Umbra unei povesti..

Uneori renunțăm la oamenii din viețile noastre , dar nu pentru că nu-i mai iubim , ci pentru că obosim ... Obosim să tot privim neputincioși cum se transformă zi de zi în niște străini reci , insensibili și din ce în ce mai distanți ... obosim să tot cotrobăim prin sufletele lor goale după o umbră din iubirea pe care o știam cândva acolo ... obosim să tot scormonim prin inimile lor reci după un strop amărât din dragostea pe care nu o mai regăsim nicăieri ... Dar cel mai tare obosim să ne mințim pe noi înșine că încă mai trăim o iubire în doi ... când de fapt ceea ce a mai rămas nu e decât o umbră a poveștii care s-a terminat demult , poveste transformată de cel de alături într-o simplă și comună amintire ...
Din nefericire oamenii mari află târziu că poveștile de iubire au finalul scris cu lacrimi chiar pe sufletul lor ...

www.facebook.com/pages/Ladybug