Printre
gînduri ca printre flori păşesc, cutremurîndu-mi sufletul deopotrivă de dor şi
de împlinire. La umbra unei fapte bune mă întind pe gîndurile moi, cu braţele
larg defăcute, atît de larg încît degetele mi le strecor pe sub orizont în
afara cerului şi ascult cum tropăie prin piept lumina.
Nedumerite,
celulele corpului se înfioară, presimt ele ceva, dar n-au nici o idee a cui e
trena de lumină, ai cui sînt paşii care se aud, a cui e sărbătoarea care vine!
În văzduh sunetele înfloresc, notele cad pe pămînt petale, strigăt de dor în
suflet împlinit.
Aprins ca o torţă
luminez aleile care duc în grădina plină de emoţii înflorite. Le mîngîi pe
creştet ca pe nişte copii şi toate se-nalţă în cerul azuriu. Doar eu şi
orizontul violet cu marginea-i tivită de un zîmbet alb ne contemplăm reciproc!
Pînă şi în parcul de joacă al gîndurilor tinere e tot mai multă linişte, statui
zîmbitoare, rouă zburătoare. Mi-e dor, mi-e atît de dor de mine…de tine….de
infinit!
“Noi trebuie sa devenim schimbarea
pe care vrem s-o vedem in lume.” (Gandhi)
http://www.artadeatrai.ro/printre-ginduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu