Kahlil Gibran, despre iubire - Cea mai adevarata dragoste

Poate ca sufletul intelege el singur si nu are nevoie de minte, in aceasta aventura frumoasa care este dragostea si intalnirea cu un alt om… unul foarte, foarte special.

Am simtit nevoia sa caut din nou intelepciunea lui Kahlil Gibran si acum stiu ca am gasit aceasta poezie fiindca eu aveam nevoie de ea si fiindca prietenele mele cele mai bune au nevoie de ea. Pentru ca voi aveti nevoie de ea…

Putini oameni sunt aceia care inteleg atat de profund valoarea existentei si intamplarea iubirii. Multi au fost aceia care au scris despre iubire, povestile de iubire sunt cele care ne atrag cel mai tare de mii de ani. O lume cu milioane de Romeo si milioane de Juliete… O lume cu milioane de povesti de iubire. Dar oare cati dintre noi inteleg sensul iubirii? Despre iubire nu este usor a vorbi, nu este usor deloc. Eu nu stiu ce e iubirea adevarata… Dar tare mult ma linistesc versurile lui Khalil Gibran. Poate ca sufletul intelege el singur si nu are nevoie de minte, in aceasta aventura frumoasa care este dragostea si intalnirea cu un alt om, unul foarte, foarte special. (M.)

Despre iubire - de Kahlil Gibran

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

www.garbo.ro

Jumatatea mea, femeia - Ovidiu Dragos Argesanu

..din punct de vedere crestin a existat o discutie relativ la existenta sufletului in femeie. Stiti ca s-a intrunit un Sinod pentru asta? Care sa certifice daca femeia are suflet sau nu. Cert este ca pana la urma au ajuns la concluzia ca exista. Unii s-au abtinut, altii au fost impotriva, nu stiu exact care a fost scorul. Dar s-a decis: femeia are suflet! :)

Apropo de femeie si de pierderea de suflet. Aveti o tendinta extraordinara sa va pierdeti sufletele. Sunteti victime sigure. Totul pleaca din nevoia voastra de a iubi si de a fi iubite. Drept urmare va dati sufletul pentru orice, pentru oricine, pentru toate prostiile.Aveti grija de sufletele voastre! Pentru ca numai sufletul va poate ajuta in evolutia voastra spirituala. Trebuie sa intelegeti ca poti sa-i ajuti pe altii daca tu esti destul de puternic sa o faci.Noi toti ne aflam in situatia in care ne luptam cu valurile vietii din mijlocul oceanului. Daca incerci sa salvezi pe cineva poti sa te ineci. Iesi la mal, fii bine ancorat acolo si de aici poti salva pe oricine, indiferent cat de mare este.

Ce vor femeile? Vor sa fie iubite, vor sa se simta iubite, vor sa fie apreciate, vor sa fie fericite. Dar nu au inteles cateva lucruri extrem de simple. A cauta fericirea in exterior este esec din prima. A-ti cauta si a-ti conditiona fericirea de cineva este automat un esec. Indiferent ca este vorba de sot, copii, ce vreti voi. Fericirea trebuie sa o gasiti in voi!

"Cauta acel lucru pe care gasindu-l te-ar putea face sa renunti la orice altceva". Si asta va sfatuiesc si pe voi, sa cautati. Puneti-va ca obiectiv sa fiti fericite si viata va va duce acolo. Fericirea este o stare. Poti fi fericit mancand o bucata de paine si nefericit mancand icre negre! Poti fi fericit privind muntii dintr-un cort si gol in palatul tau de aur... Si atunci de unde vine fericirea? Din a fi in comuniune cu Dumnezeu, din a fi in Dumnezeu.

Pe langa aceasta, femeia are nevoie de libertate, sex, dominare, mangaiere. Si de cele mai multe ori noi uitam de acestea.

Scoala aceasta a vietii este facuta pe principiul oglinzii! Nu am zis-o eu. Este facuta pe principiul atractiei. Atragi persoanele cu care rezonezi. Daca eu ma supar pe un lucru inseamna ca in mine exista acel program si ca de fapt ceea ce s-a intamplat afara l-am atras pentru ca rezonez cu el si in realitate am facut asta. Acesta este de fapt principiul descris in Biblie. Tot ce va spun eu o sa gasiti daca vreti in citate. "Cui ii e frica ca-si va pierde sufletul, il va pierde". Frica din sufletul tau determina pierderea sufletului in exterior. Cui ii va fi frica ca...se va intampla. Noi, prin ceea ce avem in sufletul nostru, determinam ceea ce este in exteriorul nostru. Si de aceea este foarte important ce este in mine si pot sa aflu ce este in mine prin intermediul exteriorului. Nu am alt mecanism. Ce, imi trebuie cumva o lupa sa ma uit in sufletul meu? Imi dau seama dupa ce intalnesc in jurul meu. Pentru ca aceea atrag.   

Am observat un lucru - va este foarte greu sa va rupeti emotional. Adica stiti ca nu este bine, stiti ca va face rau, stiti ca in sufletul vostru este dezastru, ca o relatie va face rau si perseverati in speranta ca noi o sa ne schimbam. Teapa! Noi nu ne schimbam. Pe noi ne schimba Dumnezeu, sau ne schimbam noi daca vrem. Nu ne schimbam! Sa va iasa din cap treaba asta. Pot sa va spun ca ma ocup de douazeci de ani de oameni. Nu ne schimbam decat daca vrem! Si noi, barbatii, si voi femeile, va schimbati daca vreti. Nu asteptati ca un barbat sa se schimbe.Cand aud o femeie ca dupa saptesprezece ani imi spune: da nu se schimba? Raman siderat. Ba da, evident, mai asteapta. Se poate schimba un om? Da. Sa stiti ca am vazut barbati schimbandu-se dupa saptesprezece, optsprezece ani, dar au trecut prin niste bubuieli de-ti sta mintea in loc, ca sa se schimbe. S-au schimbat? Da. Dar stiti cand s-au schimbat? Cand au plecat ele. Si in cele din urma cand au vazut ca este serios au inceput sa se schimbe. Sa dea Dumnezeu fie de esenta, dar nu stiu daca intotdeauna este o schimbare de esenta, faptul ca te schimbi cand o femeie pleaca de langa tine. Eu zic ca trebuie sa se schimbe cel care intelege primul ca ceva nu este in ordine.

