Micul suflet

“Odată a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:
– Ştiu cine sunt!
Şi Dumnezeu a răspuns:
– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?
Micul suflet a strigat:
– Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zâmbit cu drag:
– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai desluşise misterul pe care întreg Regatul dorea să-l descopere.
– Uau!, spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie Ceea ce Sunt cu Adevărat) şi i-a spus:
– Acum, că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt?
– Adică vrei să FII Ceea ce EŞTI cu Adevărat?, îl întrebă Dumnezeu.
– Păi, răspunse el, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.
– Dar tu chiar Eşti Lumina!, îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.
– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii lumină, se tot plângea Micul Suflet.
– Aşa deci?, răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.
Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:
– Ar fi totuşi un lucru.
– Ce? Întrebă Sufleţelul.
– Păi, nu există decât Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu şi, astfel, nu există nici o modalitate prin care tu să trăieşti experienţă a Ceea ce Eşti, atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.
– Adică?, intraba confuz, Micul Suflet.
– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în Soare. Eşti acolo împreună cu alte milioane, miliarde de lumânări, pentru a crea Soarele. Şi Soarele nu ar fi el însuşi fără de tine; el nu ar fi Soarele, fără una din lumânările sale. Şi fără tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumină, când tu eşti în Lumină?
– Păi, îi răspunse Sufleţelul, tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie.
Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:
– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumină, atâta vreme cât tu eşti în Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.
– Ce este întunericul?, întrebă Micul Suflet.
– Este ceea ce tu nu eşti.
– Îmi va fi frică de întuneric?, întrebă Micul Suflet.
– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm; doar ne prefacem că e întuneric.
– Aaa! Exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.
Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea trăi o experienţă anume, va trebui să apară exact opusul stării respective:
– Şi asta este un mare dar, pentru că fără el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldură, fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreaptă, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb, fii Lumina în Întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti Cine Eşti cu Adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească, pentru că şi ceilalţi să afle cât eşti de special.
– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt?, întrebă Micul Suflet.
– Bine-nţeles! Răspunse Dumnezeu râzând; este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi că” special” nu înseamnă “mai bun”. Toţii sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor, doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că tu eşti special.
– Minunat!, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!
– Şi poţi să începi lucrul acesta, chiar acum!, îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, împreună cu Micul Suflet. Apoi, îl întrebă:
– În ce mod îţi doreşti tu să fii special?
– Nu înţeleg. Răspunse Micul Suflet.
– Păi, a fi Lumina înseamnă a fi special, şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?
Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:
– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special!, exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.
– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea, sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumina.
– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! Strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special, fiind iertător. E ceva special să ierţi?
– O, da! E foarte special.
– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să trăiesc experienţă a ce înseamnă să fii iertător.
– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să ştii ceva.
Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.
– Ce anume ar trebui să ştiu?, oftă Micul Suflet.
– Nu ai pe cine să ierţi.
– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
– Nimeni! Răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!
Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia, pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu există nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi. Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur, încât Micul Suflet abia o putea privi.
– Atunci pe cine ai putea ierta?, întrebă Dumnezeu.
– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să trăiesc experienta iertării. Doream să aflu cât e de special să fii iertător.
Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.
Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.
– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
– Da?!?, se lumină Micul Suflet, dar cum?
– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.
– Poţi face tu acest lucru?
– Cu siguranţă! Ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel, încât tu să ai pe cine ierta.
– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă atât de perfectă! Tu, care vibrezi atât de putermic, încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult, încât Lumina pe care o radiezi acum să se transforme într-un Întuneric dens? Ce te-ar putea face, pe tine – care eşti atât de uşor, încât dansezi deaspura stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului – să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de răspuns.
– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreună, noi doi. Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amândoi un Tot.
Împreună am fost Sus-ul şi Jos-ul, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost Femeia şi Bărbatul, Bunul şi Raul, am fost amândoi şi Victimă şi Agresorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trăi experienţa a Ceea ce Suntem cu Adevărat.
Sufletul cel Prietenos explica mai departe: Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi «cel rău» de data asta. Îţi voi face nişte lucruri groaznice, şi abia atunci tu vei putea trăi experienţa a ceea ce înseamnă să fii Cel care Iartă.
– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător?, întrebă Micul Suflet, puţin speriat.
– Păi, ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos, făcându-i un semn cu ochiul.
Sufletul cel Prietenos devenise deodată serios şi spuse cu o voce slabă:
– Ai avut dreptate înainte, să ştii.
– La ce te referi?
– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute. Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.
– Cere-mi orice!, strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte: Voi putea fi Iertător! Voi putea fi Iertător!
Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut.
– Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger că faci toate acestea pentru mine.
– Bine-nţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit numai îngeri!
Şi atunci Micul Suflet nu-şi dorui nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:
– Ce pot să fac pentru tine?
Sufletul cel Prietenos răspunse:
– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi. În momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment, aminteşte-ţi te rog Cine Sunt cu Adevărat.
– Oooo, îmi voi aminti!, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.
– Bine, răspunse Prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine Sunt cu Adevărat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit Cine Sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi Cine Eşti. Şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora Cine Suntem.
– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar – şansa de a trăi experienţa a Cine Sunt cu Adevărat.
Şi astfel, cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse nouă viaţă, emoţionat să fie Lumină, ceea ce era foarte special şi entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.
Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experienta Iertării şi să-i mulţumească oricărui suflet care făcea că acest lucru să fie posibil. Şi, ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui – chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe – dar mai ales dacă îi aducea tristeţe – Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu:
– Adu-ţi aminte: eu vă trimit numai îngeri.”

