Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

14 aprilie 2015

Gânduri spre tine


Nu ştiu eu care este treaba cu sufletele pereche dar ştiu atât: că eşti o minune.

Nimeni nu cunoaşte nimic
Cu cât ne interconectăm mai mult, cu atât devenim mai singuri… Aş vrea să cred în tot ceea ce tu simţi sub raport spiritual (cu precădere înclinarea ta spre ortodoxism şi sensibilitatea ta acută când asculţi o conferinţă/ lecturezi un material spiritual), însă firea mea a fost dintotdeauna înclinată spre un fatalism existenţialist: viaţă este o oroare, o simplă alăturare de întâmplări ale unui hazard cosmic.

Viată are o singură certitudine: moartea ca sentinţă universală pentru fiecare dintre noi, indiferent de faptele pe care le-am săvârşit pe acest pământ. Fiecare îşi construieşte propria moarte: pentru creştin e raiul sau iadul, pentru ateu e neantul ş.a.m.d. Spre deosebire de tine, eu nu cred într-un criteriu/etalon lumesc faţă de care ne putem raporta, de exemplu dihotomia bine-rău sau frumos-urât. Nimeni, absolut nimeni de pe pământul acesta nu are vreun monopol asupra adevărului divin. Nimeni nu cunoaşte nimic.

Am nevoie de tine
Trăim într-o relativitate îngrozitoare! Cu ce suntem noi mai buni, I., faţă de călugării budişti care practică asceza şi detaşarea zeci de ani? Cum putem să fim atât de aroganţi în gândire încât să credem că, în fapt, credinţă noastră e singura care aduce mântuire sufletului? Eu nu pot să cred aşa ceva. Aş vrea din tot sufletul să mă pot abandona eticii creştine, să cred cu toată fiinţa în normele sale de conduită şi să fac din viaţa mea un monument, o opera de artă demnă de un bun creştin. Spre ruşinea mea nu pot fără ajutorul tău. Am nevoie de tine în acest sens.

Nu simt aceeaşi emoţie ca şi tine, nu sunt pătruns de sublimul unei prelegeri creştine decât temporar. Tind spre mântuirea sufletului meu, dar încă nu am puterea ta de a mă abandona lui Dumnezeu, de a-mi dărui întreaga mea fiinţă acestuia. Nu ştiu să fiu umil, nu pot fi umil (încă). Nu mă pot apleca în genunchi şi nu pot găsi calea unei comunicări cu Dumnezeu. Îmi lipseşte exerciţiul rugăciunii, cum, de altfel, îmi lipseşte ambiţia cultivării laturii sportive/fizice.

Mă deranjează că ai refuzat să vii cu mine la biserica din Cipariu. Înţeleg motivaţia alegerii tale însă aş vrea să înţelegi că eu nu mă simt bine la catedrală. Nu simt aceeaşi împăcare, mulţumire, bucurie pe care o simţi tu. Bineînţeles că am abordat problema aceasta şi tu mi-ai spus că pot să merg liniştit, dar tu vei continuă să rămâi în acelaşi loc. Cu alte cuvinte – tu într-un loc, eu în altul, ceea ce nu ar fi deloc sănătos pentru relaţia noastră. De aceea am cedat.

De ce să ne trădăm pe noi înşine?
Tu nu poţi înţelege, de asemenea, de ce eu nu simt nevoia de a mă înconjura de oameni, de prieteni. Da, parţial de acord cu faptul că prietenia e dragostea în afară căreia nu există mântuire, dar pentru mine dragostea individuală/ pasiunea/ iubirea faţă de un singur om este prioritară în planul mântuirii. Nevoia mea de oameni/ prieteni este redusă. Prefer relaţionarea în limitele unei atitudini colocviale, fără a mă implică emoţional. Nevoia implică o carenţă şi dacă prietenia înseamnă a te dărui eu nu simt că este necesar să fac acest lucru faţă de alţi oameni.