Nu mai dati vina pe ei, cautati-va vina in voi si o sa evoluati. Cand dati vina pe altii nu va gasiti propriile defecte sau le negati si involuati.

..dorinta de a domina sa stiti ca vine din lipsa de siguranta, vine din lipsa de incredere in tine.. Din lipsa stimei de sine. Cand ai incredere in tine, nu ti-e frica! Cand stima de sine a ta este ok, nu ti-e frica nici ca esti parasit, nici ca esti inselat, nici ca..Cei mai dominatori sunt in realitate oamenii cei mai frustrati. Ma refer nu la cei care domina, ci la cei care vor sa domine. Este o diferenta. Poti sa domini, Hristos a dominat fara sa vrea sa o faca, nu si-a dorit asta. A facut-o. De ce? Pentru ca avea acel ceva. Avea putere, credinta, curatenie, puritate. Si asta il facea sa fie respectat pentru ceea ce era. 

Atingerea este dovada supremei iubiri. Exista momente cand vezi lumea doar prin atingere sau prin sexualitate. Dar atingerea este dovada iubirii in plan fizic. Mangaierea. Copilul, iubita, catelul, pisica, o floare. Este o dovada de manifestare a iubirii in plan fizic.
Ca sa intelegeti foarte plastic. Nu poti sa intelegi aceasta decat in momentul in care-ti moare cineva drag. Mai tineti minte The Ghost. Ce inseamna sa-ti doresti sa atingi pe cineva si sa nu mai poti. Sa vrei sa ii spui ca il iubesti si sa nu poti. Pentru ca atingerea ca manifestare a iubirii nu poate sa fie decat in plan fizic. Asa ca nu irositi iubirea prin atingere cat sunteti in planul acesta.

...o sa vedeti cum se dezvolta copiii care sunt masati si cu care se face miscare de mici, kinetoterapie dupa baie. Si o sa vedeti cum cresc copiii care nu au fost mangaiati. Un copil care nu a fost mangaiat niciodata va fi stramb fizic. Cocosat. Pentru ca atingerea deblocheaza energii, face sa curga lumina si iubirea. Atingerea, pentru ca este o dovada de iubire, alunga raul!

In momentul in care pleci de la ideea ca totul este desertaciune, nu intelegi de ce viata aceasta este minunata. Viata aceasta este minunata pentru ca in viata aceasta poti sa inveti, poti sa iubesti, poti sa suferi, poti sa urasti, poti sa ranesti, poti sa fii ranit, poti sa vindeci sau sa fii vindecat.

ATINGEREA nu inseamna neaparat sa-i pui mana unei femei pe sani sau pe fund. Atingerea presupune orice gest care presupune simplul fapt de a atinge o femeie pe umar, pe cot, simplul fapt de a o tine de mana, de a o tine de dupa umar, este o chestiune pe care femeia o percepe ca pe o iubire. Noi avem impresia ca o femeie sa se simta iubita trebuie sa...stea sa se plictiseasca cu fata la tavan nu stiu cate ore. Gresit.

Momentul in care barbatul si femeia nu mai petrec timp impreuna este momentul rupturii cuplului. Indiferent care este motivul care sta impotriva acestui timp impreuna. Fie ca este profesia, fie ca sunt copiii, in realitate sunt motive de evadare. Depinde insa de cei doi sa gaseasca timpul pentru ei. Depinde de ei si calitatea timpului petrecut impreuna. Daca stau ca doua scaune langa o masa goala, aia nu e petrecere...

Dragostea la prima vedere este foarte simpla. Le coup de foudre are mai multe cauze. Ori este un program de la Dumnezeu sa va cuplati, ori este o relationare care vine din alte vieti. Pot fi iubiri de alta data care se actualizeaza in momentul intalnirii celor doi. La nivel de sine s-au iubit si, desi in viata aceasta nu se cunosc la nivel de constient, sentimentele de alta data sunt atat de puternice incat cei doi au impresia ca se cunosc de foarte mult timp.
Adica intalnesti un om pe care l-ai intalnit altadata, il recunosti la nivel de sine, dar nu mai stii de ce, dar energiile care au fost altadata se recunosc intre ele. De aceea apare atractia sexuala, iubirea de alta data.

..inteleg ca aspectul exterior este important pentru voi. Dar nu o sa va respectam mai mult ca aratati mai bine. O sa ne placa mai mult de voi, da. Dar nu o sa va respectam mai mult. Castigati-va respectul altfel. Respectul vine din minte si din suflet.

Scris pe trup - Jeanette Winterson

De ce masura iubirii este pierderea ei?

De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa-l auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. Le-am venerat si eu, la randul meu, insa acum sunt o fiinta solitara, aflata pe o stanca taiata din propriu-mi trup.

Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacerea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu . Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna?
Dragostea pune lumea in miscare. Iubirea e oarba. Singurul lucru de care avem nevoie este dragostea. N-a murit nimeni din iubire neimpartasita. O sa-ti treaca.

In tacere e mult mai greu sa faci fata intrebarilor importante, celor cu mai mult de un raspuns, celor fara de raspuns. Odata puse, ele nu se evapora lasandu-ti mintea prada unor fantasme mai senine. Odata rostite, ele capata si dimensiune si consistenta materiala, iti pun piedica pe trepte sit e trezesc in toiul noptii. O gaura neagra ce devoreaza tot ce o inconjoara, si nici macar lumina nu resuseste sa scape. Atunci e mai bine sa nu pui intrebari? E mai bine sa fii un porc multumit decat un Socrate nefericit? Dat fiind ca industrializarea agriculturii a facut ca viata porcilor sa fie mai grea decat a cea filozofilor, am sa risc.

Sa nu stai mult, iubire. Am incercat sa mi te scot din minte, dar nu reusesc sa mi te scot din trup. Ma gandesc la corpul tau zi si noapte. Atunci cand incerc sa citesc, pe tine ce citesc. Cand ma asez la masa, pe tine te mananc. Atunci cand ma atinge, ma gandesc la tine. 

Si si-a pus manusile albe, ca sa nu lase amprente atunci cand a batut in inima mea si am crezut ca numele lui e Iubire.

..cat de greu e sa distrugi trecutul si cat de greu e sa-l uiti.

Imi cumparasem un apartament nou pentru a o lua de la inceput, dupa o poveste de dragoste care ma imbolnavise. Nu trupeste, pentru ca fizic vorbind n-aveam nicio problema, ci emotional. Trebuia sa-mi tin inima in carantina, ca nu cumva sa transmit boala si altcuiva.

Ar trebui sa-mi amintesc motto-ul pe care bunica mea il spunea celor suferinzi pentru a-i incuraja. Nu era genul care-si pierde timpul aiurea cu dileme dureroase si sfasietoare. "Ori te caci, ori ridica-te de pe oala". 

N-o iubeam si nu voiam s-o iubesc. N-o doream si nu ma puteam imagina dorind-o. Toate acestea erau in favoarea ei. Recent aflasem ca A TE INDRAGOSTI se poate scrie si A FACE ECHILIBRISTICA MORTALA LEGAT LA OCHI.

..pasiunea e pentru sarbatori, si nu pentru fiecare clipa.

Cateodata, cel mai bun sfetnic iti esti tu insuti.

Nu-ti dai niciodata inima cu totul, o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi fara sa ceri voie nimanui?

Oare cat va dura pana vor incepe strigatele? Pana cand vor incepe sa curga lacrimile si acuzatiile si va reaparea durerea? Acea durere inconfundabila de bolovan in stomac ce te napadeste atunci cand pierzi ceva ce inca n-ai apucat sa-ti dai seama cat valoreaza exact? De ce masura iubirii este pierderea ei?

Ma inec in inevitabil.

Cine esti tu, de ma faci sa ma simt asa? Cine esti tu, de faci ca timpul sa nu aiba nicio importanta?

N-am indraznit sa visez sa te iau in stapanire, dar am vrut sa ma iei in stapanire tu.

Avea ochii plini de lacrimi. O ranisem. Am regretat ca i-am spus toate povestile acelea despre fostele mele iubite. Voiam s-o fac sa rada si la momentul respectiv chiar rasese. Acum insa ne presarasem drumul cu sarma ghimpata. Nu avea incredere in mine. Prietenia cu mine o amuzase. Acum, cand prietenia devenise dragoste, apropierea mea ii putea fi letala.

Vreau sa vii la mine fara trecutul tau. Cuvintele pe care le-ai invatat vreau sa le uiti. Uita ca ai mai fost aici, in alte dormitoare si in alte locuri. Incepe cu mine de la capat. Nu-mi spune ca ma iubesti decat dupa ce ai demonstrat-o.

- Evident ca ma vad cu ea. Ii vad chipul pe fiecare panou publicitar, pe monedele din buzunar. O vad cand ma uit la tine. O vad cand nu ma uit la tine.
N-am zis nimic din toate astea, am murmurat ceva de genul da, ca de obicei, lucrurile s-au schimbat. LUCRURILE S-AU SCHIMBAT, ce comentariu de tot rahatul, eu am schimbat lucrurile. Lucrurile nu se schimba, nu sunt ca anotimpurile, in rotatia lor zilnica. Oamenii sunt cei care schimba lucrurile. 

Ce vieti sanatoase si de bun simt. Oare oamenii astia stateau cu ochii in tavan in toiul noptii ascunzandu-si inimile, in timp ce-si ofereau trupurile? Oare pe femeia de la fereastra o apuca o disperare surda pe masura ce orologiul o impingea tot mai aproape de ora de culcare? Isi iubea sotul? Il dorea? Ce simte el cand isi vede nevasta desfacandu-si cordonul neglijeului? Oare intr-o alta casa e alta persoana dupa care tanjeste acum asa cum tanjea altadata dupa ea?

N-as putea spune ca ma copleseste fericirea, dar amintirea are asa o forta, incat te poate face, pentru o vreme, sa uiti complet de realitate. Sau amintirea este de fapt realitatea?

Ne atingem unul pe altul, ne unim si ne despartim, suntem separati de campuri de forta pe care nu le intelegem.

Imi inabusea simturile. Cu ea am uitat de sentimente si m-am complacut in multumire. Si multumirea e un sentiment spui? De unde stii ca nu e chiar absenta sentimentului?

E usor sa inseli. Infidelitatea nu e un motiv de lauda. La inceput, nu te costa nimic sa iei din increderea pe care cineva si-a pus-o in tine. Scapi neprins, mai iei putin si inca putin, pana cand nu mai ai din ce lua. Straniu, mainile ar trebui sa-ti fie pline avand in vedere cat ai luat, insa atunci cand le deschizi, in ele nu se afla nimic.
Cand zic "Am sa-ti port credinta", trag o linie clara, delimitand orice alte dorinte. Nimeni nu poate legifera dragostea; nu i se pot da ordine si nu poate fi lingusita si facuta sa-ti dea ascultare. Iubirea isi apartine doar siesi, e surda la rugaminti si nu o poti cere prin violenta. Dragostea nu e ceva ce poti negocia. Iubirea e singurul lucru mai puternic decat dorinta si unicul motiv logic pentru care poti rezista tentatiei. Exista oameni care spun ca poti baricada usa, tinand astfel afara ispita, cei care cred ca dorintele ratacite pot fi alungate din inima asemenea zarafilor de pe langa temple. Poate chiar reusesc, daca iti tii sub control slabiciunile zi si nopate, nu te uiti, nu mirosi, nu visezi.

Cand spun "Am sa-ti port credinta", trebuie sa o spun din adancul sufletului, in ciuda formalitatilor, in loc de formalitati. Daca am sa comit adulter in inima mea, atunci inseamna ca te-am pierdut putin. Imaginea chipului tau stralucitor se va incetosa usor. S-ar putea ca, o data sau de doua ori, sa nu bag de seama, si sa ma mandresc ca am savurat aceste excursii carnale la modul cel mai cerebral. Si usor, astfel voi fi tocit acea cremene ascutita ce aprinde flacara dintre noi, dorinta noastra pentru fiinta iubita, mai presus de orice altceva.

Cu Louise, vreau sa incerc altceva. Vreau sa am vacanta si intoarcerea acasa din vacanta, la un loc. Pentru mine, ea e si marginea prapastiei si surescitarea pe care mi-o provoaca, dar trebuie sa cred asta si dupa ce se vor scurge primele sase luni.
Cu Bathseba, cea mai lunga iubire a mea, care a ajuns la trei ani, am pacalit minutarul cel fidel. Ea era atat de rar cu mine, incat, desi a ocupat in viata mea un interval destul de lung de timp, zilele mele se scurgeau cel mai adesea in absenta ei. Poate ca asta era secretul. Daca ar fi stat cu mine, ar fi mancat cu mine, ar fi spalat, frecat si facut baie cu mine, poate ca totul s-ar fi terminat in sase luni, sau macar ar fi inceput sa scartaie. Cred ca o stia.
Asadar, ce anume afecteaza ceasul circadian? Ce-l face sa stea in loc, ce-l incetineste, ce-l accelereaza?

M-a sarutat si in sarutul ei am gasit toata complexitatea pasiunii. Iubire carnala si iubire copilaroasa, virginitate si pacat. M-a mai sarutat oare vreodata cineva?

Ce alte locuri exista pe lume in afara de cele pe care le descoperi pe trupul fiintei iubite?

Nu vreau sa fiu obiectul distractiei tale si nici tu obiectul distractiei mele. Nu vreau sa-ti dau un pumn de amuzament, incurcand liniile clare ce ne leaga, fortandu-te sa stai in fata mea in genunchi, apoi sa te ridici iar. Chipul vizibil al unei vieti asupra careia domneste haosul. Vreau ca acel cerc din jurul inimilor noastre sa ne fie calauza, si nu motiv de spaima. Nu vreau sa te tin mai strans decat ai putea suporta. Nu vreau ca liniile sa se estompeze, iar capetele firelor sa inceapa sa atarne in afara, oferindu-ne suficienta funie cat sa ne agatam in streang.

Articulatia degetelor, limbajul surdomutilor insemnand pe trup setea de trupul celuilalt. Cine te-a invatat sa-mi scrii pe spate cu sange? Cine te-a invatat sa-ti folosesti mainile ca pe un fier inrosit? Ti-ai gravat numele pe umerii mei, m-ai marcat ca apartinandu-ti. Buricele degetelor tale s-au preschimbat in presa de tipar, imi imprimi un mesaj in piele, iar fiecare atingere a ta transmite un mesaj corpului meu. Codul tau morse interfereaza cu bataia inimii mele. Inainte de a te intalni inima-mi batea regulat, ma bazam pe ritmul ei, avusese perioade de mare activitate si se intarise. Acum, tu ii modifici ritmul cu propriul tau ritm, canti la mine, bati darabana pe mine, iar eu iti raspund incordandu-ma.
Scris pe trup e un cod secret vizibil doar intr-o anumita lumina; acolo sunt acumularile de-o viata. In anumite locuri, palimpsestul este atat de adanc gravat, ca literele par a fi de braille...Nu stiam ca Louise are maini care pot citit. M-a tradus, recreandu-ma in propria ei carte.

De ce trece ardoarea? Timpul ce te va vesteji pe tine ma va vesteji si pe mine. Vom cadea ca niste fructe coapte si ne vom rostogoli in iarba impreuna. Dragul meu prieten, lasa-ma sa ma culc langa tine, cu ochii la nori, pana cand ne va acoperi tarana si nu vom mai fi.

Nu vreau ca tot ce fac sa stea sub semnul sortii, vreau sa pot alege.

..Epiderma Virtuala va fi la fel de sensibila ca si stratul exterior al pielii tale.
Insa eu, oricat de retrograd ar parea, prefer sa te tin in brate si sa ma plimb cu tine prin umezeala unei pajisti englezesti adevarate, intr-o ploaie englezeasca adevarata. Prefer sa strabat toata lumea ca sa te am langa mine decat sa zac acasa, formand numarul teleprezentei tale. 

Mi-ai spus:
- O sa-l parasesc, fiindca dragostea mea pentru tine, face din orice alta viata o minciuna.
Am ascuns aceste cuvinte in captuseala hainei. Le-am scos acum afara, ca un hot de bijuterii care-si admira prada atunci cand nu-l vede nimeni. Scrisul a ramas la fel, n-a palit. Nimic legat de tine n-a palit. Inca mai esti culoarea sangelui meu. Esti sangele meu. Cand ma uit in oglinda, nu chipul meu e cel pe care-l vad. Trupul tau de doua ori. O data tu, o data eu. De unde pot sti care esti tu si care sunt eu?

Nici nu am stiut ca e posibila o asemenea fericire. Poate dragostea sa aiba consistenta? Pentru mine, este ceva palpabil, sentimentele dintre noi le cantaresc in palme asa cum iti cantaresc capul cand ti-l tin in maini. Ma agat de dragoste asa cum se agata un alpinist de franghie. Stiam ca drumul nostru va fi greu de urcat, dar nu m-am gandit ca vom ajunge la o stanca atat de abrupta.

Ma voi gandi la tine in fiecare zi, de multe ori pe zi. Trupul meu are imprimat peste tot desenul mainii tale. Pielea ta e si a mea. M-ai descifrat, si acum sunt usor de citit. Mesajul este unul foarte simplu: dragostea mea pentru tine. Vreau sa traiesti. Iarta-mi greselile. Iarta-ma.

In cartile despre cum sa faci fata despartirilor, ti se spune sa dormi cu o perna langa tine.(...) Nu vreau nicio perna, vreau sa-ti simt trupul respirand si miscator. Vreau sa ma tii de mana in intuneric, vreau sa ma rostogolesc spre tine si sa ma imping in tine. Cand ma duc la culcare noaptea, patul e cat un intreg continent. E un spatiu alb nesfarsit, in care nu te voi gasi. Il strabat centimetru cu centimetru, insa tu nu esti aici. Nu e un joc, n-o sa sari cine stie de unde, ca sa ma iei prin surprindere. Patul e gol. Sunt in pat, insa patul e gol.