Neale Donald Walsch – The Little Soul and The Sun

https://drumuricatretine.wordpress.com

Învăţături pentru suflet

Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest Pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.

Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest Pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit? si Care a fost calitatea iubirii tale?

Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.

Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.

Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele  pentru că ai nevoie de darurile lor.

Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.

Nu exista greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru că tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apără.

Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuti.

Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc?  Mulţi.  Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?

Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice  s-ar întâmpla, este bine.

O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.

Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea “lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.

O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.

Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul Maestru numeşte fluture.

Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuti le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.

Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.

Împărtăsindu- ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.

Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.

Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.

Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.

Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale!

Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.

Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?

Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.

 Richard Bach

https://drumuricatretine.wordpress.com

Vinovatie, ego si suflet

De prea multe ori ne considerăm vinovaţi pentru ceilalţi şi credem că nu merităm să fim iubiţi. De prea multe ori uităm că nu există responsabilitate 100% doar a unei singure părţi. De prea multe ori credem cu naivitate că nu poate fi iertat nici de noi şi nici de alţii ceea ce am făcut. De prea multe ori încetăm să ne iubim aşa cum suntem şisă vedem în greşelile noastre doar lecţii prin care evoluăm.

Cum nimeni nu e responsabil însă decât pentru el însuşi, nu există culpabilitate totală faţă de altcineva. Atragem exact acele persoane şi situaţii care rezonează perfect, în oglindă, cu atitudinile noastre, bune sau rele, din ego sau din suflet. De aceea, motivaţia care stă la baza unei “greşeli” este întotdeauna împărţită între cele două părţi care au fost implicate în acel proces aproape egal. Un procent de 50%-50% s-ar apropia mai mult de realitate.

Nu îţi pot face nimic din ceea ce tu nu vrei, din ceea ce tu nu accepţi (conştient sau nu). Nu poţi primi nimic de la mine din ceea ce tu nu cauţi. Şi invers. Eu îţi ofer exact ceea ce pot şi am de oferit în relaţia cu tine. Ne oglindim perfect.

Cum aş putea atunci să te acuz numai pe tine pentru responsabilitatea relaţiei dintre noi? Cum aş putea să te consider doar pe tine vinovat de ceea ce mi se întâmplă mie? Sau reversul, cum aş putea să cred că doar eu sunt vinovat de ceea ce se petrece în mintea ta? Cum pot să iau doar pe umerii mei povara ta? Ambele situaţii sunt privite naiv şi dintr-o singură extremă, a egoului, care crede că prin critică putem schimba lucrurile în bine. Căci egoul e convins că, dacă iubeşti totul aşa cum e, nu vei mai învăţa niciodată să te schimbi. Şi atunci te ţine în frică, amintindu-ţi mereu de greşelile din trecut.

Credinţa inimii însă e diferită. Ea ştie că totul funcţionează numai prin iubire şi acceptare necondiţionată. Ea priveşte criticile egoului ca pe ale unui copil naiv, cu înduioşare. Ea are înţelepciunea de a cunoaşte adevărul din dragoste, nu din frică. Inima vorbeşte limbajul universal; egoul pe cel individual. Inima vorbeşte despre unire, egoul despre competiţie. Nu te poţi uni cu ceilalţi la nivel mental; ai nevoie de inimă.
Şi chiar dacă la nivel de ego nu suntem de acord cu ceilalţi şi nu ne putem iubi pe noi înşine, la nivel de inimă, iubim totul aşa cum e.

