Maria Timuc-Povestile din viata noastra...

”În momentul în care descoperim că poveştile din viaţa noastră ne modelează fondul neurologic – dar sunt, totodată, şi produsul conexiunilor noastre neuronale, putem alege să le schimbăm, pentru a ne putea schimba şi structura cerebrală. Odată ce creierele noastre se schimbă, putem începe să avem experienţe noi şi originale - şi, din acestea, să creăm altele noi. Astfel, asemenea unei mâini care o spală pe cealaltă, experienţele ne modelează creierul, iar creierul ne modelează poveştile”, spun doctorii David Perlmutter şi Alberto Villoldo în cartea lor, ”Neuroştiinţa iluminării”(Ed. For You). Aşadar, ”experienţele ne modeleazăcreierul, iar creierul ne modelează poveştile”, spune ştiinţa modernă şi asta-i o veste cât se poate de fericită pentru fiinţa umană.  E cu adevărat revoluţionar şi fantastic să ştim şi să înţelegem că ne putem rescrie poveştile de viaţă, deopotrivă în gene, cât şi în neuroni, că avem puterea de a face schimbări şi nu suntem victime ale genelor, ale substanţelor chimice ce se revarsă în creierele noastre, ale erorilor biologice sau ale oamenilor. Suntem autorii propriei poveşti în această viaţă, suntem cei ce le intrepretează, le scriu, le joacă şi apoi tind să creadă...că ele vin violent sau în mod fericit din lume.

Cum intrepretăm fiecare experienţă e cheia către schimbarea poveştii pe care o scriem în propriul creier şi apoi în propria viaţă. Energia sau lipsa ei, bucuria sau tristeţea, frumuseţea şi cenuşiul nu sunt altceva decât ”poveste” şi ”percepţie”, ”interpretare” şi subiectivitate, dar fiecare dintre aceste alegeri crează consecinţe diferite în trup, în minte, în sistemul emoţional şi-n însăşi experienţa vieţii. S-ar putea să fie adevărat că povestea pe care o trăim e scrisă de noi înşine, s-ar putea săfie adevărat faptul că ne scriem vieţile inconştient, în cea mai mare parte a timpului, iar inconştienţa să fie cauza alunecărilor pe pantele înguste şi, uneori periculoase, ale negativităţii şi suferinţei umane. Autorii citaţi mai sus propun un exerciţiu pe care ei înşişi în cataloghează drept ”copilăresc”, dar nu-i aşa că ne simţeam puternici în inocenţa noastră copilărească şi liberi de resentimentele care-i încarcă atât de grav pe adulţi? Exerciţiul constă în a ne rescrie ”povestea” vieţii aşa cum am dori să fie, a ne aşeza undeva, într-un loc liniştit, cu creionul în mână, şi a ne imagina pe noi înşine în povestea vieţii noastre, dar conştient. E în acest exerciţiu un fel ”de a visa lucid”, un fel de a deschide în propriul creier căi neronale noi şi – în consecinţă– căi către experienţe noi. Atenţia noastră focalizată asupra problemelor, a blocajelor, a lipsurilor, a nevoilor, a frustrărilor şi a lucrurilor pe care nu le avem ne menţin ancoraţi în povestea victimei, în acea poveste căreia i-am dat putere prin credinţă şi prin convingere.

O acţiune conştientă, persistentă şi atentă asupra credinţelor pe care le-am acumulat în experienţele de viaţă, flexibilitatea mentală şi dispoziţia de a ne desprinde de prejudecăţi, de ceea ce ”ştim” că este, se întamplă sau a fost cândva ne poate deschide spre înţelegerea puterii noastre de a ne modela destinul.

Să ne scriem povestea vieţii cu luciditate e cu totul altceva decât a scrie povestea fără să conştientizăm că noi suntem autorii ei. Diferenţa o face conştienţa însăşi, starea de ”trezie” şi de claritate a minţii şi a sufletului. ”Neuronii educaţi” să spere, să iubească, să vadă partea plină a paharului, să dăruiască şi să privească înainte  cu încredere pot privi apoi în lume povestea speranţei, a iubirii, a paharului plin, a dăruirii şi a puterii de a privi cu încredere în viitor. Povestea din gândurile noastre e povestea căreia îi dăm viaţă şi, iată, putem face asta conştient, înţelegând că binele există cu o condiţie; să-l percepem, să fim convinşi că există, să credem aceasta. Ştiinţa de azi îl confirmă pe Hristos, ne spune clar şi răspicat că”putem muta şi munţii din loc dacă noi credem că putem”! Credinţa e sămânţa puterii noastre, ea se scrie în noi, inclusiv în creier şi ceea ce noi scriem astfel devine poveste...Dacă nu ne place ce-am scris până acum, putem schimba asta, putem inventa o poveste în care ne iubim pe noi şi acceptăm felul în care fiecare altă fiinţă îşi scrie propria poveste!

Maria Timuc-Iubirea... ca motivaţie pentru tot ce facem

Una dintre ”stările” cele mai puternice în psihologia unei ființe, una dintre sursele de energie ale vieții noastre este ”motivația”, pe cand inexistența unei motivații, inconștiența cu privire la existența ei sau ignorarea ne dezenergizează, ne atrage în trăiri deprimante, ne debusolează și ne deconectează de capacitățile și de calitățile noastre virtuoase. Să fii conștient de motivația pe care o ai atunci cand faci orice faci, fie că pregătești mancarea pentru cei dragi sau vrei să atingi și să împlinești un vis, e ca și cum ai crea o autostradă interioară, o lumină puternică în propria-ți conștiință sau ai asigura plinul mașinii pentru o călătorie fără griji. Motivația energizează, împrimăvărează mintea, o ascute și o mișcă într-un fel creativ, o hrănește cu bucurie și-i stabilizează convingerea că va reuși să ajungă la împlinire. În planul experienței umane, energia inimii noastre devine activă prin motivație, iar gandurile minții se limpezesc, se luminează, se pozitivează, căci la rădăcina motivației e însăși nevoia noastră de sens. Avem mereu nevoie de un sens, de un țel, avem nevoie să ne vedem în noi înșine în viitor și să regăsim prin motivație combustibilul care ne poate duce pană acolo.

Iubirea e o motivație supremă a vieții; de indată ce vom fi motivați de iubire, de îndată ce ne dorim s-o atingem, s-o simțim noi înșine, să ne comportăm cu iubire, să o așternem în fapte și-n ganduri, ne îndepărtăm de emoționalitatea autodistructivă, de prejudecăți, de așteptări sterile sau de blocaje, inerente existenței. Dacă motivul pentru fiecare acțiune a noastră ar fi iubirea necondiționată am atinge stări interioare pe care le căutăm azi în lumea materială, în oamenii din jurul nostru, în cele trecătoare și schimbătoare. Sigur că fiecare vis și fiecare motiv de a-l atinge sunt daruri interioare prețioase! Să ai un motiv frumos și bun pentru tot ce faci te oprește de la rău, te împidică să urăști, să iei ceva cu forța, să și să lovești. E și aici, într-o asemenea motivație, surasul bonom și plin de pace al iubirii, fie că știm sau nu știm. De altfel, motivația e pozitivă în esența ei, cu toate că mulți, foarte mulți oameni cunosc distructivitatea motivației negative și consecințele ei. De exemplu, motivat de dragostea pentru femeia pe care o iubește, un bărbat gelos o poate lovi sau chiar mai rău. Un om motivat de dorința de a se îmbogăți, fură. Un altul, motivat de nevoia de a acționa în numele unui principiu, acționează imoral și produce daune psihologice sau materiale unui concurent sau unui amic. Motivația poate fi uneori ca lupul îmbrăcat în blană de oaie, dar expresia materializată a motivației negative e însăși consecința ei distructivă.