Am ochi caprui, ce-au zabovit in zbor deasupra corpului tau asemenea unor fluturi. Am strabatut intreaga distanta a trupului tau, dintr-o parte in cealalta a coastei tale de fildes. Cunosc padurile unde ma pot odihni si unde pot gasi hrana. Te-am cartografiat cu ochiul meu gol si te-am pus bine la pastrare, la adapost. Milioane de celule ce-ti alcatuiesc tesuturile imi sunt parcelate pe retina. Daca zbor noaptea, stiu exact unde ma aflu. Trupul tau e pista mea de aterizare.

Acum, ca te-am pierdut, nu te pot lasa sa te dezvolti, trebuie sa fii o fotografie, si nu un poem. Trebuie sa te debarasezi de viata, asa cum m-am debarasat si eu de viata. 

 “Exploreaza-ma” mi-ai spus, si eu mi-am adunat hartiile, termosurile si hartile, crezand c-am sa ma-ntorc curand. Am plonjat in adancul tau si nu mai gasesc drumul spre iesire. Uneori cred ca am ajuns la lumina, ca ma vei arunca afara ca balena pe Iona, insa apoi dau un colt si ma recunosc iar. Ma vad pe mine in textura pielii tale, traind in osatura ta, plutind prin cavitatile ce decoreaza peretii oricarui chirurg. Asa te cunosc. Esti ceea ce cunosc.

Salveaza-ma. Ridica-ma langa tine, lasa-ma sa ma tin de tine, sa-mi pun bratele in jurul mijlocului tau, sa-ti ating spinarea cu capul meu. Mirosul tau ma linisteste si ma adoarme, m-as putea ingropa in puful cald al trupului tau.

Pentru ca le tii inchise ca pe un evantai, nimeni nu banuieste ca de omoplatii tai sunt prinse aripi. In timp ce stateai intinsa pe burta, ti-am framantat marginile colturoase ale zborului. Esti un inger cazut, dar nemiscat, asa cum sunt ingerii; trupul iti e usor ca de libelula, ai aripi mari aurii, taiate din soare.
Daca n-am grija, am sa ma tai in tine. Daca-mi strecor mana in treacat si-ti mangai marginea ascutita a scapulei, atunci cand imi voi ridica palma, aceasta va fi plina de sange. Rana ce nu se va vindeca daca nu-ti acord atentia pe care o meriti.
Tintuieste-ma de tine. Te voi bantui ca un cosmar. Esti Pegas, calul cel inaripat, ce nu voia sa fie inseuat. Incordeaza-te sub mine. Vreau sa-ti vad ghemul de muschi incordandu-se si intinzandu-se. Triunghiuri atat de neprihanite ce ascund o atat de mare putere. Nu te cabra spre mine, gata sa irumpi cu toata forta. Mi-e teama de tine cand, in patul nostru, imi intind mana sa te ating si simt cele doua taisuri intoarse catre mine. Dormi cu spatele la mine, ca sa te am in fata ochilor intreaga. Imi ajunge.

Dintre toate imaginile care-mi vin in minte cand ma trezesc si cand dorm cea mai insistenta este cea a chipului tau. Chipul tau, neted ca oglinda si limpede ca oglinda. Fata ta in bataia lunii, argintata de lumina rece reflectata, fata ta in intregul ei mister, dezvaluindu-ma.
Am decupat forma chipului tau in oglinda inghetata, chipul tau mai mare decat corpul meu, gura ta plina cu apa. Te-am tinut la pieptul meu in acea zi cu zapada, conturul tau mi-a taiat haina. Cand mi-am lipit buzele de obrazul tau inghetat, m-ai ars. Pielea din coltul gurii mi s-a despicat, gura mi s-a umplut de sange. Cu cat te-am tinut mai strans, cu atat mai repede te-ai topit. Te-am tinut asa cum te va tine in bratele ei moartea. Moartea ce trage incet cortina grea a pielii pentru a dezvalui carcasa de oase pe care o ascunde.
Chipul tau ma strapunge. Ma face ciur. In gauri indes aschii de speranta, dar speranta nu ma vindeca. Sa-mi indes bine in ochi uitarea, in ochii slabiti de atata uitat? Osul frontal, oasele palatine, oasele nazale, oasele lacrimale, pometii, maxilarul, osul craniului, oasele urechii interne, mandibula.
Acestea sunt scuturile mele, acestea sunt paturile mele, aceste cuvinte nu-mi amitesc de chipul tau.

Sa ridicat sa puna cafea si a adus-o, proaspata, cu aroma de plantatii si de soare. Aburul inmiresmat ne-a incalzit chipurile si mi-a opacizat ochelarii. A desenat o inima pe fiecare lentila.

Azi am gasit un fir de par de-al ei pe haina mea. L-am vazut, auriu, in lumina. L-am rasucit in jurul degetelor aratatoare si l-am indreptat...Sa fie asta firul ce ma leaga de tine?
In cartile despre cum sa faci fata durerii pierderii cuiva drag nu-ti spune nimeni cum e atunci cand dai pe neasteptate de o particica din fiinta iubita.

"O sa treci peste asta..." Cliseele sunt cele care fac atata rau. Sa pierzi pe cineva pe care-l iubesti inseamna sa-ti schimbi viata pentru totdeauna. N-o sa treci peste asta, pentru ca "asta" e chiar fiinta pe care ai iubit-o. Durerea se opreste, apar oameni noi, insa rana nu se mai inchide niciodata. Cum ar putea? Moartea nu sterge insusirile unice ale cuiva care a contat suficient de tare ca sa-l plangi. Aceasta gaura din inima mea are forma ta, si nimeni altcineva n-o va umple vreodata. Si de ce as vrea s-o faca?

Moartea ne reduce la logica bulversata a unui copil mic. De ce ieri si nu azi? Si unde esti?

Oare cei morti isi gasesc linistea dincolo de zarva acestei lumi? Cum ne putem gasi linistea noi? cei a caror dragoste, oricat de mare, nu ni-i poate intoarce pe cei dragi, nici macar pentru o singura zi? Ridic capul spre usa si ma gandesc ca poate ai sa fii in prag. Stiu ca glasul ce se aude pe hol este al tau, insa, cand ies in fuga, holul este gol. Nu pot face absolut nimic, nu pot schimba nimic. Tu ai avut ultimul cuvant.
Fluturii din stomac dispar, ca si durerea surda ce pune stapanire pe mine atunci cand ma trezesc. Uneori ma gandesc la tine si ametesc. Amintirea imi face capul usor, ca dupa ce bei sampanie. Toate lucrurile pe care le-am facut. Daca mi-ar fi spus cineva ca asta este pretul, as fi acceptat sa-l platesc. Asta ma uimeste; dincolo de toata suferinta si de starea jalnica in care ma aflu, am o revelatie brusca. A meritat. Dragostea merita orice pret.


Pasiunea nu e bine-crescuta. Degetele ei mi-au lasat urma. Ar fi fost in stare sa ma lege de ea cu franghii si sa ne puna sa stam cu corpurile lipite, fara sa ne putem misca decat deasupra celuilalt trup, fara sa putem sa atingem altceva decat celalalt trup. Daca s-ar fi putut, ne-ar fi lipsit de toate simturile, cu exceptia celui tactil si a celui olfactiv. Intr-o lume oarba si surdomuta, ne-am fi putut consuma pasiunea la nesfarsit. Dupa fiecare sfarsit, un alt inceput. Doar ea, doar eu. Era geloasa, dar si eu eram. Dragostea ei era violenta, dar la fel era si a mea. Era geamana mea, si am pierdut-o.

Tu ce ai face? Ai lasa trupul in mainile strainilor? Trupul ce a stat intins langa tine, la bine si la rau. Trupul dupa care bratele tale continua sa tanjeasca, mort sau nu. Ai cunoscut in amanunt fiecare muschi, ai fost martor la miscarea pleoapelor in somn. Acesta este trupul pe care iti sta scris numele, si el trece in mainile unor straini.
Fiinta pe care o iubesti a plecat intr-o tara straina. O strigi, insa nu-ti raspunde. Strigi pe campuri si in adancul vailor, insa acolo nu se afla nimeni. Terenul e dur si urcat. Nu o vei face sa se intoarca in acest fel. Poate ca va desparte doar un giulgiu. Fiinta iubita te poate astepta pe coline. Ai rabdare si porneste cu pas usor, lasandu-ti trupul sa se astearna, ca un papirus.

Faptul ca stiu ca vei fi acolo imi da o incredere care-mi face trupul usor. Ma asteapta cineva. Exista un continuum. Exista libertate. Putem fi zmeie si ne putem tine franghiile reciproc. Nu e nevoie sa ne facem griji ca vantul va fi prea puternic.

Oamenii stiu de obicei motivul precis pentru care sunt fericiti. Doar rareori stiu insa de ce sunt tristi.
Tristetea e un gol. Un spatiu fara aer, un loc mort si sufocant, locuinta celui trist. Tristetea e un bloc de inchiriat, cu camere ca niste custi de gaini, iti clocesti propria mizerie, stai in propriul jeg. Tristetea e un drum pe care nu ai unde sa intorci si sa te opresti. Strabate-l impins de cei din spate, cu piedici puse de cei din fata. Strabate-l cu viteza furioasa, chiar daca zilele iti sunt mumificate in plumb. Se intampla atat de repede, din clipa in care ai pornit nu exista nicio ancora din lumea reala care sa te incetineasca, nimic de care sa te agati. Tristetea te trage afara din suporturile vietii tale, lasandu-te sa cazi liber. Oricare ar fi iadul tau personal, in Tristete vei gasi milioane de asemenea iaduri. E un oras in care cosmarurile tuturor se adeveresc.

Mi-e dor de tine, Louise. Apele, oricat de multe, nu pot stinge dragostea, suvoaiele n-o pot ineca. Atunci ce o ucide? Doar asta: neglijarea ei. Sa nu te vad cand stai in fata mea. Sa nu ma gandesc la tine in toate lucrurile cele mici. Sa nu-ti fac loc sa mergi langa mine pe strada, sa nu intind masa pentru doi. Sa te aleg din obisnuinta, nu din dorinta, sa trec de florarie fara nici un gand. Sa las vasele nespalate, patul nefacut, sa nu te bag in seama dimineata, sa te folosesc in timpul noptii. Sa tanjesc la altcineva in timp ce te pup pe obraz. Sa-ti spun numele fara sa-l aud, plecand de la premisa ca e al meu, am dreptul sa-l strig.

- Unde ai cautat-o?
- In toate locurile unde avea ce sa caute. Nu e nicaieri.
- Oamenii nu se evapora.
- Ba sigur ca da. A aparut din neant, iar acum s-a reintors in neant. Oriunde ar fi, eu nu ma pot duce acolo.

Mihaela Radulescu - Niste Raspunsuri

Placerea cea mai mare cand calatoream cu trenul..era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in care vom locui, aripile cu care voi zbura…Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari…

Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atat de rau, de fapt….

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie…

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea….

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea…Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru  ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stranga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata…Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu…Ai nevoie de mine, dar ti-e frica…E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui….

Barbatii care plang in fata unei femei sunt niste oameni foarte frumosi si au o forta pe care niciun muschi de suprafata n-ar putea-o intrece.

Sensibilitatea din noi are nevoie de lacrimi. Poate ca in ceata unui plans calificat, de femeie care iubeste degeaba, de femeie uitata sau parasita, de mama chinuita, se afla cele mai multe raspunsuri despre cine suntem, cat de frumoase si cat de vii si de minunate suntem…Poate cate un plans la timpul potrivit nu e doar ce curge din noi, ci despre ceea ce putem aseza mai bine in noi….Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una dintre lacrimi (alba sau neagra)

N-am idee de ce , dar oamenii care traiesc mult impreuna uita sa se mai intrebe “ce mai fac”. Se trezesc unul langa celalalt, stiu pe de rost ce mananca la micul dejun, ce muzica le place, cand pleaca si cand vin de la munca, unde le place in vacanta, dar nu mai stiu “ce mai fac”….Tarziu, cand lucrurile nespuse si-au facut cochilie, descopera ca celalalt face cu totul altceva decat parea a face si ar raspunde mai degraba la intrebarea “tu cine esti?”…In loc sa se intrebe seara, ochi in ochi, “ce mai fac”, cei mai multi oameni isi tin sufletele ferecate si mimeaza “binele” pe care-l anunta mereu… Sau sunt obsedati ca fac rau si nu mai stiu nici care-i intrebarea, nici unde-s ochii celuilalt, nici care ar fi raspunsul autentic…

Am oameni la care ma gandesc imediat ce simt un miros care le seamana. Stiu si pot retrai chiar si de la distanta mirosul de padure de toamna, de mare, de copilarie, de acasa…de in brate la el, de parinti, de scoala…

Ma gandesc la un barbat cu care diminetile aveau gust de scortisoara si piper si miere, si ma copleseste mirosul de paine de casa nu doar pentru ca e irezistibil, ci pentru ca asa-mi tin minte strabunicile si bunicile care framantau aluatul…Prima ninsoare de care mi-a fost teama ca o sa ma prinda singura mi-a ramas, in minte, calda…

Ne blocam de mici in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre, ca, nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?...Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa “citim” oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau. Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abandonam.

