Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

7 decembrie 2016

Fantoma fostei iubite


Deschide jurnalul de sex al lui Noemi. Daca ai curaj.

Sa cari dupa tine pacatale unei alte relatii in cea actuala este una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face. Cu toate astea, trecutul e o parte din noi, suntem suma trecutului nostru si a planurilor de viitor. Privesti in trecut, zic, sa iti aduci aminte cu placere, sa inveti din el si sa nu uiti cine ai fost candva dar nu il lasa sa traga de tine si sa te inhate ca nisipul miscator pentru ca nu mai e cale de intoarcere.
Daca ar fi sa aleg o lectie pe care am invatat-o bine, atunci cu siguranta este sa nu ii fac pe barbatii din prezent sa plateasca pentru retrogradul emotional al celor din trecut. Le dau sansa sa isi lase propriile brazde in mine si fiecare dintre ele e cate o invatatura noua: nu te incurca cu barbati indisponibili emotionali, nu confunda dorinta cu afectiunea, nu acuza fara dovezi, nu dovedi daca nu vrei sa acuzi, nu iti asuma responsabilitatea pentru barbatii-copii. Le-am notat, domnilor, multumesc. Sa fie la voi acolo! Stiu ca teoria o cunostem toti si e usor sa bati din tastaura a “eu pot, eu sunt magician”.
Nu m-am nascut invatata, mi-am dat seama pe parcurs. Cheia a fost sa am mai multa rabdare cu mine si mai putina cu scuzele si improvizatia sentimentala a altora. Insa pana cand ne vom programa sufleteste sa facem asta, ne vom toci nervii, pe ai nostri si pe ai altora. Cred ca e important sa va povestesc sincer care a fost momentul in care am invatat sa nu ii pun pe unii sa faca penitente din cauza altora.
Candva, am cunoscut un barbat despre care oamenii din jur imi spuneau ca mi-e compatibil si am preferat sa ii cred. Eram cumva asemanatori daca ne masuram in ziduri construite si deghizate in indiferenta. In apararea lui, desi poate nu merita, nu a avut o viata tocmai usoara. A fost genul de copil fortat sa se maturizeze rapid si sa isi poarte singur de grija drept pentru care la maturitate a ajuns un om foarte egoist. Cuvintele lui preferate erau efort, compromis si sacrificii pe care le vedea ca fiind unilaterale, doar din partea lui.
Cumva, nu cred ca egoismul este cel mai mare defect al unui om. Cu timpul si cu putina rabdare in plus, probabil ca s-ar fi remediat. Altfel, nu era un om rau. Zau ca el mi-a adus aminte ca mai sunt barbati buni pe pamant, barbati fideli, independenti care nu atarna de fustele niciunei femei si care nu asteapta sa li se puna in farfurie si sa li se calce camasa. Daca peste egosimul lui as fi putut trece, peste fosta lui iubita nu a trecut niciunul dintre noi.
u stiu exact ce i-a facut fata asta. De fiecare data cand ma gandesc la ei si la relatia lor, nu ma gandesc nici cu ciuda, nici cu gelozie. Ma gandesc oarecum cu mila. Cred ca lor le era menit sa ramana impreuna dar s-au impotrivit din toate fortele. Apoi, paradoxal, dupa ce a pierdut-o, a cautat-o in toate celelalte relatii ale lui. Asta a fost pacatul lui capital. In loc sa o lase sa plece, si-a inchipuit-o in ochii altor femei apoi cand realitatea ii arata ca ea nu era acolo, el era nevoit sa plece.
Nu vorbea foarte des despre ea insa inevitabil discutia ajungea uneori si la povesti din trecut. A fost o poveste clasica de dragoste. S-au iubit, s-au mutat impreuna, apoi au renuntat sa mai lupte unul pentru celalalt si s-au pierdut. Nu cred despre ea ca era vreo femeie fara inima desi stiu ca l-a inselat. Nu ii caut scuze insa l-a inselat pentru ca el nu ii mai acorda atentie. Povestea lor de dragoste pasionala s-a transformat intr-un parteneriat studentesc. Erau colegi de apartament care se intelegeau bine si ocazional faceau sex. Ocazional. Apoi rar. Apoi deloc. El si-a sters perioada asta din minte si se agata de inceputurile lor frumoase. Nu doar ca se agata de ele dar incerca sa modeleze relatia pe care o avea cu mine dupa tiparul asta, probabil pentru ca era singurul pe care il cunostea. Degeaba i-am explicat eu ca nu exista o reteta universal valabila pentru o relatie, ca femeile sunt diferite intre ele asa cum barbatii sunt diferiti intre ei.
A ramas cu trauma infidelitatii si cu nevoia de a ma sti in casa langa el, chiar daca ma ignora. Doar sa ma stie acolo ii era suficient si contoriza ca timp petrecut impreuna. Eu cu cartea, el cu serialul apoi faceam schimb. Placut, amical insa deloc benefic pentru o relatie aflata la inceput. Din ce in ce mai des a inceput sa iasa la suprafata trauma provocata de infidelitatea celeilalte. Uneori nu aveam timp in cursul zilei sa ii dau vreun mesaj sau aveam nevoie de o zi doar pentru mine si imi luam liber de la birou. Unde ai fost? De nu ai facut asta si de ce nu ai facut ailalta au inlocuit la un moment dat pana si saluturile dintre noi.
In cele din urma, a inceput sa imi ceara lucrurile pe care nu le mai auzisem din gura lui pana atunci. Poate ca daca m-as apuca sa le insir, par detalii, lucruri marunte si ati spune ca ii caut nod in papura. Era vorba de obiceiuri marunte, tabieturi sau idei pe care eu nu le-am avut niciodata. In schimb, le avea cealalta. In capul lui, imaginea mea se suprapunea cu a ei. De fapt, cred ca a vrut sa duca relatia cu mine din punctul in care s-a terminat cu cealalta, fara sa ma cunoasca pe mine cu adevarat.
Imi place sa concurez cu femeile, da. Profesional, intelectual, sportiv. E stimulant, e practic, e pedagogic insa am deposit acea perioada cruda si imatura a vietii mele in care am concurat cu alta femeie pentru locul in viata unui barbat. Cu atat mai putin nu puteam concura cu o iubire moarta ridicata la rang de model absolut, oricat de stramb era modelul.
Eu m-am despartit de el insa el nu s-a despartit niciodata de fosta lui prietena. Poate ca a fost iubirea vietii lui. Sper ca nu. Inca mai sper ca o sa poata iubi din nou. Dar nu ma ofer voluntara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu