Boboteaza: Traditii si obiceiuri de Dragoste, Noroc si Casatorie

Boboteaza este cu siguranta una dintre cele mai importante sarbatori crestine. In popor, Boboteaza este momentul cand cerurile se deschid, iar ingerul pazitor dezvaluie tinerilor care le este norocul si ursita in dragoste si in casatorie.

Tinuta pe 6 ianuarie, Boboteaza este cu siguranta una dintre cele mai importante sarbatori crestine cu care se inchide ciclul sarbatorilor de iarna si se deschide noul an. In popor, acestei zile i se mai spune si Aratarea Dumnezeiasca a Domnului (Epifanie), amintindu-ne de momentul in care Iisus Hristos a fost botezat de catre Ioan in apa Iordanului si s-a aratat tuturor ca Dumnezeu.

Boboteaza, ziua in care apa devine "vie"...

Apa, simbol etern al vietii, al renasterii si al regenerarii, dar si al purificarii, devine un element central al sarbatorii de Boboteaza. In aceasta zi, preotii sfintesc toate apele pamantului si purifica casele credinciosilor, stropindu-le cu agheasma. Se crede ca puterea duhului sfant este atat de mare in aceasta zi incat apele raman sfintite pana la 8 saptamani dupa Boboteaza... Este motivul pentru care se spune in popor ca nu este bine sa speli rufe in cele 8 zile de dupa sarbatoare ori altfel risti sa ‘spurci” apele.

Despre apa sfintita in biserici in ziua de Boboteaza se spune ca are proprietati miraculoase si purificatoare, de doua ori mai mari decat cu ocazia altei sarbatori deoarece a fost sfintita prin indoita chemare a Sfantului Duh. Este apa care nu se strica pe tot parcursul anului si care te poate ajuta in caz de boala, necaz si suferinta, este apa care se mentine proaspata si placuta la gust (“vie”) intreg anul, este apa sfintita si vindecatoare cunoscuta sub numele de Agheasma Mare. Ea se pastreaza de aceea la loc de cinste, langa icoana.

Totodata, exista obiceiul de a consuma agheasma mare timp de 8 zile, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, pe 13 ianuarie, iar ulterior in zilele de post, de sarbatoare sau de ajunare. Din apa sfintita se gusta intotdeauna pe nemancate. Batranii spun ca apa sfintita este buna si de deochi, dar si pentru a alunga raul sau crizele de nervi, de frica, de panica, etc.

In acelasi timp, tinerii temerari obisnuiesc sa se scalde in ape deoarece, conform traditiei, vor fi feriti de boli si ghinion tot anul. Inainte de a face acest lucru, exista obiceiul ca preotul sa arunce in apa o cruce. Este momentul in care, conform credintei populare, diavolii ies din ape si fug de-a lungul campurilor si a islazurilor, singurii capabili sa ii vada sau sa ii sfartece fiind lupii. Evita de aceea sa vorbesti urat in aceasta zi si sa nu-i pomenesti pe “necurati” nici macar in gluma daca nu vrei sa atragi asupra ta duhurile rele.

Tot pentru a tine departe duhurile rele si a purifica vazduhul si apele, vanatorii si padurarii satelor au obiceiul de a trage focuri peste apa, iar tinerii pe acela de a aprinde focuri pe dealuri si a sari peste ele atunci cand vapaia se domoleste.

Boboteaza sau cum sa-ti afli norocul si ursita in dragoste

Boboteaza este momentul, spun batranii satelor, cand cerurile se deschid, iar ingerul pazitor dezvaluie tinerilor care le este norocul si ursita in dragoste si in casatorie.

Fetele care doresc sa isi viseze ursitul trebuie sa “fure” sau sa accepte de la preot un firicel de busuioc sfintit. Se spune ca daca il vor tine in san sau il vor pune sub perna inainte de a adormi, dar si daca postesc si se roaga Sfantului Ioan in ajun de Boboteaza, il vor vedea in vis pe cel cu care le este harazit sa se casatoreasca.