…. E despre cum simt eu vara din mine…e despre ce a inflorit in mine, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sunt ploaie, cand mi-e vant, ce culori am si vacanta cui sunt…

Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea. Sunt admiratoarea tuturor celor care reusesc sa ramana exceptiile care imbatranesc de mana.

Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire…

…am invatat sa ma uit mult mai atent la cei care au masti, in genere de histrioni, de mereu veseli, de sufletul-gastilor si petrecerilor, de burlaci celebri, de neclintit sau de risipitori de amoruri fulgeratoare..Am gasit pe acolo…nimic, mult zgomot si praf sau…omul care mi-a luminat viata.

Cand am putut sa iau omul in suflet, am fost fericita. Cand doar l-am admirat si i-am zambit, sperand ca ma va observa la randu-i, am constatat ca inhibam personajul, ca i se parea un joc, ca ma suspecteaza de placeri ieftine, si ma trezeam ca fuge de mine…

Poate ca cel mai sincer anunt matrimonial- dar n-am auzit sa fi publicat cineva asa ceva – ar fi : “ Sunt o femeie atat de singura, atat de neiubita si de speriata, incat as vrea langa mine orice fel de barbat, numai sa nu mai dorm singura si sa nu ma mai trezesc pentru nimeni…Sunt atat de saraca, incat n-am nici macar cui sa povestesc despre mine…Caut domn serios, fara obligatii, caruia sa-i dau in grija sufletul meu”…

Am intalnit un om care m-a eletrocutat. In secunda 1 mi se taiase respiratia, timp in care mi-am auzit bataile inimii….2,3,4,5…Nici pana azi nu stiu sa explic de ce. Dar stiu ca el era. Cea mai puternica amintire de atunci e privirea lui.Nu se uita la mine, ci la ceva facut de mine. Era ceva pe fata lui, in felul in care nu clipea si in izolarea pe care si-o contruise rapid, ca sa nu-l atinga harmalaia din jur, era un semn ca-i pasa de mine pe care rareori l-am intalnit in viata…Dar stiti de ce mi se face dor? Pentru ca nu-l pot avea, e mereu al alteia…

Pe barbatul acesta il iubesc ca pe viata insasi, adica vreau sa-l traiesc, sa-l provoc, sa-l fac fericit, puternic…Vreau sa am atata grija de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu, chiar si din fata altarului unde-i va spune “da” alteia. Nu toate iubirile au aceeasi forma, cum nici macar intr-un cuplu femeia si barbatul nu iubesc la fel. Ma gandesc ca e cel mai special om pe care viata mea l-a primit in dar, de aceea imi propun sa-l iubesc in afara oricarei scheme, in afara oricarui gest previzibil si in ciuda oricui. Nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea vibratii, nu stiu daca nu cumva sunt ca un motor mult prea puternic pentru o masina inca subreda dar stiu ca-i datorez acestui barbat cel mai seducator dar pe care l-am primit vreodata- felul in care-l iubesc. Daca l-as pune acum alaturi de mine, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate si i-ar ramane in fata doar un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana si l-as face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine si lume, ca sa ma apere. Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si el este inventatorul fiorului care-mi strabate chiar acum sira spinarii…Si cand sunt foarte singura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc. Barbatul acesta sigur exista. E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia care mi-a adus aminte ca sunt..

Cheia sufletului meu ღ

Cheia sufletului meu… e la barbatul pe care il iubesc. I-am inchiriat casa mea- sufletul meu. Nu, nu l-am vandut si nici nu i l-am dat de pomana. L-am “inchiriat” pe… iubire. O plata poate prea mica pentru ceea ce am de oferit sau, poate, prea mare pentru ceea ce am de primit. Dar nu imi pasa. Nu fac socoteli de genul acesta prea des. Fac “calculul” altfel: in momente de fericire ori in cele de tristete, in clipele de dragoste ori cele de suparare, in privirea de ansamblu a ceea ce am in jur, ceea ce am avut sau ceea ce vad ca voi avea. In privirea din suflet.

Cu sinceritate... numai asa pot privi in sufletul meu. Sa stiu unde ma situez, sa stiu daca iubirea imi aduce beneficii, roade, ori, dimpotriva, ma umple de singuratate si tristete… Nu ma pot baza decat pe simturile mele, chiar daca este vorba despre un calcul mental. In care adun ore, zile, ani de fericire si impliniri si scad clipele de tristete, orele de singurate si anii de nefericire. Sunt pe minus? Sunt pe plus? Sunt in echilibru? Platesc un impozit? Impozit pe sufletul meu? Si mai sper. Sper ca tot tu vei pastra cheia sufletului meu, ca vei avea grija de ea si nu vei lasa pe nimeni altul in afara ta sa patrunda acolo. Pune de paza bunatatea ta. Pune seninul ochilor tai drept privelistea de la ferestrele sufletului meu. Asterne covoare din calm, blandete si mobileaza cu gustul si delicatetea specifice-ti. Hraneste-ma cu alint, respect si rasfat. Improspateaza casa cu aroma iubirii pe care mi-o porti si lumina sinceritatii. Lasa acolo, in coltul lor, si pretuieste ce ai gasit: veselie, dragoste, optimism, originalitate, simplitate si tristete, taine, durere.