Iubirea e o cale, e o alegere grea, dar una care ne poate duce la un nivel de conștiință, înțelegere, toleranță, răbdare și înțelepciune pe care nu le putem imagina în afara practicii. Noi vorbim cu toții despre iubire, pare că știm multe despre ea, dar – a o cunoaște în expresia ei de camp al conștiinței, de prezență puternică și trăire – e ceva ce există, practicand-o ca motivație pentru toate acțiunile, gandurile și experiențele noastre, fără excepție. Iubirea e chiar ”mielul” sau manifestarea lui Hristos în noi, dar – pentru a o atinge, pentru a ajunge la ea – avem nevoie să ne confruntăm cu manifestările opuse, păstrand iubirea și înțelegerea cauzei lor. Un om motivat de iubire va constata curand că oamenii tind să interpreteze un zambet, simpla bunăvoință sau bunătatea altei persoane drept ...”seducție”, ”interes” sau cine știe ce invitație la sex. Aceste manifestări ale rezistenței la iubire sunt doar dezvăluiri ale fricii de iubire ce ne populează viețile. Mulți oameni se simt enervați și resping iubirea din pricina posesivității și a geloziei lor, a neancrederii și a neanțelegerii. Totuși, aceasta-i motivația ce ne poate purta către evoluție și bucurie interioară, căci practicand, ajungem să gătim cu dragoste, să spălăm dușumeaua cu bucuria că cei din jurul nostru vor beneficia de munca noastră, să îmbrățișăm pe cineva cu dragoste dezinteresată și să trăim în inima noastră cu sentimentul că tot ce facem e bine și servește binelui tuturor.

Dragostea adevarata: 5 semne care nu insala

Parerea unui psiholog, desi nu intru totul teoretica, pentru ca dragostea nu prea tine de teorie.

isterul, teama, aventura, dorinta, sentimentul de plenitudine: cinci criterii care va vor ajuta sa intelegeti ce este dragostea adevarata.

Misterul

Dragostea este un mister pentru cei care o traiesc. Desi o simtim, nu o putem explica. De ce oare? Pentru ca ceea ce ne leaga de celalalt este inexplicabil. Cand iubesti cu adevarat, nu o faci doar pentru imaginea celuilalt (frumusetea sa, asemanarea cu o persoana ori alta) , nici pentru ceea ce simbolizeaza (tata, mama, putere, bani, etc.), ci pentru „secretul” sau, pe care nu il putem numi, care va intalni secretul nostru: o absenta, o lipsa resimtita inca din copilarie, o suferinta aparte, de nedefinit.
Ei bine, dragostea este intalnirea a doua rani, a doua lipsuri, presupune sa imparti cu cineva ceea ce iti lipseste in mod radical.

Teama de a-l pierde pe celalalt

Atunci cand iubesti, ti-e teama. Tot timpul. Devenim dependenti de sustinerea celuilalt pe parcursul vietii. De aici si teama de a-l pierde. Dragostea implica asumarea unui risc, deoarece uneori poti fi chiar respins. Ori, putem distruge dragostea pentru ca ne este prea teama, o putem sabota incercand sa ii reducem importanta, ocupandu-ne timpul cu o activitate care presupune doar implicarea propriei persoane. Toate acestea sunt echivalente puterii enorme pe care o exercita celalalt asupra noastra.
Dragostea ne atinge fiinta, ce avem mai profund in existenta noastra. Putini oameni isi dau seama de acest lucru. Dupa ce depasesti in dragoste conflictele, separarile, raman doar sentimentele pozitive.

Dragostea adevarata nu este un contract de afaceri: este un sentiment violent care presupune riscuri din partea ambilor parteneri. Nu trebuie sa uitam asta niciodata cand suntem pe ganduri, cand avem impresia ca celalalt ne iubeste mai putin, pentru ca aceasta nu inseamna ca nu mai este indragostit de noi. Se poate sa ii fie doar teama pentru ca se simte cu mainile legate.

Acceptarea de a te angaja cu celalalt in necunoscut

Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se indreapta spre un sfarsit previzibil este doar un mit. Dragostea nu urmeaza un declin sistematic, ci isi poate schimba directia. Trebuie sa acceptam ca nu ne putem stapani sentimentele, si ca putem trece prin episoade contrastante.

Insa daca esti convins ca dragostea nu este niciodata sigura inseamna ca mostenesti un trecut care te impiedica sa crezi in tine si in celalalt. Pentru a iubi cu adevarat, trebuie aproape sa crezi intr-un fel de miracol. Trebuie sa intretii focul, care isi poate relua amploarea, sa nu ceri satisfacerea imediata a anumitor dorinte proprii, sa accepti necunoscutul, sa ai rabdare…

Dorinta

Fara nicio indoiala, atunci cand iubesti, il doresti pe cel de langa tine. Si mai mult, sa faci dragoste te ajuta sa iubesti. Fara acest schimb de trupuri, dragostea nu este deplina. Dragostea cere placere pentru ca exista dorinta. Iar indragostitii care fac dragoste au un plus de placere. Diferentele se anuleaza, cei doi se confunda. Fara dragoste adevarata, placerea este resimtita ca un mod de a scapa de o tensiune, in timp ce atunci cand iubesti, placerea este o emotie care degaja unde, vibratii, este o experienta puternica, ce zdruncina. Nimic nu este batut in cuie in dragoste, e un du-te-vino neincetat, cu fluxuri si refluxuri, iar dorinta poate reveni oricand.

Sentimentul ca existi

Atunci cand esti iubit, iti simti justificata existenta. Dragostea adevarata reprezinta aceasta experienta de legitimare a lumii, aceasta iluzie ca dragostea noastra este unica. Celalat este idealul intrupat, si noi existam datorita privirii sale. Dragostea ne reda statutul copilului sigur de puterea sa absoluta, convins ca daca nu ar exista, lumea ar rata ceva. Indragostitii se aleg unul pe altul. Il investim pe celalalt, ii recunoastem o putere fundamentala: il valorizam, il credem de neinlocuit. Consideram ca am descoperit o comoara.

Pe de alta parte, celalalt ne ofera lumea sa, ne permite o deschidere spre alte orizonturi, emotii pe care nu le resimteam cu aceeasi intensitate inainte. Simturile ne sunt mai treze. Avem sentimentul ca suntem la adapost pentru ca celalalt a stiut sa ne descopere. Atunci cand iubim cu adevarat, simtim mult mai intens ca existam.

Un articol de Simona Covatariu

Sursa: informatiiprofesionale.ro

Cele 30 de semne ale unei mari iubiri

Dragostea este mare si frumoasa, iar daca aveati anumite dubii in privinta existentei sale, atunci acest articol va poate fi de ajutor in identificarea ei corecta.

Dragostea este mare, este frumoasa, este un miracol, iar daca aveati anumite dubii in privinta existentei sale, atunci acest articol va poate fi de ajutor in identificarea ei corecta. Pe blog.californiapsychics.com, mediumul Agnes ne prezinta 30 de semne cu ajutorul carora putem recunoaste dragostea adevarata:

30 de semne ale Iubirii Adevarate

1. Va simtiti confortabil unul cu celalalt indiferent de ceea ce spun sau fac altii.

2. Promisiunile sunt tinute si indeplinite, iar in cazul in care nu, scuzele sunt adevarate.

3. Timpul este planificat intotdeauna si rezervat astfel incat toate celelalte lucruri sa se invarta in jurul vostru si nu invers.

4. Nevoile celuilalt au prioritate asupra majoritatii lucrurilor si oamenilor.

5. Nu trebuie sa insisti sau sa te rogi de celalalt ca sa primesti afectiune.

6. Dragostea iti ia apararea ori de cate ori esti la ananghie.

8. Oferi atentie si vigilenta de buna voie, iar greselile sunt ignorate si repede date uitarii.

9. Nu exista secrete in ceea ce priveste relatia voastra, iar prezenta celuilalt iti este cea mai buna companie.

10. Nu esti lasat singur sau sa te simti singur.

11. Apar adesea surprize frumoase, momente in care radeti cu gura pana la urechi, dar si sentimentul de apropiere.

12. Esti si vei fi intotdeauna binevenit in compania partenerului.

13. Nicio alta dragoste nu exista in mintea partenerului . Nu exista competitie.

14. Exista o comunicare constanta si consistenta.

15. Dragostea nu exista doar de o singura parte. Daca este sau o percepi in felul acesta, atunci probabil ca este neimpartasita.

16. Impartasesti cu celalalt intr-un mod deschis, onest si fara ezitare.

17. Partenerul tau incearca sa iti inteleaga problemele si frustrarile.

18. Valorezi mai mult decat pretul a orice ar putea sa cumpere partenerul tau.

19. Intrebarile tale legate de “unde”, “cand”, “cum” si “de ce” primesc raspunsuri.

20. Nimeni nu pleaca fara un plan de a se intoarce.

21. Ceea ce cred prietenii si familia nu afecteaza relatia voastra.

22. Gasesti confort si claritate in rolurile pe care vi le-ati asumat, iar acest lucru te face sa te simti complet.

23. Nu trebuie sa vanezi iubirea. Ea va veni de la sine in cazul iubirii adevarate.

24. Stilul tau de viata nu sta in calea unei iubiri care nu are limite.

25. Este usor sa ierti, sa uiti si sa mergi mai departe cand ceva nu merge bine.

26. Nu trebuie sa cumperi nimic pentru a face pe cineva fericit sau puternic.

27. Mintea, trupul si sufletul sunt apreciate si respectate.

28. Relatia merita siguranta si protectie.

29. Exista o conexiune adanca si profunda.

30. Atunci cand alte cuvinte esueaza sau mai mult incurca, “te iubesc” este usor de spus.

Sursa: blog.californiapsychics.com

www.garbo.ro

Parerea unui barbat: 10 calitati indubitabile ale femeilor mature

M-am intalnit recent cu un prieten caruia i-am pierdut urma pentru cativa ani. Timpul trecut ne-a gasit cumva schimbati. Am inceput sa vorbim si despre maturitatea castigata in ultimii ani si, din una in alta, mi-am dat seama ca a dezvoltat si o filozofie destul de interesanta si draguta cu privire la femeile mature pe care le-a intalnit in ultima vreme.

L-am rugat sa isi dezvolte ideile si iata ce mi-a spus:

1. O femeie matura are standarde pe care le tine pentru ea insasi si nu asteptari pe care le proiecteaza asupra celorlalti.

2. O femeie matura stie sa comunice clar, cu maturitate si detasare despre ceea ce i se pare neplacut si ar vrea sa se schimbe.

3. Daca o fata tanara isi foloseste aspectul fizic ca pe o forma de valuta, o femeie matura stie ca valoreaza cu mult mai mult decat atat. Isi cunoaste inteligenta, integritatea, valorile si contributiile sale in cadrul societatii.

4. Din punct de vedere financiar, o femeie matura se bazeaza pe ea insasi. Iar daca se intampla sa intre intr-o relatie in care partenerul castiga mai mult, nu e ca si cand acesta ar fi scopul ei in viata.

5. O femeie matura ajuta alte femei. Si alege drumul integritatii pentru a obtine mereu, ceea ce isi doreste.

6. O femeie matura nu isi doreste neaparat sa fie in centrul atentiei tuturor, vrea sa fie adorata si respectata de un singur om, barbatul care o iubeste deplin.

7. O femeie matura a invatat cat este de importanta santatea ei si stie ca inima si corpul ei sunt sacre si ca nu pot fi separate.

8. O femeie matura isi rezerva timp pentru a medita asupra aspiratiilor ei profunde, asupra a ceea ce vrea sa devina in viitor si ce fel de exemplu vrea sa lase in viata.

9. Cand iti petereci timpul cu o femeie matura, simti cum te revigorezi fiindca ea te ajuta sa iti regasesti pasiunea pentru viata si sa vezi atatea noi posibilitati.

10. O femeie matura nu face tot felul de joculete. Trebuie sa stii mereu ca ia lucrurile foarte in serios si ca are atitudine.

www.garbo.ro

..Puterea unei atingeri...Leo Buscaglia

“Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun, a unui compliment onest, a actului de a-ţi păsa, a tuturor acelor lucruri mărunte care au mare potenţial de a schimba o viaţă”

Leo Buscaglia

Osho - Iubirea poate avea trei dimensiuni

  

1. Prima dintre ele este dependenta

Este un lucru care se întâmpla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare îl reduce pe celalalt la un bun de consum. În lume, asa sta situatia în nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.

2. A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente

Asta se întâmpla rareori, si în cazul asta exista nefericire, pentru ca exista în permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gânditorii, savantii, care traiesc într-un fel de independenta, cel putin în mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu se baga unul în sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa patrunda mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor decât de iubire, si nu vor sa si-o
compromita.

3. A treia posibilitate este interdependenta

Asta se întâmpla foarte rar, dar atunci când se întâmpla, pamântul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt într-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet în doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt în realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice.

A treia este ceva de ordin spiritual.