De aceea, a vorbi despre culpabilitate într-o situaţie ne situează în afara adevărului şi este esenţial să căutăm mereu să ne conectăm la inimă, suflet, Dumnezeul din noi, uitând de ego sau raţiune. O modalitate simplă de a şti dacă suntem conectaţi la sinele nostru plin de iubire este aceea de a verifica starea în care ne aflăm în acea situaţie. Mă simt bine sau, din contră, trist, furios, anxios? Orice senzaţie neplăcută, de durere “sufletească”, este de fapt durerea egoului care nu poate accepta lucrurile aşa cum sunt ele.

Când suferim, suntem în ego, în totală ignoranţă, deconectaţi complet de la Dumnezeu şi suflet; când iubim, suntem fericiţi, acceptăm situaţiile şi oamenii aşa cum sunt fără să ne doară, înseamnă că suntem conectaţi la ceea ce suntem cu adevărat. Când ne doare ceva, egoul are putere asupra noastră; când ne simţim bine, sufletul deţine puterea.

Când trăim prin ego, suferim mereu, pentru că el nu ştie, nu are înţelepciunea de a accepta viaţa aşa cum e; el se cramponează de experienţele trecute, de amintirile dureroase şi se teme că am putea păţi ceva similar în viitor. Măsurile de precauţie sunt luate aşadar de ego, nu de suflet.

Sufletul ştie întotdeauna că ne aflăm la momentul şi locul potrivit şi că, din punct de vedere spiritual, totul e perfect, adică dacă nu am ajuns la pace este pentru că egoul e încă destul de puternic. Şi ne aşteaptă, din dragoste pentru noi, să facem acest pas.

Practic, toate experienţele noastre dureroase se repetă mereu şi mereu, până când avem capacitatea de a ne învăţa lecţiile şi de a vedea altceva în ele.

Daniela Dumitriu

https://drumuricatretine.wordpress.com

Ganduri in saptamana patimilor

O data ce saptamana patimilor a inceput, ma tot intreb daca Dumnezeu si-ar mai trimite Fiul inca o data pe Pamant.

Cum ar reactiona printre politicieni, angajatii grabiti din multinationale, tocurile inalte ale doamnelor de la metrou sau injuraturile din trafic? Cum i-ar privi pe falsii tamaduitori si cum i-ar incuraja pe cei care doresc sa-I urmeze calea? Cum ar opri haosul contradictiilor din fiecare dintre noi si cum ne-ar intoarce spre noi insine? Si mai ales, cum s-ar infatisa inaintea noastra?

Si din nou, ar avea atatea de vindecat…

Mana tamaduitoare ar putea sa ne mangaie din nou nerabdarea, furia, intristarea si ignoranta…iar reactiile noastre ar fi din nou de necuprins… Oare ne-am deschide intr-atat incat sa ne permitem sa fim vindecati sau ne-am inchide din nou sufletele, avand ca fundal pierderea sperantei?

Dintr-un anumit punct de vedere si fara a ne subestima in vreun fel, cred ca noi, oamenii, am face aceleasi greseli. Cu siguranta l-am batjocori, l-am scuipa, l-am critica si l-am trada iar. I-am intoarce spatele si cand am vedea cine este de fapt, ar fi deja prea tarziu…

Sau daca deja este printre noi?

Daca trecem pe langa El in fiecare zi, dar din ignoranta noastra nu ne putem deschide catre mesajele Lui? Daca, in infinita lui rabdare, ne opreste la colt de strada pentru a ne oferi un zambet firesc? Sau daca este batranul caruia ii licaresc ochii a impacare? Sau prietenul care ni se daruieste, dar pe care il criticam adesea? Sau daca s-a gandit ca de data asta sa apara sub cea mai nebanuita forma, sub cea mai intensa mangaiere a soarelui sau sub imbratisarea calda a unei ploi de vara? Oare vom sti vreodata?