In unele zone ale tarii, in ajunul Bobotezei, se spune ca pentru a-si visa alesul, fetele trebuie sa manance o turta framantata doar cu 9 degete din 8 linguri de faina si o lingura de sare si sa-si lege pe inelar un fir rosu de matase. Prin traditie, se tine post negru (sau zi de sec) in Ajunul Bobotezei. Se spune ca cei care reusesc sa nu manance si sa nu bea nimic in aceasta zi vor avea parte de noroc, sanatate si binecuvantare de la Dumnezeu pe tot parcursul anului.

Dupa ce iau agheasma de la preot, fetele tinere obisnuiesc sa se imbaieze de trei ori in rau sau sa sa-si toarne apa pe cap simbolic. Precum s-a adunat poporul la malurile Iordanului, tot asa se vor strange petitorii la usa fetei respective.

Tot pentru aflarea soartei in iubire, s-a perpetuat si o alta datina incarcata de misticism si magie, dar si de dorinta de patrunde in tainele viitorului. In ajun de Boboteaza, fetele tinere obisnuiesc sa puna intr-o farfurie cu apa doua lumanari aprinse.

O lumanare reprezinta femeia respectiva, cealalta barbatul pe care il iubeste sau la care se gandeste. In cazul in care cele doua lumanari plutesc una catre cealalta, atragandu-se sau chiar atingandu-se, atunci acest fapt este interpretat ca un semn de bun augur. Exista o probabilitate mare ca cei doi sa fie fericiti impreuna si sa puna bazele unei familii frumoase in viitorul apropiat.

Daca se intampla sa cadeti pe gheata, nu va speriati. Conform traditiei, cine cade pe gheata in ziua de Boboteaza se va marita in anul respectiv. In acelasi timp, daca zariti in ziua de Boboteaza un flacau pe cal – este semn ca va veti casatori in scurt timp. Stranutul in ajun de Boboteaza este considerat si el aducator de noroc si iubire.

In zonele nordice ale tarii, exista obiceiul ca inainte de venirea preotului fetele tinere sa amplaseze sub prag un manunchi de busuioc. La plecarea preotului, buchetul de busuioc se asaza la oglinda in timp ce se spune incetisor: “cati au trecut in urma preotului, atatia petitori sa aiba fata!”

In vremurile stravechi, in ajun de Boboteaza, fetele de maritat obisnuiau sa puna busuioc la strasina casei. Daca a doua zi dimineata il gaseau incarcat de chiciura – era semn ca vor avea parte de un sot instarit.

Traditii, superstitii si obiceiuri diverse de Boboteaza

Vremea din ziua de Boboteaza reprezinta si ea un indiciu pretios pentru a intrezari felul anului care tocmai incepe. O vreme frumoasa de Boboteaza prevesteste bogatie de peste si abundenta de grane si paine. Promoroaca pe pomi este si ea semn de sanatate si rod mult, iar crivatul prevesteste belsug.

Daca sloiuri de gheata atarna grele la stresini, batranii cred ca primavara va poposi devreme in acel an. Se mai spune ca, din directia in care stropeste preotul cu busuiocul udat in agheasma atunci cand umbla prin sat cu Iordanul sau Chiraleisa, de acolo vor veni ploile in acel an. Totodata, daca atunci cand preotul umbla sa sfinteasca casele zapada ii va scartai sub picioare, anul acela va fi un an rodnic, aducator de prosperitate si de ploi.

Se mai spune ca la miezul noptii, chiar de Boboteaza, animalele din grajd capata graiul vorbirii si pot dezvaluie tainele comorilor ascunse celor care au urechi si intelepciune sa le asculte.

Evita sa te certi in ziua de Boboteaza daca nu vrei sa atragi ghinionul si animozitatile pe tot parcursul anului. Evita totodata sa imprumuti ceva in aceasta zi, mai ales daca este jaratic din soba.

Exista in vremuri de demult un obicei asociat cu longevitatea si durata de viata. Inainte de culcare, se obisnuia ca toti membrii familiei sa scoata carbuni din vatra si sa-i insire, asociind fiecarui carbune cu numele fiecarui membru al familiei. Se credea ca cel al carui carbune se va stinge cel mai repede este cel care va parasi primul familia respectiva, stingandu-se din viata inaintea celorlalti.

In zonele maramuresene, se crede ca este bine sa arunci gunoiul din casa nu inainte de venirea preotului, ci neaparat dupa plecarea acestuia. In felul acesta, alungi toate relele din casa pentru toata durata anului in curs.

Pe 7 ianuarie este sarbatorit sfantul Ioan Botezatorul. Pentru ca este o zi a bucuriei, cine nu se va inveseli in aceasta zi va avea parte de tristete pe tot parcursul anului. In anumite zone ale tarii se practica Iordanitul.

http://www.garbo.ro/

Inaltarea Domnului: Traditii si obiceiuri romanesti de Ispas

 

Inaltarea este o sarbatoare mare si frumoasa, in care regasim numeroase obiceiuri si traditii stravechi ce imbina intr-un mod autentic romanesc credinta cu credintele, sacrul cu magicul, legenda cu realitatea.

Hristos s-a inaltat! Astazi 13 iunie sarbatorim Inaltarea Domnului, cunoscuta popular si sub numele de Ispas sau Pastele Cailor. Tot astazi, in bisericile romanesti se duc slujbe de pomenire a eroilor neamului romanesc, a celor cazuti in razboi. Sarbatoarea Inaltarii Domnului pica intotdeauna in joia celei de-a sasea saptamani de dupa Pasti, simbolizand inaltarea cu trupul si sufletul la cer a lui Hristos, dumnezeirea sa.

“Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda”, se arata pe crestinortodox.ro.

Traditii si obiceiuri romanesti de Inaltare

Daca de Paste crestinii se saluta intre ei adresandu-si cuvintele “Hristos a inviat!”, in aceasta zi de mare sarbatoare, crestinii folosesc formula de salut “Hristos s-a inaltat!”. Dupa Ispas, salutul intre crestini revine la forma sa initiala de dinainte de Paste.

De Ispas, femeile cu rude care au decedat in anul respectiv trebuie sa dea de pomana celor saraci bautura, azime si ceapa verde, in unele zone impartindu-se chiar lapte dulce fiert cu pasat. Se spune ca in ziua sarbatorii de Inaltare, sufletele celor morti se inalta la cer si pentru a putea strabate acest drum au nevoie de merinde. In acelasi timp, bucatele pregatite pentru aceasta zi sunt la fel de imbietoare ca si cele de Pasti. In Muntenia se vopesc oua rosii care se impart pentru sufletul celor dragi, pentru ca cei in nefiinta sa aiba lumina si bucurii acolo unde au ajuns. In unele zone, s-a pastrat si traditia ca cel care primeste sa intoarca gestul la randul sau daruind un manunchi de maturi.

Totodata, despre cei care mor in ziua de Ispas se spune ca ajung direct in ceruri. Mai mult, cerurile sunt deschise intre sarbatoarea Pastelui si cea a Inaltarii…

De ce se mai numeste insa in popor sarbatoarea Inaltarii Domnului si Ispas? Conform legendei si miturilor romanesti, Ispas este de fapt numele barbatului care, ascuns pe dupa niste pietre, a privit Inaltarea Domnului mut de uimire. Pentru ca Ispas era bucuros si vesel, sarbatoarea Ispasului este una a voiosiei si a bucuriei.