Se spune că pasiunile individuale sunt egoiste şi că prietenia ar fi autentica dragoste nealterată, fără descompunere. Eu funcţionez altfel: nu mă pot dărui decât unei singure fiinţe cu întreagă mea fiinţă, total, fără limitări, iar celorlalţi m-aş putea dărui doar cu limitări. A mă dărui cu limitări ar însemna să mă înscriu în ordinea relativistă a lumii, fapt pentru care m-aş detesta. De ce să ne facem una cu lumea, să renunţăm la ce suntem şi a ne înscrie în lume? Doar pentru că lumea prescrie anumite norme la care este imperativ necesar să aderăm? De ce să ne trădăm pe noi înşine?

Singurătate în doi
Murim puţin câte puţin cu cât acordăm lumii primat asupra spiritului nostru. De ce să gândim în termenii contractului social la care aderăm de dragul unor privilegii? Tu nu vezi ce a devenit lumea? Nu trăim în postmodernism, ci în postumanist. Dacă generaţia ’27 caută omul noul, noi încă ne silim să îl căutăm pe cel din perioada interbelică, spre care privim cu nostalgie. Snobismul ne domină societatea iar prostia grosieră generată de educaţia deficitară vlăguieşte întreagă societate.

Există o conştiinţa colectivă a apartenenţei comune, a identităţii de limbă, cultură, civilizaţie dar nu mai există valori autentice care să motiveze/sudeze societatea. Tinerii iau la mişto starea de fapt, bătrânii au spiritul degenerat de anii de comunism, biserica refuză să abandoneze dependenţa sa faţă de stat şi să o transforme într-o dependenţă faţă de oameni, toată lumea se ia la mişto printr-un discurs al urii, al invidiei, a luării în deşert. De ce să mă dăruiesc acestei lumi când pot sta confortabil sub un clopot de sticlă, să nu aud nimic decât vocea mea şi a ta? Să reduc la minimum orice dependenţă şi obligaţie faţă de ceilalţi, să mă abandonez ţie?
Singurătate în doi. Detaşare de cotidian, ieşire din istorie. Minunea mea, noi doi ne putem croi un drum în această lume, împreună, fără a ne lasă acoperiţi şi sufocaţi de ea. Nu-mi cere să fiu cum eşti tu căci eu nu sunt ca şi ţine. Nu există în tot universul două entităţi identice. Nu există două entităţi cu aceleaşi nevoi.

Nu există o crimă mai mare decât aceasta…
Omul are nevoie de dragoste cum poate are nevoie de oxigen. E o chestiune organică şi tot ce este organic este supus descompunerii. Aş vrea să te mulţumeşti cu ce sunt, să îmi accepţi nevoia de singurătate în doi. Nu trebuie să te îngrijorezi pentru mine. În clipă în care o să mă predau neantului social cotidian voi pieri, mă voi trăda pe mine. Înţelegi ce înseamnă a te trăda pe tine însăţi. Nu există o crimă mai mare decât aceasta. Poate doar aceea de face dragoste fără a iubi. Eu am cunoscut-o şi pe această, din păcate.

Am nevoie de ţine, şi organic şi spiritual. Am nevoie de ţine să celebrez viaţa, nu pentru că eu nu aş şti să o celebrez, ci pentru că te iubesc şi pentru că fără tine totul ar deveni searbăd la fel ca în anii în care te căutăm. Supravieţuim, dar fiecare ar trebui să guste ce îi place din viaţă.

Din păcate nu este aşa: lumea gustă ceea ce este la modă, într-un snobism conformist, incapabilă să discearnă între ceea ce îi este util, cu adevărat necesar propriului suflet. Lumea nu ştie să aleagă, ea consumă ce i se serveşte. De ce atunci o atitudine de frondă, că şi a mea, să fie privită cu reticienta de tine? De ce să te nedumerească? Nu caut să fiu original, nu fac din asta un titlu de glorie, vreau doar să trăiesc. Să trăiesc şi atât. Să trăiesc cum vreau eu. Fără idealurile prescrise de lume. Nu putem trăi, oare, fără să avem un ideal postuman? Să trăim şi atât?

Fii cu mine! Poartă-mă în suflet
Te iubesc. Simplu, căci orice încercare de a a-ţi face o declaraţie de dragoste nu ar putea reflecta starea mea interioară. Vreau să fiu cu ţine toată viaţa cu toate că te cunosc de doar patru luni. Ne-am cunoscut din întâmplare şi de asta tu eşti o minune pentru mine. În lume se petrec minuni dar pe care nu le vedem orbiţi de aneantizarea socială şi ar fi o mare idioţenie să nu te ţin lângă mine. Nu ştiu eu care este treaba cu sufletele pereche dar ştiu atât: că eşti o minune.

În singurătate izvorăşte şi o doză acută de egoism, o tendinţa de a deţine monopolul în diverse aspecte cotidiene. Îmi asum acest lucru, îmi asum şi momentele în care mă enervez pentru chestiuni mărunte izvorâte din simple neînţelegeri. Voi fi mai bun.
Fii cu mine! Poartă-mă în suflet, căci văd că te străduieşti mult, dar nu te trăda. Vino în braţele mele şi lasă-te iubita într-un timp mort şi nu te mai îngrijora că încă mă încăpăţânez să trăiesc într-un clopot de sticlă. Mai lasă-mă.Vreau tot cu tine!

Vladimir S.

7 chei pentru poarta sufletului



Sufletul face parte dintr-un proces de alchimie, care ne permite sa ne percepem pe noi insine ca fiinte ce se pot dilata si au putere infinita. In mintea noastra, plantam semintele propriului viitor, car, din dimensiunea cvadridimensionala a necunoscutului se manifesta in dimensiunea tridimensionala a realitatii.
Urmatoarele sunt intelegeri de baza care ne pot elibera de limitari si ne deschid calea catre lumea uimitoare a tuturor posibilitatilor care pot incepe cu un gand, un sentiment, o intentie – accesand calea fortelor creative ale universului.
1.    Acceptarea tragediei personale este eliberatoare.
Suferinta este face parte din viata. Asa invatam.
Situatiile pe care le percepem ca fiind foarte dificile sunt asa pentru ca nu le acceptam si le opunem rezistenta. De indata ce putem accepta si integra experientele, energia poate circula liber in corpul nostru prin chakra plexului solar, catre inima si cap, iar durerea se poate risipi.
Suferinta cea mai mare nu este cauzata de evenimentele in sine, ci de sentimentele pe care le avem noi cand nu putem accepta felul in care s-au desfasurat evenimentele.
Acceptarea aduce cu sine vindecare.
Refuzul acceptarii si reprimarea aduc suferinta. Acceptarea aduce cu sine transmutarea prin principiul feminin de predare. Actul de a te preda este libertatea suprema, ce permite declansarea unui proces de alchimie interna in care modificarile reale sunt posibile.
2.    De la nivelul sufletului, ne alegem experientele si ne cream astfel propria realitate.
In mod constient sau nu, la un anumit nivel al sufletului noi am ales totul.
De aceea nu este corect si nici util sa ne privim ca victime ale tuturor si ale imprejurarilor. Practic, nu exista niciodata o imagine completa a ceea ce s-a desfasurat. Vizualizandu-ne pe noi ca pe niste victime, nu facem decat sa perpetuam aceasta karma.
3.    Liberul arbitru este felul in care alegem sa raspundem.
Orice ni se intampla este doar o urmare a alegerilor facute de noi la un moment dat.
Este obligatoriu deci sa raspundem acestor experiente cu simt de raspundere. Acesta este liberul nostru arbitru. Toate experientele contin un nucleu de intelepciune si invataturi in ele. Cu alte cuvinte, pot fi interpretate in mod pozitiv ca experiente de invatare.
4.    Iertarea ne elibereaza de suferinta.
Ranchiuna si sentimentele negative fata de altii nu fac decat sa ne tina prizonieri. Devenim victimele propriei noastre suferinte, nu victimele persoanei care se presupune ca ne-ar fi ranit in vreun fel.
Cel mai mult rau ni-l facem singuri, nu prin ce ne-a facut cineva, ci prin felul in care reactionam la acea situatie. Iertarea ii elibereaza pe altii din propria noastra experienta, ceea ce putem folosi ca un catalizator pentru a ne trai viata in mod liber.
Iertarea ne elibereaza de inchisoarea rusinii, a sentimentului de vinovatie si a dorintei de a blama pe cineva.
Iertarea deschide calea pentru a lasa negativismul sa plece si inlocuieste aceste emotii in realitatea noastra cu calitati pozitive de dragoste, pace si libertate.
5.    Fiecare dintre noi este o forma a constiintei lui Dumnezeu.
Fiecare dintre noi este o forma a constiintei lui Dumnezeu iar constiinta noastra este parte din constiinta lui Dumnezeu. Ca manifestari ale lui Dumnezeu, suntem cu adevarat fiinte Divine.
Fiecare persoana vine cu o esenta unica, o viziune unica asupra lumii, un “adevar” unic care se adauga intregului.
Cunoasterea unei persoane se bazeaza pe convingerile sale unice, experienta si educatia sa. Felul in care ne comportam are impact asupra altor persoane si asupra mediului nostru, la nivel energetic, cosmic si fizic.
Realitatea lucreaza pe niveluri de constiinta, create de propriile noastre ganduri. Nimic nu poate exista fara sa fie initial sub forma de gand.
6.    Puterea noastra cea mai mare este cea din prezent.