Parca am devenit atat de ocupati si de incercanati incat i-am rata si de aceasta data venirea. Iar in momentul in care misterul ar fi fost dezvaluit, am spera ca, poate data viitoare, vom fi mai constienti…

De fapt, saptamana patimilor si acest mic exercitiu de imaginatie pe care vi l-am propus poarta cu sine semnificatia pierderii de sine, iar ciclicitatea acestei sarbatori revine cu scopul de a-L recunoaste pe Iisus din noi si pentru a-i oferi fiintei noastre divine o a doua sansa.

Nu stiu de ce, dar cred ca in cazul in care Iisus ar veni iar pe Pamant, ar alege sa se rastigneasca din nou. Poate ca El stie mai bine decat oricine ca noi, oamenii, avem nevoie de intensitatea repetitiei unei lectii pentru a reusi sa o interiorizam cu adevarat…Sau poate ca ma insel si nimic din cele de mai sus nu ar avea nicio relevanta. La urma urmei, vom putea sti vreodata?

Voi ce parere aveti?

http://www.damaideparte.ro/

Un gand..al lui Nichita..

„Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?

Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente.

Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales.”

Nichita Stănescu

Luna sangerie si Eclipsa Totala de Luna din 4 aprilie – Portalul DRAGOSTEI

Oh! Astrele au chef serios „de joaca” in aceasta perioada. Se intampla lucruri intense si importante din punct de vedere astronomic dar, pentru oamenii deschisi sa vada lumea din mai multe perspective, se intampla lucruri importante chiar si din punct de vedere astrologic.

Eclipsa Totala de Luna Sangerie in Balanta, din data de 4 aprilie, care urmeaza eclipsei totale de Soare in Pesti, din data de 20 Martie este considerata a fi un Portal spiritual al Iubirii. Pregatiti-va deci, caci vom fi inundati de o energie profunda a dragostei in toate manifestarile sale.

·         Eclipsa Totala de Luna va putea fi vizibila doar din zona Oceanului Pacific, dar ne va afecta pe toti. In Romania, eclipsa nu va fi vizibila.

Trecem printr-o perioada importanta din punct de vedere spiritual cu un flux de energie impresionant pe care cei aflati in conexiune mai profunda cu ei insisi si Universul, deja il simt intens; dar aceasta Eclipsa Totala este o provocare pentru noi toti, din multe puncte de vedere, spun astrologii. Provocarea este aceea de a reusi sa ne mentinem in echilibru emotional. Constientizarea distorsiunilor care reflecta separari si tumult, ne ajuta de fapt sa ne echilibram fiinta si sa ne conectam mai profund la constiinta colectiva.

Evolutie spirituala si iubire pentru fiecare din noi!

La un nivel foarte profund, Pamantul este inundat de energie, se aliniaza la Vibratia cosmica a iubirii si fiecare dintre noi are nevoie sa isi echilibreze la randul sau campul energetic si vibrational. Toate gandurile care dadeau iluzia tristetii si a separarii de ceilalti terbuie sa se dizolve. Gandurile, ideile si atasamentele emotionale care sunt bazate pe frica si sunt o expresie a fricii, nu mai sunt sustinute in vietile noastre.

·         „Inamicul este frica. Credem ca este ura, dar este gresit. Frica este.”, spunea Ghandi.

Trecem printr-o perioada de schimbare. Odata cu fiecare fenomen pe care il traversam, frecventa Pamantului intra din ce in ce mai putin in acord cu vibratii joase, bazate pe frica, ura si alte sentimente negative.

Iata de ce, orice moment emotional intens ce se petrece in viata noastra, este si o oportunitate pentru linistea interioara si curatire.

Poate vei simti copleseala in urmatoarea perioada, poate vei simti ca treci prin evenimente intense ce iti trezesc senzatia ca nu mai detii controlul. Poate vei avea o senzatie de dezasamblare. Dar aceste senzatii sunt un semnal, o atractie spre a-ti gasi armonia interioara, in mod constient. Analizeaza-ti gandurile si sentimentele cu detasare si instaureaza pacea in sufletul tau.

„ Instinctele mele de supravietuire – tot ceea ce invatasem – imi spunea sa nu fac asta, dar ceva din interiorul meu m-a dus mai departe. Te arunci de pe o stanca fiindca stii ca atunci cand ai aterizat zdrobit precum un joc de Lego dezmembrat, iti vei aduna ultimele bucatele ramase din tine. Dar nu iti reatasezi acele bucatele care nu iti mai sunt de folos, care nu mai par a face parte din tine. Ori de cate ori te arunci, exista aceasta oportunitate – aceasta foarte frumoasa, fertila si inconfortabila perioada – cand nu mai esti intreg, dar esenta ta te ajuta sa atasezi lucruri de tine, lucruri care te inspira, lucruri pe care tu le consideri a fi pline de viata.” – Alejandro Ghersi – muzician, artist contemporan, despre o perioada de transformare din viata sa.

Bucura-te de Luna Rosie, un moment al conexiunii intime cu Universul. Un moment provocator care ne face sa ne gandim la „bucatelele de lego” ce alegem sa le atasam de noi insine, in urma perioadelor de tumult interior, intrebari sau instabilitate.

Invatam in aceasta perioada sa integram un sine mai seren si mai impacat cu mersul firesc al vietii. Invatm sa integram fiinta noastra in toate dimensiunile sale, ca un tot unitar: suflet, inima, corp si minte. Sa ne conectam la esenta noastra…

Eclipsa Totala de Luna ROSIE in Balanta, in data de 4 aprilie – PORTALUL IUBIRII

Ne aflam in mijlocul unei pozitionari astrologice intense cu Uranus si Soarele in Berbec, cu Jupiter in Leu si Saturn in Sagetator – Triada de Foc, supranumita astrologic. Focul simbolizeaza energia curatirii si a renasterii. Asa incat, este foarte bine sa petreci cat mai mult timp in natura. Iar atunci cand nu ai posibilitatea de a iesi din stres si haos, conecteaza-te cu spatiul de liniste interioara din tine insuti.

Pe timpul Eclipsei Totale de Luna Rosie in Balanta, energia focului se va amplifica. Acesta este un timp al perfectionarii si al reinvetarii. Este un timp al iubirii profunde si al calibrarii la pace interioara si vibratie pozitiva.

Acest fenomen astrologic este considerat a fi Poarta catre Iubire si Unitate. In aceasta perioada, orice iti cauzeaza durere si suferinta, are nevoie de un singur raspuns si acesta este IUBIREA. Ofera-ti tie insuti mai multa iubire si atemtie, ofera celor din jurul tau apreciere si disponibilitate. Intelegere si compasiune… Auto-acceptarea tuturor modurilor cum se manifesta personalitatea noastra este primul pas catre mai bine… Eclipsa in Luna Rosie iti da acest semnal important.

www.garbo.ro

Top 7 Compatibilitati perfecte de Nume Romanesti: Sunteti predestinati sa ramaneti impreuna?

Care sunt cuplurile purtatoare de nume romanesti si intre care exista o compatibilitate onomastica de aproape 100%? Descopera care este semnificatia numelui tau, dar si a numelui partenerului si daca va numarati printre norocosii in dragoste, predestinati sa ramana impreuna!

Care sunt cuplurile purtatoare de nume romanesti si intre care exista o compatibilitate onomastica de aproape 100%? Descopera care este semnificatia numelui tau, dar si a numelui partenerului si daca va numarati printre norocosii in dragoste, predestinati sa ramana impreuna! In acest articol, ti-am pregatit un top al numelor romanesti masculine si feminine intre care exista cea mai buna compatibilitate:

Nume Romanesti intre care exista o compatibilitate perfecta

1. Bogdan + Melania

Bogdan este un nume de origine slava, compus din “bog” (Dumnezeu) si “dan” (dat). Are prin urmare o rezonanta aparte, insemnand “daruit de Dumnezeu”. Melania este un frumos nume de origine greceasca, avand la baza adjectivul “melan” ce desemneaza negrul, nobletea.

Sunteti suflete pereche si formati un cuplu perfect. Va uneste dragostea, dar intre voi exista si o conexiune puternica de natura spirituala. Va intelegeti unul pe celalalt si relatia voastra este una solida si armonioasa. Aveti cele mai mari sanse sa ramaneti impreuna pana la adanci batraneti.

2. Alexandru + Maria

Alexandru este un nume de origine greaca, fiind format din “alexo” (a proteja, a apara) si “andros” (barbat) si insemnand asadar “protector al barbatilor”, “cel care isi apara poporul”. Prin urmare, acest nume are o semnificatie speciala si anume pe cea de “aparator, protector”. Maria, in schimb, este un nume de origine ebraica si provine din “Miryam” care inseamna “copil dorit” sau “iubita de Dumnezeu”.

Maria are o personalitate gingasa, delicata si este ocrotita in modul cel mai tandru si frumos de Alexandru. Formati un cuplu atragator si chimia dintre voi nu se poate stinge nici peste ani. Punctul forte al relatiei voastre il reprezinta modul in care comunicati. In perioada de maturizare a relatiei voastre, veti miza mai mult pe dezvoltarea laturii sale intelectuale.

3. Mihai + Adelina

Mihai este un nume neaos ce isi are originea in ebraica, insemnand “cine este precum Dumnezeu/ Cine se compara cu Dumnezeu?”, dar desemnand si pe unul din cei mai indragiti arhangheli. Adelina este un nume de origine latina, semnificand delicatete, noblete, dar poate avea totodata si radacini germanice.
Intre voi exista o conexiune puternica, poate chiar de natura karmica. Sunteti predestinati sa traiti unul langa celalalt si sa il incurajati pe celalalt sa evolueze in directia in care isi doreste. Chiar daca poate debuta drept un cuplu incendiar, pasional si nimeni nu va da prea multe sanse impreuna, cu timpul veti invata sa va iubiti frumos. Cuplul pe care il alcatuiti este precum vinul. Odata cu trecerea timpului, devine mai echilibrat, mai frumos, mai intelept. Va intelegeti reciproc dorinta de libertate si nu sunteti dependenti unul de celalalt.

4. Tudor + Cristina

Tudor este un nume pe care il regasim in etimologia mai multor popoare europene, insa se pare ca acesta este de origine greceasa si provine din vechiul “Theodoros” format din “theos” (zeu) +Doros (dar). Cristina este un superb nume romanesc provenind din latinescul “Christianus” =urmasul lui Hristos, cel care crede in Hristos.

Formati un cuplu bine sudat si compatibilitatea dintre voi este aproape maxima. Cu toate acestea, relatia voastra nu va fi una usoara si va trebui sa faceti fata presiunilor din exterior. Relatia dintre voi poate fi una plina de provocari si surprize si va trebui sa dovediti celor din jurul vostru ca va iubiti cu adevarat. Dar sentimentele pure si intense dintre voi, daca stiti sa le gestionati eficient, vor avea castig de cauza.

5. Dan + Anca

Dan este un nume frecvent in tara noastra, fiind de origine ebraica si insemnand “Dumnezeu este judecatorul meu”. Pe de alta parte, numele Anca, la fel ca si Ana, isi are radacinile in ebraicul Hannah. In alte explicatii etimologice, numele Anca ar proveni din evreiescul Channah si semnificand farmec, eleganta, bunatate.

Este drept ca aveti personalitati total opuse, insa va unesc multe alte lucruri. Aveti multe pasiuni si hobbyuri in comun si iubiti acelasi lucruri. Relatia voastra este una creativa si constructiva, dovedindu-i in mod frecvent celuilalt cat de mult il doriti langa voi. Cu putina buna intentie si investind permanent in aceasta relatie, o puteti transforma intr-o trainica si frumoasa casnicie.

6. Radu + Elena

Radu este un nume de origine slava, insemnand “bucuros”, fericit. Pe de alta parte, numele de Elena provine din grecescul Helen si prin traducere inseamna “cea luminoasa, cea stralucita”.

Nu doar ca va faceti fericiti unul pe altul, dar atunci cand sunteti impreuna aveti darul de a-i face fericiti si pe cei din jurul voastru. Sunteti parca predestinati dintotdeauna sa va iubiti si incercati mereu sa aduceti lucruri noi si frumoase in dragostea voastra. Nu va plictisiti niciodata impreuna si va place sa explorati lumea impreuna prin calatorii. Aveti o sumedenie de prieteni care va iubesc la randul lor si va sustin.

7. Mircea + Alina

Mircea este un nume de influenta slava, avand semnificatia de “mare”, “ilustru”. In unele variante, se accepta ca provinte din cuvantul “mir”, insemnand pace/ cel care face pace. Numele Alina isi are radacinile in limba slava semnificand nobil, bland. In limba greaca, semnificatia acestui nume este “lumina”, iar in celtica inseamna “frumos”.

Mircea are o personalitate puternica si poate fi impulsiv si dur, insa influenta Alinei asupra lui este una blanda, benefica. Cei doi se completeaza perfect si au o viziune asupra vietii similara. Chiar daca personalitatile lor nu sunt tocmai identice, cei doi se accepta asa cum sunt si se aliniaza unui scop comun: acela de a avea o relatie frumoasa si satisfacatoare, in care ambii sa se poata dezvolta armonios.

www.garbo.ro