Ziua Inaltarii este o zi mare care trebuie cinstita ca atare. Nu se efectueaza treburi gospodaresti, nu se coase, nu se spala, nu se lucreaza in casa ori altfel risti sa cazi prada primejdiilor, loviturilor sau grindinei. Nu se da cu imprumut sare si foc din casa. In caz contrar, gospodaria se va confrunta cu paguba si cearta, iar vacile nu vor da lapte gras pentru a face smantana. Nici nu se aprinde foc in gospodarii in aceasta zi ori altfel casa respectiva va vui tot anul.

Numeroase obiceiuri de Ispas au o origine agrara si sunt legate de ciclul naturii si al animalelor. Nu se seamana pamantul in ziua de Inaltare... In credinta populara, rodul va lipsi de pe pamantul in care se va semana in aceasta zi sfanta. Totodata, este indicat ca toate lucrarile agricole de semanat sa aiba loc inainte de Ispas. Recoltele vor fi bogate doar daca pamantul a fost semanat pana in Ispas. In cazul in care semanatul se realizeaza dupa Ispas, pamantul nu mai rodeste.

Leustean, frunze de nuc si alte plante care aduc belsug, sanatate si fericire in dragoste

Elementul vegetal este la randul sau nelipsit din obiceiurile si traditiile sarbatorii de Ispas. Leusteanul este o planta specifica acestei sarbatori, Ispasul fiind singura sarbatoare a anului in care leusteanul pare a capata atribute magice si vindecatoare. In anumite zone ale tarii, exista obiceiul “legatului cu frunze de nuc”. Crestinii se incing cu frunze de nuc la brau deoarece in popor se crede ca si Iisus a facut acelasi lucru la inaltarea sa. La nivel simbolic, frunzele de nuc reprezinta de fapt limbile de foc (manifestare a Sfantului Duh) care l-au inconjurat pe Iisus in ziua Inaltarii. Frunzele de nuc au proprietati benefice, aducand sanatate, tamaduire si liniste pentru cel care le poarta de Inaltare.

Pe de alta parte, vitele “se bat” cu leustean, gospodarii sperand ca acestea sa devina mai grase si mai frumoase. Totodata, din varful cozilor de la vita se taie o bucata de par care se ingroapa ulterior intr-un furnicar spunand: “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si viteti cate furnici sunt in acest furnicar!”

In acelasi timp, in alte zone ale tarii, leusteanul, aceasta planta puternic aromata, este asezat la ferestre, ca un talisman de protectie impotriva trasnetelor si a fulgerelor. El aduce spor in casa si tine la distanta de gospodaria respectiva raul si ganganiile. Mosii de Ispas sunt celebrati prin impodobirea caselor cu crengi de paltin. Tinerii care nu si-au gasit alesul si isi doresc sa se casatoreasca (atat fetele, cat si baietii) culeg frunze de alun din padure despre care se spune ca aduc norocul si fericirea in dragoste.

Pastele Cailor: Legenda spune ca intr-o singura zi a anului caii pot manca pe saturate...

Ispasul mai este cunoscut si sub numele de Pastele Cailor, in popor existand credinta ca in aceasta zi, timp de numai un ceas, caii au dezlegare de la Maica Domnului de a se satura. Conform legendelor populare, in urma cu multi ani, caii au fost afurisiti si blestemati de Maica Domnului: „Fire-ati cai afurisiti,/ De mine, de Dumnezeu,/ Mai tare de Fiul meu./Voi sa nu mai aveti sat,/ Numa-n ziua de Ispas/ Si-atuncea vreme de-un ceas”.

Caii nu au fost napastuiti pe nedrept, spune legenda... La nasterea lui Iisus in iesle, in timp ce boii au mancat cumpatat fanul din grajd, caii s-au lacomit peste limite, ajungand sa manance chiar si din fanul in care era ascuns pruncul Iisus pentru a nu fi gasit de oamenii lui Irod. In timp ce boii au fost binecuvantati de Fecioara Maria, caii au fost blestemati sa nu se sature decat o singura zi pe an.

http://www.garbo.ro/