Suntem intr-o stare continua de evolutie pe masura ce ne extindem cunostintele. Suntem nascuti pentru a evolua in constiinta —este natura noastra.
Trecutul si prezentul trec constant prin constiinta prezenta. Astfel, felul in care discernem trecutul, schimba trecutul; felul in care interpretam viitorul, va schimba viitorul.
Puterea noastra cea mai mare sta in momentul alegerii – adica prezentul.
7.    Bucuria este darul sufletului.
Spirit liber si pur – energii pure ale taramului celui mai inalt — nu sunt doar in carti sau in studiile sacre. Aceste esente — bucuria, dragostea neconditionata, acceptarea, bunatatea si compasiunea — sunt printre noi. Acestea sunt calitati ale sufletului.
Bucuria inimii este o calitate a puritatii care manifesta cea mai inalta vibratie a spiritului. Bucuria este cea care face miracolele sa apara in viata noastra.
Sursa utilizata:

http://www.mindbodygreen.com/0-16262/7-keys-to-awakening-the-soul.html – poarta sufletului

9 aprilie 2015

10 afirmatii care iti schimba perspectiva asupra vietii



Cei mai frumosi oameni sunt aceia care au curajul sa priveasca dincolo de granite... Cei care indranesc sa traiasca autentic, fara prejudecati, fara frica de esec, cei care indraznesc sa caute fericirea in fiecare clipa si valoarea in fiecare om pe care il intalnesc.

