Asa
se incheie povestea: cu zambetul tau si cu durata unei absente. Inca iti mai
aud degetele pe pianul copilariei mele. Te-am cautat pretutindeni, chiar si in
alte spatii. Te-am gasit: oriunde as fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta
era carnea mea. Din cele doua jumatati ale noastre, au izvorat fagaduieli;
impreuna alcatuiam ziua noastra de maine.
De acum stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala
inimii. Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc in doi, la adapost de
priviri straine, in taina unei increderi unice, peste care continui sa domnesti
tu.
Mi-ai dat ceea ce nici nu banuiam, un timp in care fiecare secunda
de-a ta va conta in viata mea mai mult decat orice alta secunda. Eu eram
dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare iti vei aminti vreodata? Te-am
iubit cum nici nu-mi imaginasem ca ar fi cu putinta. Ai intrat in viata mea asa
cum se intra in anotimpul verii.
Nu sunt stapanit nici de furie, nici de pareri de rau. Clipele pe
care mi le-ai daruit poarta un nume: vraja. Si inca il mai poarta: ele sunt
faurite din eternitatea ta. Chiar daca imi lipsesti nu voi mai fii niciodata
singur, pentru ca undeva, existi tu.
Marc Levy in “Te voi revedea”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu