba, doar evolueaza in tot ceea ce esti destinat sa devii. Va fi suficient, copilul meu. Fii o raza de lume. Fii o raza de speranta pentru noi toti. Acum du-te oriunde te poarta respiratia vietii si du-te sa stralucesti, straluceste oriunde te-ai duce. Raspandeste lumina si lumineaza intreaga lume deoarece iti apartine.

“Lasandu-ne propria lumina sa straluceasca, le oferim in mod inconstient celorlalti oameni permisiunea sa faca la fel.” Marianne Williamson

Autor: Orla Kelly

Sursa: www.lifehack.org