1. In general, oamenii nu au nimic cu tine, ci se protejeaza mai de graba pe ei insisi.
2. Nu urca muntii ca lumea sa te vada; urca muntii pentru ca tu sa vezi lumea.
3. Inveti mai mult din esec de cat de insucces, asa incat nu lasa esecul sa te opreasca din a-ti construi caracterul.
4. Cel mai mare risc din viata ta este sa nu faci ceea ce iti doresti fiindca traiesti cu impresia ca iti poti cumpara libertatea.
5. Du-te in locurile unde esti celebrat/a; nu ramane acolo unde esti doar tolerat/a.
6. In viata ta, persoana alaturi de care iti petreci cel mai mult timp esti chiar tu insuti, asa incat incerca sa fii cea mai buna persoana cu tine insuti.
7. Acceptandu-ti limitarile este cea mai buna metoda prin care ti le poti depasi.
8. Ei spun ca motivatia nu dureaza prea mult. Dar trebuie sa ne auto-motivam in fiecare zi.
9. Toti avem frici, toti am iubit si toti am pierdut.
10. Aminteste-ti: confortul este inamicul evolutiei.

SINGURATATEA devine o PROBLEMA a SANATATII PUBLICE


Singuratatea trebuie acceptata si tratata cu ajutorul specialistilor!

The Guardian numeste era noastra ca fiind ERA SINGURATATII. Nu este o era a devoltarii, nu este o era a informatiei sau o era a cunoasterii, ci este o era a singuratatii. In sprijinul acestei afirmatii vine un studiu care arata ca 1 din 5 americani sufera de singuratate, si se pare ca social media este cheita principala a acestei problema.
Un studiu recent arata ca aceasta singuratate se poate asocia cu o afectiune cronica pentru ca ea conduce la afectiuni atat psihice cat si fizice. Pana in mometul de fata singuratatea a fost complet neglijata de catre psihologi, dar avand in vedere ultimele studii, problema vine in atentia lor si incearca sa o combata.

Starea de singuratate poate fi considerata o stare tranzitorie pe care toata lumea o experimeteaza la un moment dat al vietii si cu care se impaca sau nu. Daca sentimentele de singuratate devin cronice si atrag dupa ele efecte negative, aceasta intra in categoria afectiunilor ce au nevoie de tratament specializat.
Pe Sagepub.com gasim un raport interesant al acestei probleme ce se pare ca a fost studiata mai in amanunt.
Singuratatea poate fi considerata un semnal de alarma din partea sistemului nostru de avertizare
In acest raport, psihologul Ioan Cacioppo de la Universitatea din Chicago impreuna cu colegii sai lanseaza ipoteza conform careia sentimentul de singuratate are o valoare de adaptabilitate fiind determinat de realizarea unei abateri de la comunitatea sociala.
Prea multa singuratate poate ucide
Un alt studiu, de data aceasta desfasurat de cercetatorii de la Universitatea din Utah si de catre cei de la Universitatea Brigham Young, demonstreaza ca singuratatea creste rata mortalitatii mai mult decat pe cea a obezitatii.
Pentru ca se simte nevoia unui tratament in ceea ce priveste sentimentul acut de singuratate, Cacioppo impreuna cu ai sai colegi au propus trei forme diferite de tratament: terapie de grup, terapie individuala si evenimente sociale.

Cea mai eficienta dintre ele s-a dovetit in timp a fi terapia individuala cu ajutorul unui terapeut specializat in problemele de singuratate. Acest tip de terapie se adapteaza in functie de comportamentul pacientului, in functie de convingerile si modul lui de gandire, astfel incat tratamentul este unul personalizat ceea ce il face sa fie foarte eficient.
Tratamentul terapeutic poate fi completat de catre cel medicamentos in cazurile mai grave. Se administreaza oxitocina, un hormon ce stimuleaza comportamentul prosocial.
Chiar daca aceste demersuri au fost facute si tratametele se dovedesc a fi unele de succes, se simnte nevoia acuta a unei constientizari din partea publicului si mai ales in randul sistemnului de sanatate care trebuie sa accepte singuratatea ca fiind o afectiune cronica ce are nevoie de tratament special.
Guvernul britanic a demarat mai multe campanii petru a combate singuratatea populatiei si pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie. Cea mai cunoscuta dintre campanii, "Just Say Hello", este sustinuta de catre Oprah si Doctorul Sanjay Gupta. Gupta spune ca cei care sunt in relatii bune cu familia si cu cei din jur au sanse de supravieturie cu pana la 50% mai multe decat cei care se izoleaza si nu mai au activitate sociala.

Asadar, sa acceptam singuratatea, sa ii recunoastem puterile si sa nu ii testam limitele pentru ca nu stim pana unde poate ajunge si cat de daunatoare poate fi.
Nu este nimic in neregula sa fii singur. Trebuie doar sa constientizezi asta si sa tratezi sentimentul ca pe o etapa fireasca a vietii, ca pe o perioada de tranzitie.

8 aprilie 2015

A BINECUVANTA



Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale. Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii.
Binecuvantati-le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu voi intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.
A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb. A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
 A binecuvanta inseamna a invoca astfel ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, inseamna a vorbi sau a gandi cu recunostinta.
A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara, fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.
Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura. Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp! Deci, pastrati-va permanent intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.Fiti binecuvantati!

de Pierre Pradervand


 www.astrosofia.ro


Tipare care saboteaza intr-o relatie


In fiecare relatie, exista o zona in care cei doi se manifesta pe ei insisi in cea mai buna varianta a lor si o alta zona in care durerile si traumele se amesteca intr-un mod amenintator pentru ceea ce curge in acea relatie.
Ceea ce facem, de obicei, este ca dam atat de multa putere celei de-a doua zone, incat uitam de prima. Si lasam deoparte tot potentialul acela sublim, toata frumusetea posibila in acea relatie. Lasam totul deoparte pentru a ne invinui reciproc de ranile cu care, de fapt, am venit fiecare in relatie.
Daca fiecare din noi ar reusi sa-si gestioneze propria zona crepusculara a ranilor, traumelor, nevoilor neimplinite, pentru a se aduce apoi pe sine in relatie intr-un mod matur, continut, responsabil…in ce lume am trai oare?
Cred cu tarie ca atunci am putea sa ne echilibram unii pe altii, sa ne sprijinim unii pe altii in mod real, sa ne deschidem sufletele si sa intram in contact real unii cu altii.
Ce se intampla de obicei este ca lucrurile se amesteca atat de tare, incat nu mai stim ce rani ne apartin noua, ce rani apartin partenerului, de unde si pana unde se intind nevoile mele si de unde si pana unde incep sa existe nevoile celuilalt. Pentru ca, desigur, ne si alegem partenerii conform acelorasi tipare, care au la baza aceleasi traume si acelasi modele de a reactiona in diferite situatii.
Am identificat mai jos cateva din tiparele care ne saboteaza fericirea intr-o relatie.
Fie ca provin din nevoile copilului ranit din interiorul nostru, fie ca sunt expresia unei inimi frante careia ii e frica sa se mai deschida, fie ca ascund in ele dureri de ani de zile, furii de o viata si frici transgenerationale de secole, toate aceste tipare stau undeva in umbra, la nivel inconstient, si interfereaza cu modul in care suntem, ne manifestam si simtim intr-o relatie.
1. Indeplineste-mi nevoile, ca sa fiu fericit. Aici este exprimata nevoia copilului care nu a primit suficient de la parinti. Cand vii dintr-o astfel de pozitie catre partenerul din relatie, foarte probabil ca partenerul va simti sa-ti spuna un mare NU, identificandu-se la nivel inconstient cu Nu-ul pe care l-ai primit de la parinti.
Ideea este sa reusesti sa-ti constientizezi si sa-ti indeplinesti singur nevoile ca adult, pentru ca apoi sa stii ce poti cere, ce poti si ce nu poti primi de la cealalta persoana prezenta in relatie.
2. Voi fi aici, indiferent ce faci. Acesta este un tipar foarte dureros de dependenta intr-o relatie. E foarte putin probabil ca partenerul sa te poata respecta cu adevarat atunci cand iti manifesti o disponibilitate continua, fara limite, fara prioritati personale, fara respect fata de propria persoana.
O relatie reala este o relatie in care cei doi se simt liberi sa plece in orice moment, insa cu toate astea aleg sa nu o faca.
3. Nu trebuie sa ai prea mult spatiu personal si nu trebuie sa te simti bine fara mine…pentru ca asta inseamna ca relatia noastra nu functioneaza. Daca ar functiona perfect, am petrece tot timpul impreuna – aceasta fraza este, desigur, o iluzie.
Depinde de cat spatiu personal are nevoie fiecare atunci cand se afla intr-o relatie. Daca avem nevoie de timp pentru a sta singuri si a ne incarca bateriile, sau daca ne dorim sa facem activitati separate, nu inseamna ca nu putem apoi sa relationam intr-un mod autentic atunci cand ne intalnim.
4. Trebuie sa stii de ce sunt suparat/a, nu trebuie sa-ti spun eu. E un comportament de tip pasiv-agresiv: atunci cand unul din parteneri il pedepseste pe celalalt pentru ca nu ii sunt ghicite nevoile in relatie.
Singura perioada cand trebuie sa ni se ghiceasca nevoile este perioada preverbala a copilariei noastre, cand mamei noastre ii revine sarcina sa-si dea seama de ce plangem. In rest, atat timp cat stim sa vorbim si nu avem un handicap, trebuie sa fim capabili sa ne exprimam propriile nevoi intr-o relatie.
5. Trebuie sa nu te superi pe mine. Cu alte cuvinte, trebuie sa ma aprobi tot timpul in ceea ce fac,pentru ca acel copilas din interiorul meu nu suporta sa stie ca nu esti de acord cu mine de fiecare data.
Dar realitatea este ca noi, ca adulti, avem preferinte diferite, facem uneori alegeri diferite si avem asteptari diferite. Nu putem fi de acord de fiecare data si uneori da, ne simtim raniti de alegerile partenerului.
Daca suntem cu adevarat maturi, vom alege sa facem ceea ce este bine pentru noi, indiferent de reactia partenerului. Sau vom ajunge la un compromis, atunci cand situatia o cere.
6. Esti mereu nemultumita, oricat de mult as face pentru tine. Am folosit adjectivul la feminin, pentru ca asta aud foarte des in jurul meu: dorinta barbatului sa vada femeia de langa el fericita mereu. Este o dorinta nobila si minunata, insa supararile femeilor nu tin intotdeauna de barbatii de langa ele.
Femeile se simt uneori triste, nefericite, deprimate din cauza traumelor personale pe care nu stiu cum sa le gestioneze.
Dragi barbati, nu mai considerati ca femeile sunt nemultumite tot timpul pentru ca voi nu ati facut suficient. Incetati sa va asumati ceea ce nu sta in puterea voastra sa reparati.
7. Trebuie sa nu fii egoist, ci sa faci compromisuri. Da, uneori este adevarat. Relatiile se bazeaza uneori pe compromis, pe acea zona de mijloc in care cei doi trebuie sa se intalneasca atunci cand inainteaza unul spre celalalt.
Insa aceasta fraza devine o problema cand unul din parteneri ii reproseaza celuilalt deciziile importante pentru el, pe care acesta le ia doar in functie de propria persoana. Intr-o relatie sanatoasa, e nevoie sa stim ca putem face acest lucru. 
Daca trebuie sa facem compromisuri tot timpul, mergand pana la a ne compromite propriile nevoi si propria identitate, atunci poate ca trebuie sa ne intrebam daca acea relatie merita atat de mult efort.
8. Trebuie sa fii disponibil pentru mine tot timpul. O cerinta care vine dintr-o nevoie pe care un partener de cuplu nu o va putea indeplini niciodata. Partenerul este o persoana separata, cu propriile nevoi si cu propriul spatiu personal in care isi traieste propria viata. Nu poate fi disponibil tot timpul si nici nu trebuie sa faca asta intr-o relatie autentica.
Persoanele care ar fi trebuit sa faca asta sunt parintii nostri, in copilarie, si nici intr-o astfel de relatie acest lucru nu se poate intampla tot timpul. Astfel invatam sa toleram faptul ca, din cand in cand, in viata noastra suntem singuri si cateodata singura persoana disponibila pentru noi suntem noi insine.
9. Daca faci asta, inseamna ca nu ma iubesti. O propozitie care suna ca un fel de santaj emotional. Iubirea reala nu poate impune astfel de conditii, pentru ca atunci cand iubim cu adevarat o persoana intelegem ca libertatea si fericirea ei sunt doua lucruri importante atat pentru ea, cat si pentru noi.
Cum ar suna urmatorul discurs: „Daca faci acest lucru, inseamna ca asa ai simtit sa faci si asa e cel mai bine pentru tine. Nu inseamna ca sunt de acord si nu inseamna ca nu sunt ranit, insa nu are legatura cu cat de mult ma iubesti sau nu pe mine. Este o alegere pe care ai facut-o pentru tine si o respect.”
Acestea sunt doar cateva din tiparele care ne mutileaza relatiile, uneori absolut inconstient. Constientizarea lor ne ajuta sa facem un pas in spate si sa admitem ca aceste ganduri care au avut atata putere asupra noastra pana acum nu reprezinta adevarul absolut.
Astfel, putem avea acces la alte moduri de a reactiona autentic intr-o relatie. Putem descoperi ca suntem cei responsabili pentru ranile noastre, responsabili pentru a ne vedea asa cum suntem si a ne acorda atentia cuvenita.
Apoi putem intra intr-o relatie de la egal la egal, cu cineva responsabil pentru propriile rani, pentru a se vedea asa cum este si a-si acorda siesi atentia cuvenita.
Si ce poate fi mai frumos decat o astfel de relatie, complet asumata si constienta?
Cu drag,
Mihaela Marinas

GÂNDURI DESPRE VIAȚĂ


Am invatat ca nu trebuie sa te multumesti doar cu putin ci sa-ti intinzi aripile viselor cat mai departe, dorindu-ti in fiecare zi tot mai mult.
Am invatat ca putem depasi orice problema care ne iese in cale atata timp cat nu uitam de ce suntem capabili.
Am invatat ca miracolele exista si ca se intampla peste tot in jurul nostru, chiar daca uneori dureaza ceva mai mult.
Am invatat ca exista oameni care trec prin viata noastra si nu lasa nici o urma, si oameni pe care ai vrea sa-i imbratisezi si sa nu-i mai lasi sa plece niciodata.
Am invatat ca vor exista momente care ne vor spulbera pur si simplu visele dar ca intotdeauna vom reusi cumva sa fabricam altele.
Am invatat ca trebuie sa lasi trecutului regretele si dezamagirile, temerile și retinerile si sa mergi mai departe cu sufletul debordand de energie pozitiva si incredere.
Am invatat ca fiecare pas inainte te poate aduce mai aproape sau mai departe de obiectul tau, de tine depinde sa alegi drumul corect.
Am invatat ca iubirea poate suplini mai mult lipsuri in viata, dar daca nu ai iubire nu o poti inlocui cu nimic altceva, chiar daca te straduiesti sa nu ii simti lipsa.
Am invatat din greseli, din experienta, din deciziile nu foarte bune pe care le-am luat in mod impulsiv si din naivitate. Am invatat din fiecare obstacol care s-a interpus intre mine si obiectivele mele. Cu cat viata imi oferea mai multe provocari cu atat ma incapatanam sa reusesc.
Am invatat multe si inca mai invatam, in fiecare zi, in fiecare minut, de la fiecare om care trece pe langa noi, de la fiecare lucru care ne iese in cale.