Într-o zi se va inventa, probabil, căsnicia de unică folosință

Iubirile nu mai sunt ce erau…

Asta am aflat într-un fel sau altul pe propria piele sau pe pielea celor din jurul nostru. Iubirile au ajuns să se consume mai rapid decât se construiesc sau se simt. Nu mai înseamnă plimbări, zâmbete, flori dăruite, săli de cinema unde ne bate inima asemeni unui clopot în aşteptarea mâinii care se va furişa pe spătarul scaunului nostru şi a gurii ce ne va fura un sărut. Nu mai înseamnă timp în care să ne cunoaştem, să adunăm amintiri. Înseamnă o seară undeva, sau o plajă, sau o zi, apoi un sex nebun, câteva luni de relaţie şi apoi starea de gol, de incomplet, de altceva. Oamenii nu mai investesc încredere, respect şi sentimente în oameni. Investesc doar timp. De regulă timp pierdut. La atât de reduc relaţiile în ultima vreme.

Şi uite aşa, ne-am trezit, noi romanticii, într-o epocă în care nimic nu mai are gustul aşteptărilor frumoase, al batistelor cu colţuri brodate, al sunetelor de chitară, al pietricelelor aruncate în fereastră, al mirosului pe care numai o sciroase poate să îl aibă. Emoţiile au fost înlocuite cu trăiri date pe rapid. Oamenii nu mai repară ce este stricat. Înlocuiesc. Oamenii înlocuiesc tot de la aparate casnice la relaţii, oameni şi căsnicii. Într-o zi se va inventa, probabil, căsnicia de unică folosinţă.

Nici infidelitatea nu mai este ce era. Am ajuns să ne luptăm care înşelăm mai mult şi mai bine sub deviza: “m-ai înşelat, te înşel şi eu”!.

Internetul, a devenit un fel de câmp de bătălie şi el. Care are mai multe cuceriri. Care are cât mai multe inimi frânte la activ. Câte femei sau bărbaţi se luptă pe pagina personală pentru recunoaştere. Care silicoane sunt mai la modă. Sau pantofi. Sau iubiţi. Şi uite aşa.

Toate sentimentele au fost reduse ca intensitate. Oamenii uită că defapt iubirea locuieşte în suflet, iar infidelitatea tot acolo se manifestă. Nu doare atât de mult gestul, cât faptul că undeva în noi ceva s-a frânt. Încrederea aceea pe care ne-am pus-o în sufletul alcuiva, sperând că va avea grijă de inima noastră.

Oamenii se ocupă tot mai mult de aspect, de contul din bancă, de iubite sau iubiţi la modă. De suflet, din ce în ce mai puţin. Aud de tot felul de magazine, de saloane deschise pentru înfrumuseţare. Eu aştept să se deschidă unul pentru a ne înfrumuseța şi însufleţi şi sufletul. Și inima. Și umanul din noi. Prea ne-am depărtat de ceea ce ar trebui să fie viaţa.

Ramona Sandrina

http://webcultura.ro/

Despre suflet și atingerea sa

Mă întreb uneori, fără să pot să îmi explic evident, de ce și ce anume ne aduce la un moment dat lângă un om și nu lângă altul.

De ce uneori simțim nevoia să vorbim, să zâmbim, să ne tachinăm sau să tăcem lângă cineva anume și nu lângă altcineva anume. Aș vrea să înțeleg să vă pot spune și vouă, dar nu înțeleg nici cât să mă lămuresc pe mine. Pot doar să bănuiesc că este vorba despre o anume “alchimie”. O alchimie a cugetului, a simțurilor, a rostirii, a tăcerii, a sufletului! Niște potriviri atât de perfecte ale gândurilor cuiva pe gândurile tale, încât să nu îți dorești să te afli în altă parte. Este ca și cum ai lua bucăți de puzzle din tine și le-ai potrivi în altcineva. Întâmplător sau nu, ele se așează de minune. Urmează mirarea. Apoi, bucuria. Timpul însă este cel care va hotărî ce fel de tablou creăm noi împreună. Al prieteniei, al iubirii, al rămânerii sau al plecărilor.

Indiferent de gradul de compatibilitate, în viață, criteriile după care ne rămân oamenii alături, este altul. Trebuie să avem un strop de noroc, un strop de respect, un strop de înțelegere, mai mulți stropi de credință și un ocean de iubire. Totuși, cred că oamenii nu ne ating sufletele întâmplător: în fiecare atingere există magie și multă Dumnezeire.

Ramona Sandrina

http://webcultura.ro/

Ca să ne regăsim pe noi și drumul către noi

În așteptări…

În așteptări, oamenii nu mai înțeleg noțiunea sufletului pereche și ucid în ei toată frumusețea, căutând explicații logice sau aruncându-se în tot felul de situații care, în timp, îi transformă în oameni… complăcuți. Destul de complăcuți încât să nu mai lupte pentru ceea ce visează, pentru ceea ce își doresc sau iubesc.

Toți oamenii ar trebui să învețe să creadă în visele lor destul de mult încât acestea să se contureze până la împlinire. Ar trebui să învețe să stea de vorbă cu ei la o ceașcă de adevăr. Ori de câte ori au posibilitatea. Să nu filtreze nimic, doar să simtă. Totul. Așa cum este. Așa cum vine. Pentru a face asta însă e nevoie să fii dur cu tine, să nu te menajezi.

Trebuie să învățăm sau să reînvățăm curajul! Ca să ne regăsim pe noi și drumul către noi. Bineînțeles că vom încerca tot felul. Să ne amăgim, să ne mințim că ne merge bine, că suntem în relația benefică, că suntem fericiți, că suntem iubiți și că șeful actual este mai bun decât celălalt. Unii, vom fugi. Vom fugi de tot.

Știu. Am fugit de atâtea ori de toate, până când m-au ajuns din urmă și m-am așezat la discuție cu mine. Serios și serioasă. Nu a mers bine de prima dată. M-am dus cu zăhărelul. M-am complicat și am exagerat. M-am nefericit atât de mult până când am devenit o rană deschisă pe care orice o infecta, o durea, o îndepărta de orice sentiment omenesc și lumesc. Atunci am știut că e momentul oportun, cel mai oportun de a mă așeza din nou la o discuție cu mine. Și a mers. Trebuia, altfel muream de slalom cronic prin viața și sufletul meu.

Așa sunt eu. Am nevoie să dau tare de tot cu sufletul de pragul vieții ca să simt totuși că merit ceva bun. De regulă, simt asta doar pentru alții. Mi-am făcut o cafea, mi-am așezat câteva valuri peste glezne, m-am întins pe nisip și am meditat. Evident briza, soarele și păsările au avut un efect benefic asupra mea. M-au ajutat. M-au făcut să realizez că îmi place și mie să fiu alintată, tratată ca o ființă umană, iubită, mângâiată, ascultată. Am închis multe capitole în clipa aceea. Definitiv.

Știți voi… infecția se scoate brusc, altfel îți intră în sânge și mori. Așa că, am făcut disecția direct în minte și suflet și am operat pe cord deschis. A mers. A durut ca naiba, dar trăiesc. Și trăiesc liniștit și frumos. Dovadă că uneori disecțiile sunt bune. Rupem din noi pentru noi și pentru cei pe care îi iubim. Când iubești, trebuie să fii sănătos și întreg sufletește. Pe jumătate, nu dăruiești nimic.

Mă recuperez. Încă sângerez. Într-o zi însă, voi fi completă. Știu asta. Pentru că știu că iubirea adevărată există. Nu e magie. Ea doar există și merită așteptată!

Ramona Sandrina

http://webcultura.ro/

NU CONTEAZĂ CINE TE-A RĂNIT, CI CINE TE-A FĂCUT SĂ ZÂMBEȘTI DIN NOU

Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău.

În fiecare zi ar fi bine să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos şi să spunem câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poţi să ai un curcubeu fără un pic de ploaie.

Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou. Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credinţă în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viaţa te poate surprinde oricând. Într-o clipă s-a terminat totul şi te trezeşti că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare. Avem destule să ne spunem, nu-i aşa?

Modestia este cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul. Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”. Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o  ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii.

Inimile la început erau gemene. Și nu erau basme. Oamenii au creat legile și au definit părțile. Au apărut regulile, pedepsele. Conflictul a schimbat armele pentru a doborî țintele. Armurile de indiferență sunt spade care împiedică gloanțele privirii. Nu se văd rănile, dar curge sângele. E cald și mult. Ñici nu se văd semnele că s-ar încheia luptele. Ți se pare că este aproape la fel, dar la un alt nivel. Greșit. Tu nu mai ești cel de ieri și mâine nu vei mai fi cel de astăzi. Crești, evoluezi, înveți. Când dorurile frunții ți le topești, în suflet sunt simfonii de lacrimi fără de popas. Nu lăsa drapelul negru să coboare în inimă a toamnă târzie… Un vis pierdut e un roman trecut, citit, pus în raft. Treci mai departe.  Urmează și alte titluri și alte romane. Nu îți este poftă de citit?!

Rugăciuni. Se întâmplă minuni. Sufletele zâmbesc în felinare uitate de florăresele din colț în soare. Miraj. Plutim ușor. Singurătatea este pentru suflet ceea ce este dieta pentru trup. Momente de claritate. Mă uit pe vizor în sufletul meu și nu e nimeni acasă. În tandreţea serii pătrund încet, tip-til, pe un geam. Tăcerea apasă. Seara este ca o pasăre rănită. Număr amintiri și scad dezamăgiri. Îmi asum totul. Mă așez pe jos. În sufletul meu s-a făcut răcoare. M-aș muta într-unul mai cu vedere spre mare… Aleg să fac curat, șterg praful și aerisesc. Scutur. Scot toată mizeria, tot gunoiul afară. Lumină. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus într-o carte. Am dreptul la soarele de după ploi. Aprind un nou foc, încep un nou joc. Eu nu sunt al nimănui. Eu, sunt al Tău Doamne.

Să fim cu sufletele rânduite doar de gânduri pline. Lipsa de piper și sare din viață, ne pot păcăli cu miere. Sarea în bucate rămâne sacră. Îți spun ce vrei să auzi, spune-mi ce vreau să aud. Eu fac legătura, tu o desfaci. Am sentimentul acut, atent, direct. Tatuaj pe suflet. Tatuaj pe minte. Am scris „îmi pare rău” pe un nor. Am scris „te iubesc” pe o stea ca noaptea să-ți lumineze odaia inimii. Iubirea nu se ține în buzunar. Iubirea este ca o reacţie chimică. Soarele îmi zâmbește, mă iubeşte. Ce îți spun eu ție când te uiți în ochii mei ? Eu nu mă mai întorc înapoi în viitor. Viaţa este despre frumuseţe, despre zâmbet, despre puritate, despre dragoste, despre… Iartă-i pe cei care ţi-au greşit. Nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că tu meriţi liniştea.

Încheie fiecare zi cu iertare şi un gând bun. Nu contează cât de grea este viaţa ta, mâine este o nouă ocazie să o faci mai bună. Fii bun şi lucuri bune ţi se vor întâmpla. Emoţiile se împart cu cei din jur. Nu lăsa conflictul interior să te macine. Fii puternic! Cine nu îţi înţelege tăcerile nu îţi va înţelege niciodată cuvintele. Eu nu îţi dau nimic din ceea ce nu ai deja. Ai forţa interioară să dai pagina în cartea vieţii tale şi să scrii frumos, de la capăt cu aliniat. Şi nu uita de cele 6 nevoi esenţiale: siguranţă, diversitate, semnificaţie, conexiune-iubire, creştere, contribuţie-dăruire. Indiferent ce-ai fi făcut în viaţă meriţi să fii iubit ! O carte bună, o muzică bună, o discuţe antrenantă, bucuria în faţa naturii şi a frumuseţii de orice fel dau nobleţe sufletului. Iubire, atenţie, tandreţe !

Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată “Nu!”, ci “Nu Acum!”.  E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !

Hrisostom Filipescu

http://hrisostomfilipescu.wordpress.com/

Cuvinte de intelepciune

„Arta este o taină a sufletului,o cale,o chemare,o oglindă a celor nevăzute,o credinţă,o luptă prin care artiştii îşi văd sufletul,o imitaţie a demiurgului,o contemplare,o revelaţie în care poate fi descoperit Dumnezeu." pr.Hrisostom Filipescu

Hrisostom Filipescu-Iubirea

''Alfa şi Omega. Mai sunt multe de văzut, mai sunt multe de trăit. Mâinile îmi sunt reci, dar inima e caldă. O inimă deschisă ştie ce are de făcut şi deschide şi alte inimi. Aleg să rămân în pace şi să binecuvântez experienţa, persoana. Aici, în inima mea, nimeni nu mă mai prigonește, nici nu mă supără... Am o bucăţică de iubire în buzunar. O împart cu voi, cu toţi.''

                        ~ Ieromonah Hrisostom Filipescu

Decalogul Puterii: Cele 10 lucruri pe care le fac OAMENII PUTERNICI EMOTIONAL

Oamenii puternici emotional stiu sigur ca au controlul deplin asupra propriei vieti. Oamenii puternici emotional imbratiseaza schimbarea. Oamenii puternici emotional merg mai descopera. Descopera care sunt cele 10 lucruri pe care le fac oamenii puternici emotional!

In urma cu ceva timp, revista Forbes publica un articol “13 lucruri pe care oamenii puternici emotional le evita” care a devenit repede viral in lumea internetului. Ca o replica la acest articol, Rachel Grussi a vrut ca de data aceasta sa puna accentul asupra LUCRURILOR pe care oamenii puternici emotional LE FAC. Ea a publicat pe www.gaiamtv.com un articol cu 18 obiceiuri ale oamenilor puternici emotional. Iata care sunt 10 dintre acestea:

By Rachel Grussi: 10 secrete ale Oamenilor Puternici Emotional

via ww.gaiamtv.com

1. Oamenii puternici emotional merg mai departe.

Circumstante dure? Timpuri grele? Probleme de neimaginat? Oamenii puternici emotional nu stau cu bratele incrucisate stand nefericiti si plangandu-si de mila. Ei continua sa mearga mai departe.

2. Oamenii puternici emotional pastreaza controlul.

Oamenii puternici emotional nu lasa alte lucruri sa le ia puterea, indiferent ca este vorba de oameni sau situatii provocatoare. Ei stiu ca sunt singurii care au controlul deplin asupra propriei vieti.

3. Oamenii puternici emotional imbratiseaza schimbarea.

Schimbarea este o provocare pe care toti o acceptam, indiferent ca vrem sau nu. Totul depinde insa de felul in care lasam schimbarea sa ne afecteze. Oamenii puternici emotional inving schimbarea. In loc sa se lase coplesiti de ea, gasesc noi oportunitati in ea.

4. Oamenii puternici emotional raman fericiti.

Oamenii puternici emotional nu isi irosesc energia pe ceea ce nu pot avea sau schimba. In schimb, sunt ocupati cu ceea ce ii face fericiti. Cu siguranta nu isi pierd timpul plangandu-se sau facand din cuvintele lor negative o realitate.

5. Oamenii puternici emotional sunt o binecuvantare pentru altii.

Bunavointa, corectitudinea si faptul ca vorbesc atat pentru ei insisi, cat si in favoarea celorlalti sunt 3 lucruri pe care oamenii puternici emotional le apara cu propriile vieti. De asemenea, nu le este frica de ceea ce alti oameni vor gandi despre lucrurile acestea.

6. Oamenii puternici emotioanl sunt dispusi sa-si asume riscuri calculate.

Sa-ti traiesti viata fiindu-ti frica sa faci ceva sau sa traiesti intr-un bol de cristal nu inseamna sa traiesti deloc. Cu toate acestea, oamenii puternici emotional nu se arunca cu capul inainte in pericol. Masoara riscurile si beneficiile si apoi se decid.

7. Oamenii puternici emotional isi investesc energia lor in prezent.

A fi prezent conteaza enorm pentru ei. Oamenii puternici emotional nu isi irosesc energia pe trecutul care nu poate fi schimbat sau pe viitorul nesigur. Se bucura in schimb de prezent si se concentreaza asupra lui, oferindu-si astfel lor insisi adevarata libertate. Dau astfel tot ce au mai bun din ei prezentului.

8. Oamenii puternici emotional accepta responsabilitatea completa pentru comportamentul lor trecut.

Greselile se intampla, insa oamenii puternici emotional invata din ele fara rusine, stiind ca nu sunt perfecti si ca trebuie totusi sa fie responsabili pentru toate actiunile lor.

9. Oamenii puternici emotional celebreaza succesele altor oameni.

Oamenii puternic emotional nu se lasa impovarati de gelozie, stiind ca au propria putere si contributie in lume. Nu sunt suparati pe ceea ce alti oameni pot sau au indeplinit.

10. Oamenii puternici emotional sunt dispusi sa greseasca.

Esecul nu ii impiedica pe oamenii puternici emotional sa nu incerce si sa nu incerce si sa nu incerce din toata inima. Chiar daca straduintele lor nu sunt toate incununate de succes, nu se lasa si nu renunta. Pentru ei, caderile sunt o sansa de a evolua si a-si imbunatati propria persoana.

SURSA: www.gaiamtv.com