Iti multumesc pentru acele clipe in care ai plecat de langa mine, in care ai luat cu tine si dragostea si sprijinul si fericirea, pentru acele clipe in care credeam ca nu pot fara tine... m-au motivat, mi-au dat putere si curaj si... AM PUTUT! Iti multumesc ca datorita tie am aflat ca pot si ca pot mult!
Rece, rece, rece! Natura inghetata. Copaci goi si tristi. Pamant negru amortit. Un palc de zapada ici-colo, innegrit de pasii grabiti ai trecatorilor. Un planset de copil, glasul mamei care incearca sa-l potoleasca si huruitul rotilor de tren - singurele lucruri ce tulbura aceasta liniste apasatoare.
Un fir de lumina
galbuie abia patrunde printre norii gri, coboara lin catre fereste, le
lumineaza doar un colt si ti se asaza pe chip, reusind sa-ti smulga un zambet
si sa-ti picure un strop de speranta in suflet.
Te indepartezi de
fereastra si parca manata de o forta nevazuta, te indrepti cu repeziciune spre
dulapul din dormitor. Privesti cateva secunde ultimul sertar si... il deschizi.
Nu l-ai mai deschis de atata vreme! Dar a sosit momentul!
Cutia rosie de catifea
e inca aici, te asteapta neclintita, ticsita cu zeci de amintiri. Cu mana
tremuranda, desfaci funda neagra. Inauntru: un trandafir alb. Cat timp sa fi
trecut? Luni bune. Cat de frumos era si ce parfum imbatator avea! Si ce poveste
de iubire anunta! Acum: uscat, fara stralucire si fara parfum... si in afara
povestii de iubire. Ciudat! Te asteptai sa te cuprinda o emotie aparte, un
dor,dar...nu! Nimic dintre toate astea!
Dedesubt: o serie de
fotografii. Momente unice, clipe minunate, in care dragostea plutea in aer, iar
fericirea se citea pe chip.
Mai jos, ingalbenite
de vreme, stau frumos impaturite cateva scrisori. Stii ce contin randurile, ce
umplu paginile, stii si ce-ai simtit cand le-ai citit prima data, dar oare ce
vei simti acum recitindu-le?
Privesti cu atentie
scrisul. Literele "desenate" doar pe jumatate, parca se grabesc sa
compuna cuvinte de iubire, adresate tie, doar tie; tu, cea care la acel moment
reprezentai pentru el centrul universului sau!
Frazele insiruite de-a
lungul paginii iti zugravesc tabloul, imaginea ta vazuta prin ochii celui care
te iubea - o imagine perfecta: tu, femeia cea mai frumoasa si cea mai blanda;
tu, femeia langa care el ar fi vrut sa-si petreaca toata viata.
Visuri, sperante,
promisiuni, ce nu s-au concretizat vreodata...
Ai suferit, ai cazut,
te-ai ridicat, ai sperat, ai luptat si ai pierdut din nou. Oricat ai incercat
sa readuci iubirea, ea n-a mai revenit.
Te-ai inchis in tine si ai fugit de tot ce insemna amintirea lui. Ai evitat sa mai vorbesti despre el si ti-ai impus sa nu te mai gandesti la el - orice gand legat de el iti sfredelea sufletul si orice cuvant parca te ingenunchia. Ai hotarat sa-l "inchizi" cu totul in cutia de catifea rosie si sa n-o mai deschizi decat atunci cand vei fi cu adevarat pregatita, cand timpul va vindeca toate aceste rani adanci, cand iubirea va inceta sa mai doara.
Si azi... n-a mai
durut! Azi ai zambit din nou. Ai realizat ca de fapt iubirea nu doare, ci lipsa
ei; si ca odata ce ea nu mai exista, e mai bine s-o lasi sa plece, sa nu cauti
s-o intorci; sa pastrezi doar ce-a ramas frumos in urma ei si sa-ti vezi de
drum.
Si au ramas atatea
lucruri frumoase! Dovada stau toate aceste amintiri. Asa ca: fara regrete si
fara resentimente! "Cum a fost?" si "Cat a fost?" : asa a
trebuit sa fie si atat a trebuit sa fie!
Important e ca
fericirea nu te-a ocolit atunci si n-o sa te ocoleasca nici de aici inainte.
Trebuie doar sa renunti la tot ce-ti face rau si sa-ti deschizi inima spre tot
ce-i bun si frumos, sa faci pace cu trecutul si cu tine insati si sa lasi
"poarta viitorului" intredeschisa.
Si astazi, iata ca ai reusit sa faci toate astea! Astazi te simti impacata cu tine insati si pregatita pentru tot ce va urma. Privind inapoi te cuprind doar sentimente de bucurie, multumire, recunostinta. Da, recunostinta! Si tin sa spun: Iti multumesc, dragul meu! Iti multumesc pentru dragostea pe care ai revarsat-o asupra mea, pentru sprijinul pe care mi l-ai acordat si pentru fericirea pe care mi-ai sadit-o in suflet...nimic mai frumos de atat... ! Dar iti multumesc si pentru acele clipe in care ai plecat de langa mine, in care ai luat cu tine si dragostea si sprijinul si fericirea, pentru acele clipe in care credeam ca nu pot fara tine... m-au motivat, mi-au dat putere si curaj si... AM PUTUT! Iti multumesc ca datorita tie am aflat ca pot si ca pot mult!
* de Stroe
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu