Ingaduinta de a fi

Pleaca. Pleaca acolo unde visezi si unde iti spune sufletul si lasa-ti mintea deoparte sa isi traga rasfularea. FA schimbarea din care iti vin doar flash-uri slabe in momentele tale de pace. Si rasul tau, acela atat de cristalin, elibereaza-l sa iti descuie usile incuiate, prin care, stii (?!), lumina soarelui ar intra asa de placut si de natural. E soarele tau. Cum de l-ai uitat!?

Despre ingaduinta de a nu fi:

trist pentru ca e doar o senzatie ireala cauzata de un gand la fel de ireal si neadevarat.

impecabil pentru ca asta inseamna sa vrei perfectiune, iar perfectiunea nuface binele fericit, fiindca atunci cand cauti fericirea, ea pur si simplu nu maivrea sa existe pentru tine

Scrie din nou pentru ca poti si sufletul tau are nevoie de o terapie a cuvintelor insiruite pe hartie, mazgalite sub impulsurile emotionale ale unor stari ce te executa pe dinauntru ca mii de ace ce iti rup din suflet.

Scoate-le pe toate din tine, toate trairile ce te necajesc si imprastie-le pe foaie precum plansul - insa acesta e un plans de smoala, smoala asezata pestea linistea si lumina sufletului tau cald.

Alege! Alege un drum! Si apoi uita de tot, de restul. Invata sa spui pe loc, clar si deschis, ce te apasa pe suflet si nu te mai ascunde in spatele mastilor zambitoare cand de fapt nu e nimic roz si ceilalti te ranesc, iar tu nu vrei sa ii faci sa se simta prost din cauza prostiei lor si atunci te sacrifici tu pentru ei. Alege. Alege acum ce vrei sa faci oricat de trist si de negru iti e sufletul (pentru ca... pentru ca inca nu inveti sa te pui pe primul loc).

Opreste-te din a te mai invinui! Opreste-te din a da celuilalt castig de cauza!Ai dreptul sa gresesti, sa gresesti ca urmare a furiei declansata de ceilalti de atata timp, furie ce ai tinut-o sub control ca nu care cumva sa raneasca doar ca uite, a facut ravagii cu tine si apoi si in jurul tau. Si ai impresia ca e ca intr-un joc de domino, unde totul se rastoarna, fara sa mai poti opri nimic.

E durere si e nebuloasa. Insa priveste altfel - E Renasterea ta. Din tot ce ai fost si a pierit. Asa se face noul, renuntand la vechi. Inca un pas. Curaj!

Pleaca. Pleaca acolo unde visezi si unde iti spune sufletul si lasa-ti mintea deoparte sa isi traga rasfularea. FA schimbarea din care iti vin doar flash-uri slabe in momentele tale de pace. Si rasul tau, acela atat de cristalin, elibereaza-l sa iti descuie usile incuiate, prin care, stii (?!), lumina soarelui ar intra asa de placut si de natural. E soarele tau. Cum de l-ai uitat!?

Opreste-te de a mai trai in spatele minciunilor pentru fericirea altora! Opreste-te din a nu-ti mai da sanse, crezand ca nu meriti! Si nu, te rog, nu mai crede ca nu poti trai singura. POTI. Fiindca in tine exista raul si binele si e totul de care ai nevoie. SI NU E NEVOIE SA FII CA CEILALTI ca sa fii acceptat. NU e nevoie sa crezi ca doar asa esti normal. ESTI NORMAL si MINUNAT prin felul tau diferit de a fi, de a simti si de a privi lucrurile. Cum ar fi daca ai privi altfel si NORMALITATEA lor ar fi NORMALITATEA ta?! De ce sa crezi ca numai ceilalti sunt ok!? De ce sa nu iti acorzi sansa de a-i vedea OK prin propria unicitate. Nu turma te valideaza, draga mea, ci tu insuti prin ceea ce iti spui, prin ceea ce crezi, prin ceea ce atingi sau visezi. Prin felul cum esti, cum traiesti, cum te exprimi.

Acum FA doar pace ca MAINE sa poti privi RASARITUL si sa nu ti se para ca doar noaptea a acaparat lumea asta. DETASEAZA-te!1, 2, 3, coboara in tine. Respira. 3, 2, 1. Esti in viata. Si clipa urmatoarea e mai surprinzatoare decat toata uratenia ce iti ravaseste sufletul in momentul prezent. Cazi. Te ridici si inveti sa umbli mai departe pentru ca intr-o zi sa te poti plimba din nou.

Autor: Alexandra Serban

www.garbo.ro