Atunci cand vei vrea sa pleci, nu uita: sa inchizi ferestrele, sa scuturi covoarele, sa lasi totul asa cum a fost inainte de “inchiriere” si sa iei doar ce a fost al tau. Ah, si sa nu uiti: lasa-mi cheia. Cheia sufletului meu! Nu am dublura la ea!

http://lamargineacasniciei.wordpress.com/

Prima noapte de dragoste, ultima reduta ღ

Sufletul ei… sufletul ei avea si el redute. Create cu greu, din temerile copilariei, ale adolescentei, din traume, absente si ignorari, din neincredere si vulnerabilitate. Frica pazea bietul suflet, ascuns acolo, timid, cumintel. El insusi un mare fricos. In viata ei, daduse voie prea multor persoane sa o raneasca. Persoane apropiate, care venisera, se hranisera cu dragoste si prietenie, cu increderea ei, apoi fugisera.

Traume pe care le credea de mult uitate, erau, de fapt, doar ascunse, asteptand rabdatoare sa isi faca din nou aparitia in realitatea ei. Isi protejase sufletelul inca de mica. Acum, devenise un suflet in toata regula si ar fi vrut sa se elibereze, sa treaca dincolo de acele ziduri si santuri ale redutelor. Sa isi vindece ranile. Sa respire. Sa iubeasca, chiar daca, atunci cand se gandea la iubire, se gandea la despartire.

Ce nu stia bietul sufletel era ca Iubirea vindeca! Ca frica este inutila in acest caz. Ca vorba aceea “De ce ti-e frica nu scapi!”devine reala doar atunci cand gandesti mereu acest lucru. Ca, de fapt, de cele mai multe ori tratamentul unei fobii se face punand treptat- treptat persoana fata in fata cu obiectul/ situatia care o cauzeaza.

Si-atunci a venit ea, prima noapte de dragoste. Tiptil, tiptil, s-a furisat in viata ei cu bune, si cu rele. S-a “personificat” in acela care avea sa ii darame rand pe rand redutele… da, acelea cu grija si in timp construite. Le-a daramat cu calm si cu rabdare, cu perseverenta si curaj. I-a dat sufletului aripi si libertate, incredere si speranta.

In viata, prima noapte de dragoste se repeta cu fiecare iubire pe care o avem. Ridicam din suferinta la loc aceleasi redute, pe care personificarea unei alte prime nopti de iubire vine si le darama. Insa singurele care nu doar ca raman, dar se si inmultesc, sunt urmele. Ele, cicatricile…

http://lamargineacasniciei.wordpress.com

Iubirea este.... 24 de Definitii ale Dragostei

Ce este dragostea pentru voi si cum poate fi ea caracterizata? Gustati, degustati si meditati asupra acestor definitii ale dragostei!

S-au incercat multe definitii ale dragostei in lumea internetului, insa cele pe care vi le prezentam astazi, grupate de cele mai multe ori in articole cu numele de “Intelesul dragostei” sau “Ce este dragostea”, s-au transformat cu usurinta intr-un adevarat viral. In ciuda popularitatii acestor definitii ale dragostei, autorul este anonim. Gustati-le, degustati-le, meditati asupra lor si spuneti-ne cum vi s-au parut:

Dragostea este....

Dragostea inseamna un sarut usor de noapte buna.
Este anticipare...

Dragostea inseamna o imperfectiune in tine care nu te deranjeaza.
Este acceptare..

Dragostea inseamna sa lasi sa-ti scape o oportunitate pentru ca momentan timpul nu este cel potrivit.
Este rabdare...

Dragostea inseamna sa nu fii nevoit sa spui “Hai sa facem dragoste” deoarece stii ce isi doreste cealalta persoana.
Este perspicacitate...

Dragostea inseamna sa ti se dea o sansa onesta sa spui ‘nu’ cand credeai ca trebuie sa spui “da”.
Este tact..

Dragostea inseamna sa spui fraza perfecta pentru a face ca o imbratisare solemna sa se dizolve in chicoteli.
Este umor..

Dragostea inseamna sa ti se spuna “Opreste-te sau o sa te omor”.
Este dorinta...

Dragostea inseamna sa vezi cum arata persoana iubita cu adevarat pentru prima data. 
Este adevar...

Dragostea inseamna sa stii cat este ceasul si sa nu-ti pese. 
Este bucurie...

Dragostea inseamna bratele care te-au inconjurat strangandu-se si mai tare in jurul tau.
Este extaz...

Dragostea inseamna un masaj al spatelui care incepe aproape de linia parului si se termina in jurul talpii. 
Este explorare...

Dragostea inseamna sa-i spui unei persoane ca, daca trebuie sa pleci, o sa o lasi sa doarma, si ea sa iti spuna ca ar prefera mai degraba sa o trezesti. 
Este tandrete...

Dragostea inseamna sa te trezesti si sa descoperi protagonistul visului pe care l-ai avut dormind pe umarul tau. 
Este acolo unde fantezia intalneste realitatea...

Dragostea inseamna sa fii acolo sa trezesti persoana iubita… incet. 
Este senzualitate...

Dragostea inseamna sa afli cu intarziere de ce ai cumparat un pat dublu in urma cu trei ani.
Este despre a fi practic...

Dragostea inseamna doi oameni care ocupa doar o treime dintr-un pat imens.
Este apropiere...

Dragostea inseamna sa stii ca i-ai dat cel de-al doilea rand de chei de la casa ta persoanei potrivite.
Este incredere...

Dragostea inseamna sa spui “adio” si sa stii ca te vei intoarce prin consimtamant reciproc.
Este credinta...

Dragostea inseamna sa-ti intinzi bratele si sa descoperi adevaratul inteles al cuvantului “rana”.
Este lectie despre fragilitatea umana...

Dragostea inseamna sa vezi o noua parte a persoanei pe care credeai ca o cunosti.
Este reinnoire...

Dragostea inseamna sa-ti deschizi un cabinet medical si sa descoperi ca pasta ta de dinti s-a transformat intr-un covrig. 
Este adaptare...

Dragostea inseamna sa stai la fereastra, sa te uiti afara si sa-ti amintesti cu cine ai fost cu o noapte inainte.
Este reflectare...

Dragostea inseamna sa auzi prognoza unui viscol de iarna si sa-ti doresti sa petreci acea zi in pat cu iubitul tau. 
Este singuratate...

Dragostea inseamna povesti care nu vor fi spuse niciodata. 
Este personala...

http://www.garbo.ro