Tablou de toamna

Nu-ti ramane decat sa admiri si... sa inveti - sa inveti sa fii puternica, sa fii recunoscatoare pentru tot ce ai si convinsa ca poti trece peste orice obstacol.

Galben-auriu, maro-roscat, verde pal, cenusiu, vinetiu, trandafiriu, nuantele care, asezate cu atata grija si combinate cu atata maiestrie pe panza acestei zile, compun minunatul tablou al toamnei. Frumusetea zugravita in fata-ti te atrage ca un magnet, iar dorinta de a-i patrunde tainele devine de nestavilit.

Purtata de adierea vantului, chemata de fosnetul frunzelor si parfumul florilor si mangaiata de razele timide ale soarelui, te trezesti in mijlocul acestui tablou de vis. O pornesti agale printre miile de frunze cazute pe asfaltul inca umed si strabati aleile micului parc. De o parte si de alta sute de crizanteme: albe, mov, galbene stau aplecate parca pentru a-ti ura: "Bine ai venit!".

Pasesti usor pentru a nu le deranja si-ti continui drumul spre acea banca, aflata undeva in spatele parcului, sub un brad imens. Banca "ta", cea care a ascultat atatea povesti, care detine atatea secrete, care a auzit atatea cuvinte de iubire, dar si de repros, care a fost martora a fericirii, dar si a durerii. Te asezi cu emotie; a trecut ceva timp de cand n-ai mai venit aici... cativa ani buni. Ultima data n-a fost tocmai frumos.

Mintea incepe sa recompuna imaginea acelei zile toride de vara, cand totul imbia la bucurie si dragoste: de oameni, de natura, de viata. Imbia, dar nu pe toata lumea... unii alegand exact contrariul: sa transforme acea zi frumoasa intr-una trista, o zi a despartirii, a renuntarii la iubire.

Ai ramas doar tu cu tine, pe banca "ta". Lacrimi amare ii uda scandurile verzi si un noian de ganduri ii patrunde adanc in lemnul vechi. Numai durerea nu ti-o poti smulge din suflet si ascunde pe undeva, in umbra ei.

Dar ce rost are sa te gandesti la asta? De ce aduci trecutul in prezent? De ce acum? Poate pentru ca e toamna, poate ca toamna e anotimpul amintirilor, al nostalgiilor, al melancoliei; e acea trecere intre cald si rece, intre placut si mai putin placut, intre bucurie si tristete, intre trecut si prezent. Da... prezent. Un prezent linistit, dar nu pe deplin fericit. E bine, dar putea fi si mai bine...

Si gandurile ti se tot plimba si mintea tot analizeaza si dintr-o data privirea se opreste si fixeaza fantana din apropiere. Langa fantana: doi ochi senini, un par lung, un zambet cald, un bloc de desen si... un scaun cu rotile. O imagine contrastanta! Un chip angelic, o tanara inzestrata cu un talent deosebit, tintuita intr-un scaun cu rotile. Dar contrastul nu de aici vine, ci din atitudinea ei in raport cu situatia in care se afla- seninatatea si bucuria,care i se citesc in privire, te lasa fara cuvinte. Un om care pretuieste viata si care o accepta asa cum e ea: cu bune si cu rele; un om puternic, un om frumos.

Nu-ti ramane decat sa admiri si... sa inveti- sa inveti sa fii puternica, sa fii recunoscatoare pentru tot ce ai si convinsa ca poti trece peste orice obstacol.

Nu tuturor ne sunt date aceleasi probleme, dar cum exista persoane, care reusesc sa le depaseasca pe cele mai dificile, cu siguranta si noi, care din fericire nu ne confuntam cu asa ceva, putem trece peste cele de genul: o iubire neimplinita, o cearta cu prietena cea mai buna, lipsa unui parfum scump sau a unei posete de firma.

Asadar sa luam in considerare ce e cu adevarat important in viata, sa nu ne mai impiedicam de orice lucru marut, sa nu ne lasam prada tristetii si dezamagirii, sa vedem frumosul de langa noi, sa iubim viata si oamenii si nu in ultimul rand pe noi insine!

un articol de Diana Stroe

www.garbo.ro